Mă străduiesc să fiu cât mai departe de politică și de politicieni. Nu am nimic cu ei. Ca oameni, cu toți sunt în relații normale. Cu unii chiar am devenit prieteni, însă după ce au ieșit din politică. Când încerc să-mi explic această atitudine îmimintesc de Aristotel, sau de cunoscutul personaj „taica” Mahno, care în timpul războiului civil și-a făcut propria republică în localitatea Guleai Pole și cerea să fie bătuți „albii” până s-or înroși, iar „cei roșii” – până se vor face albi, nu pot să uit nici cuvintele cunoscutului scriitor ucrainean Vitali Korotyci, care a afirmat într-un interviu că în politică e ca la interlopi – ești nevoit să plătești pentru totul. Dar și etica profesiei mele nu-mi permite să fac parte dintr-o oarecare forță politică, ci să-i tratez pe toți egal. Adică, acest rol mă obligă într-un mod oarecare să rămân observator al evenimentelor. Anume din acest punct de vedere l-am cunoscut pe deputatul Grigore Timiș, având ocazia să particip la inaugurarea solemnă a celor realizate cu ajutorul domniei sale în diferite domenii. Am văzut fețe recunoscătoare, oameni mulțumiți. Dar, în același timp, am citit și comentarii urâte, insultătoare postate în rețelele de socializare. Și cine, credeți, că le postau?… Persoane întâmplătoare, care nu au făcut niciodată nimic pentru alții, iar acum o fac pe marii patrioți în speranța unor bănuți întâmplători, sau acei care au căzut cândva din „carul politic” și acum încearcă cu orice preț să urce în el, călcând fără nici o scuză pe capete de oameni vii. Nu am nimic împotriva criticii. Mai ales în adresa celor de la putere. Dar și ea, critica, are o oarecare măsură. Ea nu poate fi insultă, atac la persoană. Ea trebuie să fie constructivă!
Realitatea, însă, din păcate, e alta. I-aș îndemna pe acei „critici” cu spume la gură să analizeze cât a făcut Grigore Timiș pentru oameni, aflându-se la diverse locuri de muncă, câte proiecte a realizat, câți bani a adus în sfera socialculturală. Ca apoi să ne gândim bine până vom scoate vorba din gură, să ne amintim și de acei șapte ani de acasă. Or, alegătorul are destulă înțelepciune pentru a depista minciunile gogonate ale așa-numitor oponenți, unde în loc de argumente se varsă „venin”, iar în locul dezbaterilor publice se aplică metode necinstite și foarte îndepărtate de bunul simț și cultura politică.
Vasile BÂCU
Gazeta de Herța 
Lasă un comentariu