►Invitație la lectură

Titlu: Hoțul de cărți 

Autor: Markus Zusak 

Data publicării: 2011 

Editura: Rao 

Nr. Pag: 440 

Traducatori: Vasiliu Adelina Maria 

Limba: română 

Categorie: literatură contemporană

Celebrul scriitor australian Marcus Zusak a scris romanul „Hoțul de cărți” cu scopul de a încerca să demonstreze cititorilor greutatea cuvintelor. Cartea, la scurt timp după publicare, a devenit un bestseller internațional și a fost tradusă în 63 de limbi. De asemenea, a fost adaptată într-un lungmetraj din 2013 cu același nume.

Acţiunea se petrece în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial. Liesel a fost trimisă spre adopţie de către mama ei, după ce fratele acesteia a murit. Ajunge să fie acceptată de către o familie modestă, dar cu care se înţelege foarte bine. Toată viaţa lor a fost dictată de regimul nazist şi practic Liesel ajunge să se maturizeze înainte de vreme în acest context de război şi tragedie.Învaţă să citească şi fură cărţi pentru a-şi ajuta vecinii să înţeleagă mai bine cele întâmplate în prezent, dar şi pentru că este pasionată de poveştile descoperite între copertele vechi. Atunci când familia ei adăposteşte un evreu în beci, lucrurile încep să se complice din ce în ce mai mult şi Liesel va face tot posibilul să ţină acest secret ascuns.

O trăsătură neobișnuită a cărții este naratorul ei. Povestea ne-o spune însăși Moartea, cea care îi convinge pe cititori că nu „ia” viața, ci este doar un slujitor al războiului, un instrument, deși cel mai devotat…  de aceea, în viziunea autorului, numai Moartea poate aprecia pe deplin o persoană.

„Un om nu are o inimă ca a mea. Inima omenească este o linie, în timp ce a mea este un cerc şi posed abilitatea infinită de a fi la locul potrivit în momentul potrivit. Consecinţele acestui lucru sunt că mereu găsesc oameni în cel mai bun moment al lor şi în cel mai rău. Văd urâţenia şi frumuseţea lor şi mă întreb cum poate ceva să fie în două feluri în acelaşi timp. Totuşi, ei au un lucru pe care-l invidiez. Oamenii, lăsând la o parte orice altceva, au bunul-simţ de a muri”. Încă un lucru deosebit la acest autor este modul în care ne oferă informații cheie despre desfășurare şi cum informează cititorul despre ceea ce se va întâmpla.

În concluzie, putem afirma că romanul lui Marcus Zuzak este o carte despre cuvinte, care nu există doar pentru a fi rostite, ci din care este alcătuită viața. Cuvinte care în egală măsură pot duce la război și pot mângâia oamenii ascunși de bombardament. Cuvinte care nu pot fi spuse nefericitului evreu adăpostit în beci de către familia lui Liesel. Despre cuvinte care au o însemnătate deosebită în viața noastră.

„Am urât cuvintele şi le-am iubit, şi sper că le-am orânduit bine”.

Mirela AMARIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s