Anul acesta se împlinesc 32 de ani de când Constantin Coroliuc din Oprișeni, Hliboca, a luptat pe acel front invizibil în zona Cernobylului. În 26 aprilie 1988 a fost chemat de comisariatul militar în calitate de ostaș rezervist. Prima destinație a fost orașul Bila Țerkva, unde proaspeții combatanți au schimbat hainele civile pe cele militare. A urmat apoi încadrarea într-un regiment dislocat în apropierea orașului Pripeat. Dimineața plecau la muncă și seara reveneau în locul de cantonament.
- Cu ce ne ocupam? Dezactivarea teritoriilor radioactive, sate întregi deja părăsite erau rase de pe fața pământului. Am lucrat și în apropierea celui de al patrulea bloc al Centralei Atomice Cernobyl… – își amintește dl Constantin Coroliuc. – Acasă am ajuns pe 19 august.
Bineînțeles, acele 114 zile nu i-au lăsat numai amintiri de neuitat, ci au influențat și asupra sănătății. Primul „salut” din Cernobyl l-a primit în 2004, printr-un atac cerebral. I s-a acordat categoria I, statutul de participant la acțiunile de luptă. Beneficiază de unele programe de reabilitare, mai vizitează spitalul militar, i se acordă uneori locuri de tratament în sanatorii. Cred că e foarte puțin, dacă am pune pe cântar prețul oferit de Constantin Coroliuc pentru toate acestea. Însă, dumnealui pare să fie mulțumit. E ceva creștinesc în această stare sufletească a domnului Constantin, adică a omului care și-a făcut cinstit datoria față de aproapele. Mulțumește Bunului Dumnezeu pentru că e în viață, deoarece mulți dintre foștii camarazi au trecut în amintire.
Să-i dorim și noi consăteanului nostru Constantin Coroliuc multă sănătate, mulțumindu-i din numele generațiilor de azi pentru că a contribuit cu propria sănătate la salvarea țării de pericolul radioactiv.
Vasile BÂCU
Viorel SEMCU (foto) În imagini: Dl Constantin Coroliuc: în vara lui 1988 și în prezent.
Gazeta de Herța 
Lasă un comentariu