SE CAUTĂ OAMENI ȘI MORMINTE

„Doresc să iau legătura cu membrii familiei mele care locuiesc în Ucraina”

Răscolitor cum nenorocirea ce a dat peste noi a trezit în frații din România glasul sângelui, dorul de neamuri. Românii din Patria noastră istorică își amintesc de rude îndepărtate din moși-strămoși, de vreun bunic refugiat în adâncul Țării care a avut pe cineva rămas sub ocupația sovietică. Dar și oameni absolut necunoscuți s-au oferit să ne ajute și să ne primească ca pe cele mai apropiate neamuri. Chiar din primele zile ale declanșării războiului mi-a scris pe Messenger o doamnă, Ramona Florea din Bacău, propunându-mi adăpost în caz de nevoie, deși mă cunoaște numai din postările pe Facebook. Istorii asemănătoare am auzit de la mulți prieteni și cunoscuți din Cernăuți, care au răspuns ca și mine că atât cât mult-puțin e liniște aici nu ne vom părăsi vetrele străbune. 

Zilele trecute am primit de la doamna Ramona Florea un mesaj, cu următoarea rugăminte: „Un cunoscut de pe grupul „Uniți pentru Ucraina” își caută rudele, români din Ucraina. Îmi permit să vă trimit mesajul, poate știți Dvs sau cunoștințele Dvs ceva. Vă mulțumesc, vă îmbrățișez și să știți că aveți în Bacău o prietenă”.

Deoarece persoanele căutate provin de pe meleaguri hlibocene, m-am gândit să apelez și la ajutorul cititorilor ziarelor „Gazeta de Herța” și ”Monitorul bucovinean”. Poate cineva a auzit de rudele domnului din România, care ne oferă informații foarte amănunțite și concrete: „Bună ziua, doresc să iau legătura cu membrii familiei mele care locuiesc în Ucraina. Știu că străbunicul meu se numea Procopie TCACIUC, născut pe 3.07.1905 stră-străbunicul se numea, probabil, Trofin TCACIUC, erau din Adâncata, actuala Hlyboka, regiunea Cernăuți. Străbunicul meu a reușit să ajungă în România după ce Bucovina de Nord și sudul Basarabiei au fost luate de ruși și anexate Ucrainei, dar frații săi au rămas în Hlyboka, Cernăuți. Străbunicul are trei frați – TCACIUC Vasile, care are un băiat TCACIUC Nicolae, născut pe 5.05.1951 (locuia la Herson), TCACIUC Evhenie, care are un băiat TCACIUC Liubov, născut pe 28.07.1950, TCACIUC Ion, care are o fată pe numele CARLICIUC Viorica din Camena sau Hlyboka, născută pe 6.02.1951, și un băiat TCACIUC Mihail, care la rândul său a avut două fete: TCACIUC Natașa, născută pe 13.12.1979, și TCACIUC Svetlana, născută pe 07.10.1990. Mai avem un verișor TCACIUC Vasea, căsătorit cu o doamnă TCACIUC Stela, care locuiau în Hlyboka, pe strada Iuldaseva (nu sunt sigur cum se scrie), nr. 15. Dacă știți cum pot lua legătura cu ei sau cu familiile lor, orice ajutor este binevenit”.

Să fie la Cernăuți locul de veșnică odihnă al lui Dionisie Olinescu, primul arheolog român al Bucovinei?

Cu aceste imagini (ale criptei familiei Olinescu) l-am bucurat pe domnul Dorel Gaftoneanu din Botoșani, dar, presupun, că și l-am dezamăgit. Or, după o îndelungată căutare, nutrea speranța că va da de mormântul lui Dionisie Olinescu la Cernăuți, unde această marcantă personalitate a Bucovinei a trăit o vreme (locul de naștere – Adâncata, astăzi Hliboca, Ucraina). L-am cunoscut pe poetul și publicistul Dorel Gaftoneanu la Botoșani, la ceremonia din acest an a înmânării Premiilor Eminescu „Teiul de Aur și Teiul de Argint”, la care am fost invitată de dna Elena Condrei, fondatoarea instituției TEILOR. M-a impresionat pasiunea acestui om pentru a scoate din uitare nume demne de memoria posterității, adevărate modele de slujire valorilor naționale. Cum numai a aflat că sunt din Cernăuți, nu m-a mai slăbit cu rugămintea de a căuta prin vechiul cimitir mormântul lui Dionisie Olinescu, convins că la Cernăuți îi va da de urmă. Cripta familiei am găsit-o ușor, însoțită de tânărul cercetător în istoria personalităților neamului, Vladimir Acatrini, și după îndrumarea arhivistului Dragoș Olaru. Dar pe lespedea de mormânt n-am găsit numele lui Dionisie. Sunt trecuți tatăl său, Ioan Olinescu, mama, un frate. Din cele scrise acolo aflăm că Ioan Olinescu (1826-1891) a fost paroh al Bisericii Sf. Parascheva din Cernăuți și protopopul Ținutului Cernăuți. Doamne, cum se poate învăța istoria unui neam oropsit de puteri străine, umblând printre mormintele vechiului cimitir din Cernăuți!

Nu l-am găsit pe Dionisie Olinescu, însă, pornind de la interesul scriitorului Dorel Gaftoneanu pentru un mormânt, am ajuns și la această mare personalitate de mult uitată a Bucovinei. Drept că, prin 2010, a apărut o carte a arheologului Bogdan Niculică din Suceava, scrisă și în baza cercetărilor efectuate la Cernăuți, însă, se vede că nici el n-a dat de urmele mormântului acestui distins fiu al Bucovinei.

Despre Dionisie Olinescu, fiu de preot, născut la Adâncata, se știe că s-a făcut remarcat prin cercetările arheologice, că a întemeiat în 1886 prima Societate arheologică națională românească în Bucovina. A studiat jurisprudența la Viena, a lucrat la Cernăuți ca inspector financiar, arheologia fiind marea pasiune a vieții sale. A fost membru al Societății Geografice Române din București, a pledat cu ardoare pentru protejarea patrimoniului național și înființarea unui muzeu naţional. A desfășurat o intensă activitate publicistică, promovând valorile Bucovinei în revistele TRIBUNA, Sibiu, FAMILIA, Oradea, VOINȚA NAȚIONALĂ, București.

Nu sunt cunoscute motivele în virtutea cărora a părăsit Bucovina în anul 1894, refugiindu-se în regat. Ultimii ani i-a trăit la Iași, dar nici acolo, după cum susține Dorel Gaftoneanu, n-a dat de mormântul acestei personalități. Cu toate acestea, neostenitul căutător nu-și potolește neastâmpărul, continuând cercetările.

Maria TOACĂ

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s