Gazeta de Herța

Copiii și Biserica se țin de neamuri, la Boian

În ajunul marelui praznic creștin – Pogorârea Sfântului Duh, de sâmbăta morților, când îi pomenim pe cei scumpi sufletului care nu mai sunt printre noi, peste vatra mea natală Boian a coborât binecuvântarea de a-i comemora pe înaintașii nemuritori, care n-au plecat dintre românii de pe aceste meleaguri niciodată. Fiind în unison cu dorința prietenilor din Suceava de a începe de la altarul de rugăciune al boincenilor itinerarul „Pe urmele lui Ciprian Porumbescu”, părintele Vasile Nicoriuc, parohul Bisericii Adormirea Maicii Domnului, sfântă ctitorie a cronicarului Ion Neculce, și-a cerut binecuvântare să oficieze cu o zi înainte slujba de cinstire a Sfinților Împărați Constantin și Elena. Astfel, în dimineața din preajma Duminicii Mari soarele a răsărit la Boian cu vestea bună a sosirii oaspeților porniți pe urmele lui Ciprian Porumbescu la Cernăuți și un Te-Deum în memoria familiei Porumbeștilor, apostoli ai românismului în Bucovina. E o binecuvântare pentru oamenii satului că Dumnezeu i-a legat pentru vecie de aceste două nume – preotul Iraclie, care le-a salvat sufletele de la convertire, readucându-i la dreapta credință în cei doi ani cât a slujit la Biserica Adormirea Maicii Domnului (1857-1859), și Ciprian – tânărul genial care de un secol și jumătate ne bucură neîncetat sufletele cu muzica sa. Cu patru ani în urmă, în fața sfântului lăcaș a fost dezvelit bustul lui Iraclie Porumbescu. Și atunci preotul, într-un glas cu enoriașii, cu oaspeți din România, a înălțat rugăciuni de mulțumire Domnului pentru momentele de bucurie liturgică și ajutorul divin la cinstirea memoriei celor de la care învățăm valoarea faptei. 

Ca și acum patru ani, momentul destinat celor chemați să-i pomenească pe iluștrii înaintași a adunat oameni ai faptei – Consulul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, vicepreședintele Consiliului Ju-dețean Suceava, Niculai Barbă, stareța Mănăstirii Voroneț, stavrofora dr. Gabriela Platon și maica stavroforă Elena Simionovici, Maria Olar, președinta Fundației culturale „Leca Morariu”, scriitoarea Doina Cernica, și toți ceilalți membri ai delegației din Suceava, care au unit într-o inimă unică nordul și sudul Bucovinei. Deși trăiește departe de țară, tot suceveancă a rămas în suflet, iar de la 3 iunie considerăm că poartă și o părticică din inima Boianului, profesor dr. Stanca Scholz-Cionca, descendenta familiei Porumbescu, strănepoata lui Ciprian pe linia surorii compozitorului Mărioara, acea iubită soră care i-a vegheat ultimele zile pe patul suferinței.    

După oficierea slujbei pen-tru neamul Porumbescu, preotul a amintit că rugăciunea este numai începutul, lucrarea finală a fiecărui creștin fiind faptele sale, care întotdeauna merg înaintea omului. Așa merg din secolele trecute și vor merge mereu înainte faptele părintelui Iraclie Porumbescu și darul primit de la Dumnezeu de fiul său Ciprian, de a mărturisi duhul sfânt prin muzica sa. Părintele Vasile s-a rugat să-i fie primită rugăciunea și să fie auzită de cei comemorați: „Să ne vadă, să ne audă, să ne creadă că suntem urmașii lor”. Mai cu seamă că 2023 nu e numai anul celebrului compozitor, ci și al lui Iraclie Porumbescu, despre care scriitoarea Doina Cernica a amintit că-i sărbătorim bicentenarul.

Există oare un semn mai bun decât dorința împlinită a lui Vasile Botă, de a înălța bustul lui Iraclie Porumbescu în curtea bisericii?! Exemplul acestui intelectual și totodată om al pământului, dar și lucrarea celor dinaintea sa, cum a fost profesorul de română Vasile Bizovi, sau boincenii care i se aseamănă la hărnicie și dragoste de neam, cum este astăzi primarul Aurel Babii, e cea mai elocventă mărturie că boincenii sunt oameni ai faptei. În aceste duhovnicești și binecuvântate cuvinte, „oameni ai faptei”, i-aș încadra și pe profesorii satului, care în condiții destul de complicate cresc și educă tineri care știu de unde pornesc rădăcinile neamului. I-am admirat cum urcau, însoțiți de directoarea Angela Botă, de profesoarele Maria Vasilciuc și Sofia Jalbă, delușorul spre biserică, de la școală – Liceul nr. 1 din centru, cu buchete de bujori, cu colaci pentru întâmpinarea oaspeților. Primeniți în portul veritabil al strămoșilor, păreau pogorâți din BALADA lui Ciprian Porumbescu. Poate a lăcrimat părintele Iraclie și a tresărit inima lui Ciprian pe tărâmul unde i-a așezat Dumnezeu, ascultându-i cum cântă duios despre lucrurile sfinte și Bucovina – atât de dragă lor, atât de scumpă nouă. Despre tot ce prețuim și iubim ne-au cântat duios cele două flori ale familiei Poclitar – surioarele Anastasia și Sofia, partea bărbătească/voinicească fiind reprezentată de vocile lui Nicolai Bandur și Alexei Poclitar. Scurtul lor recital a fost ca o continuare a slujbei divine, fapt ce i-a emoționat pe toți cei mari. Îndeosebi, dl Niculai Barbă a rămas impresionat, văzând în acești copii pe micul Ciprian, legat și el de cântec și biserică: „Atât timp cât Biserica și Copiii sunt împreună, acest neam nu va pieri niciodată”. Și doamna Consul General, Irina Loredana Stănculescu, a mulțumit preotului, comunității, primarului, părinților și profesorilor din Boian pentru prezența copiilor, pentru păstrarea limbii, dorindu-le tuturor pace ca să ne întâlnim și să ne onorăm valorile împreună. Oricum ar fi timpurile, suntem mai puternici și mai rezistenți împreună. Maica stareță Gabriela, slujitoare la perla ortodoxiei românești, a intonat rugăciuni împreună cu enoriașii-coriști și a citit din Biblie ca și acum patru ani, evocând prezența măicuței Irina Pântescu, cea dintâi stareță a Voronețului, care le-a dăruit copiilor poezia creștină. Și stareța dr. Gabriela Platon, sosită cu binecuvântarea ÎPS Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Ră-dăuților, pentru a transmite dragostea părintească a bisericii neamului nostru românesc, le-a dăruit boincenilor cărți de rugăciuni.   

N-am citit ce impresii a lăsat în cartea pentru oaspeți din sala de muzeu a bisericii solul special Stanca Scholz-Cionca, însă, întâlnirea cu străbunicul său la Boian i-a întrecut toate așteptările. Mi-a fost plăcut s-o văd alături de Vasile Botă, să-i ascult mărturisirea preluată de la înaintașii familiei că românii din afara Țării, cei din Bucovina, Ardeal și Banat, au fost mult mai apropiați de ideea unității de neam, mai mult decât cei din București sau Iași. Parcă mai ieri am pășit cu mama ei, Nina Cionca, prin Cernăuți, admirând-o ca pe o legendă vie, dar mai ales cum se mira la tot pasul de copaci, oameni, locuri cunoscute din copilărie. Doamna Stanca prima dată venise la Boian și Cernăuți, dar, asemenea mamei sale, parcă le-ar fi cunoscut dintotdeauna. Referitor la locurile legate de Ciprian Porumbescu, am rămas cu impresia că le cunoaște chiar mai bine decât cei mai mulți dintre noi – trăitorii de aici. În muzeul sfântului lăcaș ne-am atins de adevărate relicve – cărți bisericești vechi, scrisori, fotografii, documente, vegheate de duhul părintelui Boris Țapu, cel care a ținut aprinsă nu doar candela credinței, ci și a iubirii de România, de Tricolorul cântat de Ciprian Porumbescu. Or, după cum ne-a arătat și această sărbătoare, moartă este credința fără iubire pentru cei ce au bătătorit cărarea spre mântuire înaintea noastră. Mărturisim prin fapte, fiecare cu atât cât are și cât îi este dat. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru ziua de 3 iunie, când am cunoscut încă o dată inima română a Boianului. 

Cu prieteni dragi prin Cernăuți

De la Boian, înainte de a intra la Palatul Național și până la inaugurarea Festivalului internațional de interpretare vocală și instrumentală „Ciprian Porumbescu” la Centrul Bucovinean al lui Iurie Levcic, am umblat cu oaspeții din Suceava și doamna Stanca Scholz-Cionca prin orașul în care a prins aripi talentul de compozitor și duhul patriotic al studentului Ciprian Porumbescu. De fapt, am avut drept ghid Albumul adus de doamna Stanca, parcurgând doar câteva drumuri prin oraşul care l-a fascinat pe tânărul venit de la Stupca, mai bine zis revenit la locurile pe unde a copilărit. Știm și din alte surse că lui Ciprian îi plăcea să frecventeze cafenele unde se adunau studenții români din Societatea „Arboroasa”, că era o prezență vie în viaţa studențească a Cernăuțiului, mereu pus pe glume și pozne, înconjurat de prieteni. Și mai știm că era un student disciplinat, străduindu-se să obțină o bursă pentru continuarea studiilor la Viena. De aceea am făcut primul popas la Universitate, preluați de ghidul Angela Botă, care a început excursia de la Biserica Sfânta Treime, spre marea bucurie a măicuțelor de la Mănăstirea Voroneț. În fața Catedralei Pogorârea Sfântului Duh ne-am amintit de vioara lui Ciprian, de participarea lui la repetiții și dirijarea corului Catedralei, format din membri ai Seminarului Teologic. Reușea să organizeze și să dirijeze și festivitățile muzicale ale „Junimii”, asista la concerte filarmonice, se afla mereu în centrul activităților tineretului cernăuțean, fiind implicat în activități de renaștere națională, pentru care a plătit cu prețul vieții. 

La Casa Memorială „Aron Pumnul”, unde ne așteptau directoarea Muzeului „Mihai Eminescu”, Elena Tărâțeanu, și președinta Fundației „Casa Limbii Române”, Cristina Mihaesi, continuatoare a cauzei promovate de regretatul compatriot, poetul militant Vasile Tărâțeanu, ne-a adus faptul că tatăl compozitorului, scriitorul și preotul Iraclie Porumbescu, a fost elevul acestui profesor mult iubit de Eminescu și de toți studenții români din acea perioadă. Vizita delegației din Suceava ne-a oferit prilejul de a veni cu o floare la Eminescu, iar în fața bustului Poetului, Consulul General al României la Cernăuți, doamna Irina Loredana Stănculescu, ne-a informat despre derularea proiectului în vederea renovării acestei Case emblematice nu doar pentru românii din Cernăuți, ci pentru toți care simt, gândesc și vorbesc românește. 

La Palatul nostru Național nu se stinge candela idealurilor tinereții compozitorului fără de pereche

Aflăm dintr-o scrisoare a Mărioarei Porumbescu către Leca Morariu (unul din cei mai fideli cronicari ai ilustrei familii), din 21 septembrie 1931, că doamnele aristocrate, dar și simple românce din Cernăuți, în răstimpul cât Ciprian a stat încarcerat în penitenciarul din Cernăuți, îi trimiteau zilnic mâncăruri și vinurile cele mai scumpe. Dar gestul lor caritabil, pornit din mare dragoste pentru muzica compozitorului, nu l-au salvat de la moarte, prima vărsare de sânge căpătând-o în celula rece, despre care sora sa scria: „Ce folos (adică din mâncărurile alese, n.a.)! Pe lângă geamul celulei intra zăpada și frigul. Și aerul cel stricat din celulă i-a zdrobit sănătatea. Au trecut aproape un secol și jumătate de la acel trist eveniment. Dar e un stimul pentru tânăra Societate „Doamnele Române” de astăzi de a urma exemplul celor de până la noi în înmulțirea faptelor bune. Suntem recunoscătoare dnei Consul General, Irina Loredana Stănculescu, pentru încrederea acordată de a-i fi alături la organizarea acestui eveniment de excepție, împreună cu Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești, condus de Iurie Levcic. Conștientă de faptul că am parcurs doar câteva segmente din itinerarele lui Ciprian Porumbescu prin Cernăuți, că ghizi competenți, cum este, bunăoară, Dragoș Olaru ar fi avut ce povesti și arăta mult mai mult, zic, totuși, că am reușit, cu mici excepții, să îndeplinim programul propus. Pentru popasuri la casele, locurile din Cernăuți unde a trăit, a creat, a cântat, pe unde s-a plimbat cu prietenii arboroseni Ciprian Porumbescu, se cere un alt program și un altfel mod de organizare, care ar trebui pus în aplicare, deoarece avem persoane, cred că și voință, care să le realizeze. Cu forțele și cunoștințele noastre modeste, „Doamnele Române” au organizat primirea oaspeților suceveni la Palatul Național, propunându-le vernisarea unei expoziții, în care am inclus imagini de la inaugurarea bustului lui Iraclie Porumbescu la Boian, 2 iunie 2019, și câteva clipe de relaxare în lumina cărților, a „suvenir-ului” de-un brav fiu al poporului român, care a fost Ciprian Porumbescu. Am avut fericirea să vedem bucuria moștenitoarei numelui Porumbescu, doamna Stanca Cionca, să primim de la dumneaei proaspătul album despre viața și activitatea lui Ciprian la Cernăuți, să auzim cuvinte de mulțumire exprimate prin darul de carte și flori de la domnul vicepreședinte al Consiliului Județean Suceava, Niculai Barbă, să primim binecuvântarea măicuțelor noastre scumpe de la Voroneț, stareța stavroforă Gabriela Platon și stavrofora Elena Simionovici, să comunicăm cu sufletul și prin viu grai cu prietena scriitoare Doina Cernica, să-i cunoaștem pe actorul de la Teatrul „Matei Vișniec”, Bogdan-Nicușor Amurăriței, pe consilierul la Cabinetul președintelui, Marian-Alexandru Zaharescu, s-o îmbrățișăm pe doamna care ni-i aduce pe Porumbeșteni în cărți – Maria Olar… Incredibil, câte lucruri frumoase se pot face în câteva ore, când ne întâlnim cu gânduri bune! 

Doamna noastră cântăreață și jurnalistă, Carolina Jitaru, de data aceasta și-a etalat și măiestria la aranjarea bucatelor. Grație ei, am pus la paharul de apă (unii și de vin) pentru Ciprian Porumbescu și o revărsare de cântec – din „Glossa” eminesciană, emoțional întregită de „Poemul Bucovinean” al regretatului poet Grigore Bostan.

Bucuria de a fi parte din sufletul Baladei, la deschiderea Festivalului Internațional
„Ciprian Porumbescu”

Cu un oaspete deosebit din ramura familiei Porumbescu, Stanca Scholz-Cionca, în lumina binecuvântării stareței Sfintei Mănăstiri Voroneț, stavrofora dr. Gabriela Platon, cu cuvântul de încurajatoare şi susținere al Consulului General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, și al vicepreședintelui Consiliului Județean Suceava, Niculai Barbă, la Cernăuți, a luat startul Festivalul Internațional „CIPRIAN PORUMBESCU”. Este cea de-a cincea ediție inaugurată de Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești, condus de Iurie Levcic. Vioara magică a genialului compozitor a fost reînviată de arcușul maestrului Nicolae Hacman, iar sufletul ardentului patriot, născut prin vrerea divină aproape de noi, în nordul Bucovinei, la Șipote, azi regiunea Cernăuți, a vibrat în vocile talentaților, înzestrați cu har, copii din ansamblul „PERLA”. Festivalul va include mai multe spectacole, deschiderea de către discipolii prof. Iurie Levcic având o amprentă festivă. Momentul inaugural i-a impresionat profund pe oaspeți, făcând-o pe maica Elena (în trecut profesoară școlară) să spună că n-a văzut copii mai cuminți și cu mai multă dragoste românească. „Veniți, români, la rugăciune pentru geniul muzicii românești!”, ne îndeamnă ansamblul „Perla”.

Din această clădire, penitenciarul din Cernăuți, se trage moartea geniului muzicii românești  

Moartea lui Ciprian Porumbescu din această clădire pornește, penitenciarul din Cernăuți, căci prima vărsare de sânge aici a căpătat-o. Sora sa Mărioara, străbunica doamnei Stanca Cionca-Scholz (în imagine: prima de la stânga, alături de stareța Gabriela Platon), avea numai 17 ani la data întemnițării fratelui. A stat 4 săptămâni la Cernăuți, împreună cu tatăl ei, pentru a-și vizita și încuraja fratele. Se întâlneau în fiecare zi de joi și duminică, fiecare revedere fiind duioasă și tristă. A fost un timp îngrozitor, se reținea să nu plângă la fiecare despărțire. Acolo începu vărsările de sânge. De scârbă și extenuare, Mărioara a zăcut 4 săptămâni de tifos. După trei luni, Ciprian a scăpat de temniță, dar nu și de focarul bolii la plămâni. A stat un an acasă, tot timpul cânta și compunea. 

Prin locuri unde „credința zugrăvește icoanele-n biserici”

Ziua din Anul Ciprian Porumbescu, trăită împreună cu consângenii din Suceava la Cernăuți, ne-a purtat prin locuri sfinte. Am respirat aerul tare al munților, aproape de locurile unde s-a născut și a copilărit cel mai talentat și iubit de Dumnezeu copil al părintelui Iraclie Porumbescu. O lună plină, arzătoare „ca o vatră de jăratic”, se ridica pe cer luminându-ne drumul spre Crasna, acel drum parcurs cu căruța de Eminescu spre Putna, în zilele când se îngrijea de pregătirea Marii Serbări care a adunat români din toate părțile lumii la mormântul lui Ștefan cel Mare. Cum să nu ne oprim la Crasna Bucovinei, pe tărâmul încărcat de sacralitate?! Acolo dăinuieşte căsuţa unde s-a oprit Eminescu. Ajunși în pridvorul căsuței (astăzi muzeu) așteptam să se întâmple marele miracol, să ne transferăm măcar pentru o clipă în trecutul neamului, în ziua de 15 august anul 1871, când Eminescu s-a simţit fericit admirând măreţia râurilor de oameni îndreptaţi spre Putna, iar Ciprian Porumbescu a cântat Daciei întregi. Au trecut 152 de ani de atunci, dar se pare că a fost mai ieri acea zi înveşnicită în destinul poporului de studenţimea română din Viena, unită în jurul lui Eminescu şi „Arboroasei” lui Ciprian. Legenda spune că, îngrijindu-se de primirea oaspeţilor, în drum spre Putna Mihai Eminescu s-a oprit în această casă parohială, la preotul din Crasna, cu un car plin de saci cu făină din care preoteasa a copt colaci pentru Marea Sărbătoare a unirii tuturor românilor. De fapt, e o poveste adevărată, ce le atribuie un plus de semeţie crăsnenilor, casa fiind restaurată şi păstrată ca o scumpă relicvă a neamului. 

Românii din Bucovina și-ar fi dat și cămașa de pe ei pentru marea serbare de la Putna: „AI FI DAT ȘI CĂMEȘA DE PE TINE PENTRU NĂCIUNE”, sunt cuvintele preotesei Eufrosina Petrescu, redate întocmai („năciune”) cum se vorbește și astăzi în această mândră așezare românească. E acea cucoană Frozinca, la care s-a oprit Mihai Eminescu și Vasilică Morariu cu un car mare de saci de făină, cerându-i să coacă „v-o doi cozonaci pentru Putna”. Mai târziu, fericita preoteasă avea să povestească pentru revista „Făt-frumos”: „…peste două zile au plecat apoi și cozonacii mei la Putna. Și eu după dânșii. Doamne, iacă am azi 70 și atâția de ani, dar așa rai n-am mai trăit!”. Binevoitor, primarul comunei, Ștefan Dragun, ne-a deschis ușa și ne-a lăsat în intimitatea amintirii. Deși ora era târzie, inimile noastre băteau în unison cu dorința stareței Gabriela Platon de a ajunge și la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, unde ne aștepta tânăra egumenă Ioana cu mica sa obște monahală. Momentul de închinare și de rugăciune s-a contopit cu cântările măicuțelor. Stareța Ioana ne-a arătat biserica de la subsol, unde pictează artistul iconograf Ștefan Purici cu ucenicii săi și sfinții sunt mai aproape de oameni. Parcă nici nu ne-am despărțit, am rămas cu sufletul împreună, după primirea caldă, cântările liturgice, cuvântul de rămas bun „Să mai veniți cu gânduri frumoase în casa Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava”. 

140 de viori au cântat „Balada” la mormântul lui Ciprian Porumbescu

Trist a răsărit soarele la 6 iunie pentru cei care poartă Tricolorul în suflet, care au stat măcar câteva minute încremeniți într-o lacrimă a „Baladei” lui Ciprian Porumbescu. Cu 140 ani în urmă, la 6 iunie, sora sa Mărioara i-a vegheat ultimele clipe, ținându-se tare să nu izbucnească în plâns, când Ciprian, „cu ochii lui mari și frumoși” se uita trist la ea, rugând-o să-i poarte de grijă „tătuței”. Oamenii pământului în care odihnește Ciprian simt mai mult decât alții această tristețe melancolică, ca un apus de soare. În fiecare an, la 6 iunie sau în preajma acestei date, parohul Bisericii Sf. Dumitru, cu toți oamenii din comună îi „sărbătoresc prohodul”, după cum am auzit de la o femeie ce trăiește vecină cu grădina bisericii și a crescut cu BALADA. Dar așa ca în ziua de ieri, de Sfânta Treime, demult nu s-a sărbătorit la Stupca (astăzi comuna Ciprian Porumbescu). Și ce fericită întâmplare să ajung pentru prima dată la Stupca într-o atmosferă cum n-a fost niciodată! Am simțit Sfânta Treime întruchipată în muzica lui Ciprian și cinstirea numelui său, în amintirea despre el, dominantă pe plaiurile sucevene. Tatăl, Fiul și Sfântul Duh sunt primiți cu evlavie adâncă în sufletele celor mici și mari, când ascultă muzica viorii. Aici orice mișcare melodioasă amintește de domnișorul Ciprian, pentru care vioara era mireasa sufletului. După liturghia arhierească, oficiată de Înalt Preasfințitul Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, sute de tineri cu flamuri tricolore, de la vatra natală a compozitorului, de la Suceava, Fălticeni, Rădăuți și alte locuri s-au oprit la crucile ce străjuiesc mormintele părintelui Iraclie și ale copiilor săi. Aici, soborul de preoți în frunte cu ÎPS Damaschin Dorneanul, a ținut slujba de pomenire, după care viorista Diana Hurghiș din ansamblul „Ciprian Porumbescu” de la Suceava a interpretat „Balada”, susținută de arcușurile a 140 de tineri vioriști. La „Mândrul nostru Tricolor” ce flutură pe mormântul tânărului care l-a elogiat în cântec și i-a dat viața de imn pentru multe generații înainte, s-a aliniat mulțimea de flamuri. Pe valurile, când liniștitoare, când răvășitoare ale melodiei celor 140 de viori, oaspeții au depus coroane la mormintele Porumbeștilor, printre aceștia aflându-se președintele Consiliului Județean, Gheorghe Fluture, și vicepreședintele Niculai Barbă, la invitația căruia a răspuns Consulul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu. De fapt, în jurul Excelenței sale ne adunaserăm aproape întreaga echipă care am început suita comemorativă la Cernăuți – dl Niculai Barbă, responsabil în continuare de organizare, stareța Mănăstirii Voroneț, stavrofora dr. Gabriela Platon și stavrofora Elena Simionovici, actorul Bogdan-Nicușor Amurăriței, doamna prof. Stanca Scholz-Cionca, primarul comunei Crasna, Ștefan Dragun…

Ne-am bucurat cu toții de minunata surpriză trăită de dna Irina Loredana Stănculescu, învrednicită prin faptele sale la Cernăuți să primească cea mai înaltă distincție a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, „Crucea Bucovinei”, în această zi de mare sărbătoare creștină, marcată și de pomenirea apostolilor românismului în Bucovina. În cuvântul de mulțumire, dumneaei a remarcat că a venit de dincolo de graniță, din regiunea Cernăuți, Ucraina, și primește distincția ca pe un dar oferit românilor din nordul Bucovinei, pentru eforturile lor de a duce mai departe limba, credința, dragostea față de valorile noastre naționale. De asemenea, înaltul ordin „Crucea Bucovinei” a fost conferit strănepoatei lui Ciprian Porumbescu, dna Stanca Scholz-Cionca, fostului director al ansamblului „Ciprian Porumbescu” din Suceava, Emil Gavriliuc, actorului Vlad Rădescu. Am avut bucuria să-l vedem pe actorul, care a jucat cu vreo jumătate de secol în urmă rolul genialului compozitor. Mai întâi ne-am „întâlnit” cu numele său înscris pe frontispiciul căminului cultural, iar la agapa oferită de parohul Bisericii Sf. Dumitru, l-am văzut pe artist aievea, la vârsta sa de astăzi, pitoresc și cu scânteia tinereții lui Ciprian în bătaia inimii.

Ca și la Cernăuți, programul a fost bogat în evenimente culturale de suflet. Am vizitat muzeul și Casa Memorială, unde monumentul compozitorului este protejat de superbi trandafiri, ne-am atins de pianul la care Mărioara îl acompania pe Ciprian când cânta la vioară. Am ascultat cu inima frântă cunoscuta poveste de dragoste pentru iubita Berta, am aplaudat alături de Călin Brăteanu reușita prezentare a programului artistic pregătit de Centrul Cultural Bucovina. Cei care am fost la sărbătorile prietenilor din Dorohoi și Botoșani ne-am bucurat de reîntâlnirea cu distinsul cor „George Enescu”, dirijat de Gheorghina Gușulei. Venind de mai departe, n-am stat până la finalul programului prevăzut până la ora două de noapte, care a inclus o lansare de carte, opereta „Crai Nou”, caravana filmului „Ciprian Porumbescu” și multe alte manifestări de mare interes. Ce n-am reușit într-o zi la Stupca, vom recupera pe parcursul acestui an declarat al lui Ciprian Porumbescu, mai ales că are cine să ne cheme și să ne îndemne, după câți tineri și copii am văzut la mormântul compozitorului, cu viorile în dreptul inimii.

Maria TOACĂ,

Boian – Cernăuți –
Crasna – Stupca