Gazeta de Herța

Pe drumul Cireșarului, de la Iași, Suceava, Fălticeni, Câmpulung, Pojorâta, Duminica Mașinii cu Poeți a ajuns la 11 iunie la Cernăuți, melancolizându-și „motorul” la Palatul Național al Românilor, sub soarele Unirii, luminați de raza geniului eminescian, pe undele muzicii lui Ciprian Porumbescu…

Am auzit de la unii cunoscuți din România că le este dor de Cernăuți, că ar veni cu mare drag la noi, dar își amână drumul pentru zile mai bune, când se va termina războiul. Nu suntem profeți ca să prezicem, să știm când se va așeza pacea în Ucraina și dacă vom mai fi așa cum încă suntem astăzi, noi cei care vorbim și simțim românește, păstrători de memorie, de limba română și datini românești. Bune și rele, le ducem toate, de e pace, de-i război, vorba poetului Mihai Eminescu prin vocea voievodului Mircea cel Bătrân. Poeții din cealaltă parte de inimă a Bucovinei nu se tem să treacă granița, mulți și-au făcut pașaport special numai pentru a putea intra în Ucraina. Ei vin pe aripile Pegasului, încurajați de muzele care nu tac când tunurile bat, pentru că, după cum s-a exprimat prietenul nostru din Pojorâta, liricul Valerian Bedrule, nu există opreliști în drumul spre frați. Când scriu aceste rânduri, cred că au ajuns cu toții la casele lor – și cei de mai aproape cum este dr. Vasile Adăscăliței cu însoțitorii săi din Dorohoi și cei cinci prieteni din grupul lui Constantin Horboveanu din Suceava, dar și de mai departe, ca doamna Elena Mândru din Iași, soții Paraschiva și Ion Abutnăriței de la Vatra Dornei, prozatorul Vasile Aioanei, profesoara și interpreta de cântece populare Felicia Oblezniuc de la Câmpulung, Gheorghe Varganici din Fălticeni…

Întâlnirea din duminica de 11 iunie, fiind în apropierea zilei trecerii în eternitate a lui Mihai Eminescu și la puțin timp după ce la Cernăuți a fost comemorat geniul muzicii românești Ciprian Porumbescu, a avut un farmec și o tremurare de inimi cum nu s-a mai pomenit la „Mașina cu poeți”. Recitalul poetic, depănările de istorii veridice și povești în proză au fost prefațate de un pătrunzător moment muzical: pianista Lilia Holomeniuk, artistă emerită a Ucrainei (fiica binecunoscutului activist al comunității românești Mihai Gherman), a interpretat la pian câteva melodii de Ciprian Porumbescu. Pentru ca în Palatul Național să răsune divina muzică a marelui compozitor care și-a trăit anii studenției și drama tinereții la Cernăuți, tatăl și-a ajutat fiica să aducă pianul de acasă. Neîndoielnic că tot el i-a inspirat dragostea pentru creația lui Ciprian Porumbescu. La acest instrument și-a acompaniat cele două interpretări și muzicianul Dumitru Caulea, dirijorul corului „Dragoș Vodă”, care a amintit prin cântarea poeziei sfântului închisorilor comuniste din România, Radu Gyr, apropierea datei tragice de 13-14 iunie 1941, când mii de români au fost exilați în Siberia. 

Deși s-au derulat și momente vesele (glume, epigrame binevoitoare la adresa prietenilor), această întrunire, mai mult decât altele, a fost marcată de dramatismul vremurilor trecute, precum și al zilelor noastre. Amintesc în acest context poeziile lui Vasile Carlașciuc și Nicolae Șapcă, sonetistul pe post de moderator, căruia i-a reușit minunea să dea dezlegare la cuvânt tuturor doritorilor și să țină bine frânele mașinii, încât să nu ne prindă apusul de soare flămânzi și însetați. De trei ori am păstrat câte un minut de reculegere – pentru eroii căzuți în luptele de apărare a Ucrainei, pentru valoroșii fii ai Bucovinei – Mihai Eminescu și Ciprian Porumbescu. De la „privirea înapoi” a regretatului fondator al „Mașinii cu poeți”, Vasile Tărâțeanu, prezent prin vocea fiicei sale Cristina, de la invocarea Monumentului Unirii din Cernăuți de prof. Ion Abutnăriței și a prozei eminesciene de prof. Vasile Adăscăliței, până la tulburătoarea romanță „Sara pe deal”, interpretată de laureata concursului „Crizantema de Aur”, Carolina Jitaru, până la speranța lirică a doamnei Paraschiva Abutnăriței și chemarea la neuitare a poetei de la Câmpulung, Gabriela Braha, – toate lui Eminescu i-au fost închinate. O informație interesantă ne-a adus cercetătorul Dragoș Olaru despre descoperirea fundamentului bustului lui Mihai Eminescu, care s-a aflat în perioada interbelică în grădina publică „Arboroasa” din fața Catedralei Mitropolitane. Urmează să se manifeste mai mult interes din partea comunității noastre pentru a nu lăsa neînsemnat acel loc ce marchează numele lui Eminescu la Cernăuți. Ca mărturie că poeții sau, pur și simplu, cei care prietenesc cu cuvântul armonios dăltuit sunt mai întâi de toate oameni ai cetății și cântăreți ai durerilor neamului au răsunat versurile lui Dumitru Zaidel, Eliza Selețchi, Tatiana Golciuc, Ilie Tomiuc. Emoționant își cântă soarta în versuri Sofia Roșca de la Marșinți, precum și Natalia-Camelia Proțiuc, iar Monica Buhac, mângâiată de dulcea melancolie eminesciană a unei flori albastre, poetizează ia românească, grațios, așa cum și o poartă cu eleganță aristocratică. Scripca de aur a lui Ciprian Porumbescu a fost elogiată de prozatorul Andrei Breavăn, despre dorul de Eminescu și dragostea de neam au citit în versuri și în proză Valerian Bedrule, Vasile Aioanei, Gabriel Todică, Dorin Misichevici… Poetul George Sauciuc s-a bucurat să găsească pe rafturile Bibliotecii de la Palatul Național o plachetă de versuri cu numele său pe copertă. Cezar Straton, de curând cetățean de onoare al municipiului Suceava, a ales să citească ceva mai ușor din volumul său despre Cernăuți. Doamna Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române, a intervenit cu poezia lui Arcadie Suceveanu, care exprimă destinul românilor supuși vremurilor. Surprinzător de curajoasă s-a arătat amabila ieșeancă Elena Mândru, președintele Societății scriitorilor fără frontiere, cu versuri umoristice, ce-i pun în valoare talentul și distinsa personalitate. Spre final, Vasile Bâcu și-a etalat, ca de obicei, agerimea și spiritul creativ, având câte o epigramă pentru cei care au strălucit prin originalitate. În competiția epigramiștilor s-a încadrat și Constantin Horboveanu cu Cezar Straton. Gazdele, poeții Gheorghe Ungureanu și Gheorghe Bodnariuc, au fost succinţi și zgârciți la cuvinte, ceea ce nu înseamnă că lirica lor e mai puțin valoroasă. La fel și Carolina Jitaru, parcă a stat în umbră, însă fără energia și vocea ei muzele ar fi găsit mai greu drumul spre microfoane. 

Duminica „Mașinii cu poeți” la Cernăuți ne-a arătat încă o dată că avem nevoie de carte, de cântec și de poezie, acestea venindu-ne ca o salvare de durere, ca un refugiu pe tărâmul liniștii sufletești. Plâns de bucurie şi bocet amar, sinceră deschidere şi adâncă discreţie, dure manifestări protestatare şi duioase destăinuiri de iubire – toate îşi găsesc expresie în rimele creatorilor împătimiţi de arta cuvântului.

Maria TOACĂ

Foto Nicolae HAUCĂ