Gazeta de Herța

Am pășit, întocmai cum își îndemna „feții” poetul Tudor Arghezi, „cu grijă tăcută”, prin aroma teilor ce abia își desfăceau floarea la Cernăuți. Pentru români, toate drumurile, toate florile ar trebui în această zi de 15 iunie, să se întâlnească într-un singur nume – Eminescu. Zic „ar trebui” pentru că nu știu cum e în România sau prin alte părți unde românii se simt poate mai mult decât noi la ei acasă. La Cernăuți, însă, în această zi ne recunoaștem între noi după cum pășim pe sub tei, după brațele de flori purtate spre Casa lui Aron Pumnul și Monumentul lui Eminescu din centrul orașului. De la pământ până la cer, orice suflare, orice cântec sau vorbă poartă al Său nume. Câte le-a mai văzut și auzit bătrâna noastră urbe din timpurile când umbla Eminescu copil prin curtea și casa profesorului său drag Aron Pumnul! Și câte mărturisiri de iubire pentru opera Poetului, mai cu seamă jurăminte de credință pentru idealurile sale, au vibrat în văzduhul tămâiat de mireasma teilor în ultimele trei decenii, de când facem cărare bătută spre bustul Poetului din curtea Casei memoriale Aron Pumnul, iar deja al 23-lea an ne adună Monumentul din centrul Cernăuțiului, admirabila sculptură a regretatului Dumitru Gorșcovschi. 

La bustul Poetului din curtea Casei lui Aron Pumnul, despre istoria lungă și așteptarea îndelungată a deschiderii Muzeului „Mihai Eminescu” a amintit directoarea respectivei instituții, Elena Tărâțeanu, care de 33 de ani, ajutată, susținută de regretatul ei soț, poetul Vasile Tărâțeanu, a adunat materiale și documente de mare valoare. O parte din ele (mostre de numismatică) au fost expuse la Palatul Național. „Ne bucură neuitarea acestui loc”, a spus directoarea muzeului, menționând susținerea Consulatului General al României la Cernăuți. De data aceasta l-am avut alături cu florile tricolore și aleasa afecțiune față de păstrătorii valorilor eminesciene pe ministrul plenipotențiar Nicolae Dan Constantin, care ne-a confirmat încă o dată că demersul inițiat de dna Consul General Irina Loredana Stănculescu privind renovarea Casei Memoriale Aron Pumnul se află în centrul atenției și nu trebuie să ne pierdem speranța că va fi dus la bun sfârșit, în colaborare cu autoritățile regiunii și orașului. Depunerile de flori la bustul Poetului au fost însoțite de luări de cuvânt. Bunăoară, prof. Dorin Misichevici din Budeneț, președintele Societății „Drumul Crucii”, a amintit că vine dintr-o localitate care ni l-a dat pe eruditul Vasile Burlă, un bun prieten al lui Eminescu, Ana-Cristina Tărâțeanu a povestit despre permanențele poetului în actualitate, iar scriitorul Ștefan Hostiuc a făcut o interesantă incursiune în istoria aducerii și instalării bustului, invocând momente memorabile de la festivitatea dezvelirii statuii. Mulți, aproape toți intelectualii de elită din România, Moldova și Cernăuți, care au stat la temelia acestui eveniment, nu mai sunt în viață – poeții Ioan Alexandru, Grigore Vieru, Ion Vatamanu, Vasile Tărâțeanu, eminescologul Victor Crăciun, părintele Galeriu… – sunt doar câteva nume care ne-au dăruit bucuria de a ne aduna la acest bust. Și de data aceasta ne-a fost plăcut să-l vedem, gătit în costum popular, ca în duminica de Paști, pe octogenarul Ion Semeniuc. Împreună cu profesorul de română Nicolae Mintencu i-au adus lui Eminescu trandafiri de la Voloca.

Râuri de flori, mai multe ca oricând, s-au întâlnit într-un ocean de iubire la statuia Luceafărului. De fapt, cea mai înaltă iubire i-a mărturisit-o „Deasupra teiul sfânt”, întinzându-și cu generozitate crengile să-i protejeze Poetului lumina. La monument scenariul a decurs în mod tradițional – cu depuneri de flori, însoțite de imnurile Corului „Dragoș Vodă”, excepție făcând prezența într-un număr mai mare ca altă dată a intelectualilor din localitățile sătești și a copiilor. Impresionant s-a prezentat colectivul pedagogic al Liceului „Alexandru cel Bun”, aproape „in corpore”, cu directorul Ion Ignat în frunte. De asemenea, e de menționat prezența profesorilor de la Catedra de Filologie Română și Clasică (șefă dr. Cristina Paladean, președinta Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”). Deși prezența la asemenea manifestări de suflet nu e prilej de laudă, totuși atmosfera creată de copiii din Mahala și Coteni (artiști ai colectivului „Urmașii lui Ștefan”, cu conducătoarea lor artistică Elena Nandriș), de elevii de la Liceul din Iordănești merită laudă și publicitate, pentru a-i face și pe alții să le urmeze exemplul. De asemenea, se cuvine să nu trecem cu vederea buna organizare, în condițiile dificile de război, fapt apreciat și de consulul Nicolae Dan Constantin. A avut grijă poetul Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română „Mihai Eminescu”, să introducă elemente inedite în mersul tradițional al manifestării. Cu câteva zile înainte, de la Muzeul istorico-etnografic al Liceului din Iordănești au fost aduse cele mai de valoare exponate. De dragul lui Eminescu, veșnicia românească a satului Iordănești și-a găsit loc la Palatul Național, creând un anturaj de poveste. Mostrele expuse ce ne duc cu secole în urmă, sunt o expresie vie a urmelor românești pe aceste meleaguri. Directorul Liceului, dl Vasile Ioneț, a stăruit să aducă relicve care reproduc crâmpeie din istoria locului, ocupațiile și viața țăranilor de odinioară, începând de la prima atestare documentară a Iordăneștilor, anul 1578. Emoții deosebite străbat de la un Tricolor, care a fost sfințit în anul 1933 și ascuns în acoperișul Bisericii, fiind astfel salvat de ocupanții sovietici. Despre valoarea exponatelor au vorbit specialiști competenți, cum sunt istoricii Arcadie Moisei și Nicolae Bodnariuc. Dar cel mai mare interes și bucurie au avut-o copiii din Mahala. Ei, care au o cameră de muzeu la clubul unde se adună să-și lustruiască măiestria artistică, știu să prețuiască și le sunt dragi lucrurile de demult, asemenea cântecelor de acasă. „Urmașii lui Ștefan” au cântat cu mândrie chemarea „Fruntea sus, pentru Eminescu și neam!”. Semenii lor din Iordănești și-au proslăvit codrii de acasă. Sabrina Jar de la Liceul „Alexandru cel Bun”, a demonstrat o nouă etapă pe drumul desăvârșirii interpretative, sub îndrumarea maestrului Dumitru Caulea. Deși din umbră, la toate ce țin de programul artistic a ajutat, ca întotdeauna, doamna noastră română, jurnalista Carolina Jitaru. Fericiți părinții și laudă profesorilor care educă asemenea copii! Au întregit programul doamna Sofia Roșca, inspirată autoare a unei poezii dedicate lui Eminescu, interpreta Natalia-Camelia Proțiuc, cu un cântec pe versuri de Adrian Păunescu, istoricul Vladimir Acatrini, cu o expoziție din propria sa colecție, din care cea mai valoroasă mostră – o medalie comemorativă – 55 ani ai Societății „Arboroasa”. La final a fost demonstrat (în premieră la Palatul Național) filmul documentar „Eminescu și Cernăuții”, realizat pe baza scenariului dr. Ionel Novac și jurnalistului Vasile Bâcu, în regia lui Mihai Grosu, producător general Dumitru Pohuș. Cu ai noștri conaționali, protagoniști ai peliculei, am parcurs drumul copilului Eminescu de la Ipotești la Cernăuți, am umblat pe urmele Poetului, atât de viu printre noi, încât am și uitat că e cea mai tristă zi la Cernăuți. Or, moartea lui ne este stea de înviere. 

Maria TOACĂ