Gazeta de Herța

Poet, publicist, redactor fondator al ziarelor „Plai Românesc”, „Arcașul”, „Curierul de Cernăuți”, academicianul Vasile Tărâțeanu a fost unul dintre cei care, în condiții vitrege, au menținut spiritul românesc în nordul înstrăinat al Bucovinei. Scriitor cu o valoroasă creație poetică și publicistică, timp de peste trei decenii s-a aflat în serviciul idealului național.  

Academicianul Vasile Tărâţeanu a rămas pentru toți cei care l-au cunoscut, în deosebi pentru prieteni, Vasilică – suflet bun, generos şi iubitor, iertător şi răbdător, spirit neînvins, luptător și învingător.

Vasile Tărâţeanu n-a putut învinge doar moartea. E o tristeţe profundă  pierderea acestui Om cu literă mare, acestei personalităţi marcante a Bucovinei care a lăsat o urmă frumoasă nu doar în Bucovina lui răstignită, şi care a rămas o lacrimă încă neplânsă în inimile prietenilor, celor ce l-au cunoscut,  un far de la care luăm lumină  noi, cei care-i împărtăşim idealurile.

A fost unul din principalii organizatori ai protestului românilor din nordul Bucovinei din 17 septembrie 2017, în faţa Administraţiei Regionale de Stat Cernăuţi, împotriva art. 7 al Legii Educației ce ne exclude limba română din școli.

La un an de la trecerea sa la cele veșnice am  constatat cu tristeţe, la fel precum un an în urmă, ca el nu mai avem… Nu are cine ne proteja, cine ne îndruma, cine ne sprijini, cine ne susține la grele încercări. Iar încercările  ne pasc la orice pas. 

E bine când fraţii de acelaşi sânge şi idealuri sunt împreună. De data aceasta ne-a adunat soția-i, dna  Elena Vântu-Tărâțeanu, directoarea Muzeului „M. Eminescu”, cu fiica Cristina, președinta Fundației de Binefacere „Casa Limbii Române”, fiica-i mai mare Mariana, profesoară de engleză,  frații Valeriu și Ion, la parastasul și slujba divină, oficiată de părintele Cristofor Gabor – un mare  iubitor de neam și continuator al vrednicilor înaintași – în Bisericuța „Sfinții Trei Ierarhi” din Cimitirul vechi din Cernăuți, fosta Capelă Mitropolitană, ctitorită în 1881 de ierarhul Silvestru Morariu ca criptă pentru Mitropoliții Bucovinei și Dalmației, în criptele de la subsolul căreia și-au găsit odihna veșnică 10 mitropoliți ai Bucovinei,  locaș sfânt pe care îl putem pierde și pentru care, noi, românii, trebuie să luptăm, fiindcă Primăria Cernăuțiului intenționează să-l ia sub „protecția sa”. Mâine urmează să aibă loc sentința  judecății. Templu pentru viața căruia a luptat academicianul Vasile Tărâțeanu, pe care l-a scos din bălării, în deplinul înțeles al cuvântului,  l-a renovat și a făcut slujbe 16 ani de zile, un alt mare patriot, regretatul preot de la Dumnezeu, Mihai Ivasiuc, căci toți luptătorii sunt aici, grămăjoară.

Trăim timpuri nu dintre cele mai bune, când în pericol de dispariție nu e doar limba română, ci și sfintele noastre altare. Acum, ca nicicând, noi, cei rămași, trebuie să dăm dovadă de  curaj și demnitate, să ne apărăm sfintele altare, sfintele morminte, care încetul cu încetul dispar peste noapte, limba română, să ducem mai departe idealurile  pentru care a trăit și a luptat Vasile Tărâțeanu, care sunt şi ale noastre. 

E greu de acceptat că nu mai este printre noi. A pus suflet în tot ce a făcut. Constatăm cu durere că ne părăsesc boierii culturi române, aproape că nu au mai rămas dintre cei adevăraţi. Unul dintre ei e Vasile Tărâţeanu, care  şi-a confirmat obligaţia de a fi responsabil pentru tot ceea ce face, ce aşteaptă de la el prietenii, conaţionalii. A fost cel mai cunoscut şi mai iubit în Ţară român din nordul înstrăinat al Bucovinei. Nimeni din marii oameni ai Bucovinei n-a fost atât de apreciat în spaţiul românesc precum Vasile Tărâţeanu, deţinătorul onorificului titlu de Membru de Onoare al Academiei Române,  Cetăţean de Onoare al satului natal Sinăuţii-de-Jos şi din câteva municipii din Patria istorică, menţionat cu numeroase distincţii şi premii naţionale pentru literatură din partea României  – dar cea mai mare a fost  dragostea de care se bucura scriitorul în mijlocul conaţionalilor, fiind un reper pentru comunitatea din această insuliţă românească – Bucovina – Ţara de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare – din Mica, dar Marea sa Românie, pe care şi-a dorit-o unită. Deşi a avut de înfruntat nu puţine lovituri ale destinului, luptătorul Vasile Tărâţeanu le-a învins pe toate şi ne bucuram nespus că din nou era în prima linie pe baricadele luptei pentru existenţa noastră în această Românie Mică, fiind unul din  importanţii lideri de opinii, cunoscut de toată lumea românească, menit să poarte blazonul nobleţei unui neam. N-a putut învinge doar moartea. Ne-am molipsit de la el de dragoste de Grai, de Ţară. 

Odată cu Vasile Tărâțeanu dispare o întreagă epocă, dispar anii tinereții noastre frumoase, când ne aduna laolaltă la vreo sărbătoare naţională, festival inaugurat de Domnia Sa, ori la o seară de creaţie a unui artist bucovinean îndrăgit. La zilele lui de naştere venea întreg neamul românesc din Bucovina înstrăinată.

Existența sa în lumea spirituală românească a Cernăuțiului,  lupta neobosită pentru drepturile românilor din Bucovina, a constituit pentru noi, românii înstrăinaţi, un far de la care luăm lumină. Vasile Tărâţeanu  a rămas să trăiască în inimile noastre.

Felicia NICHITA-TOMA, „Zorile Bucovinei”, Cernăuţi