Gazeta de Herța

Marele Bărbat al Neamului, Iancu Cavaler de Flondor, Cavaler al României Mari, decorat cu Marea Cruce a Ordinului Coroana României  de către Regele Ferdinand, Preşedintele Partidului Naţional Român din Bucovina care a prezidat Congresul General al Bucovinei, care, la 28 noiembrie 1918, cu 105 ani în urmă, a votat Unirea Bucovinei cu Patria-Mamă, în Sala Sinodală a Reședinței Mitropolitane din Cernăuţi, fiind semnat actul  Unirii Bucovinei cu Regatul României, boierul din Storojineț nu este acoperit de praful uitării.

Deși nu e năvălit de pelerini, uitarea nu s-a așternut aici ca stăpână deplină, urmele neuitării la mormântul său de la Maidan din Storojineț, la cripta familiei Flondor din curtea Bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, unde se află locul de veşnică odihnă a celui care a fost Cavalerul de Flondor, unul dintre principalii făuritori ai Unirii Bucovinei cu România, sunt evidente grație redactorului-șef al „Zorilor Bucovinei”, președintelui Societății Jurnaliștilor Români Independenți din Ucraina, Nicolae Toma, care de ani de zile îi adună pe români la această modestă cruce de marmură albă, unde dăinuie noblețea spiritului lui animat până la sacrificiu de o neîmpărtășită dragoste de neam, dar și datorită slujbelor divine, oficiate de părintele Vasile Covalciuc, protopop de Storojineț, de fiul său, părintele Gheorghe Covalciuc.

Iancu Flondor e considerat arhitectul Unirii Bucovinei cu Regatul României, fără el, spunea Sextil Pușcariu, Unirea Bucovinei cu România nu ar fi reușit. Într-un timp record, de doar o lună, a reușit să mobilizeze românii din Bucovina, să se adreseze autorităților române, Regelui Ferdinand, cerând să trimită armata română pentru a restabili ordinea în Bucovina, după destrămarea Imperiului austro-ungar. La 11 noiembrie 1918, în frunte cu generalul Iacob Zadik,  armata română intră triumfătoare în Cernăuți, iar la 28 noiembrie 1918, grație boierului de la Storojineț, în Sala Sinodală a Reședinței Mitropolitane este semnat, de către Iancu Flondor și Ion Nistor, actul Unirii Bucovinei  cu Regatul României. 

Vorbim Româna și ne menținem ca Neam pe aceste meleaguri străbune grație Artizanului Unirii – Iancu Flondor

Lider al românilor din Bucovina, care a militat pentru unirea tuturor românilor, din primăvara și vara anului 1918 este primar la Storojineț, iar din decembrie același an e numit ministru secretar de stat fără portofoliu, apoi ministru pentru Bucovina, a pus bazele învățământului în limba română, a introdus  limba română în școli, administrație, justiție, a susținut țărănimea, a ajutat populația Bucovinei cu grâne în timpul foametei – și pe români, și pe ucraineni, polonezi, evrei, etc.  Dezamăgit de jocurile politice, dimisionează din funcția de secretar de stat în guvernul lui Brăteanu în urma unui conflict cu Ion Nistor, retrăgându-se la moșia sa din Storojineț. 

Animat până la mistuire de o neîmpărtășită dragoste de neam, nedeclarată însă de la tribună, dar profund tăinuită în templul sufletului lui preaplin de jertfelnica zbatere pentru demnitatea, unirea tuturor românilor, Iancu Cavaler de Flondor se stinge din viață la conacul de pe moșia sa din Storojineț, la 19 noiembrie 1924. Are parte de funeralii naționale, fiind înmormântat la 23 noiembrie, în cripta familiei Flondor din curtea Bisericuței de la marginea Storojinețului, cu hra
mul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. După ocuparea ținutului de către sovietici, mormântul este profanat și devastat. În 1991, cu sprijinul Episcopiei din Oradea și al Societății „M. Eminescu” din Cernăuți este adus, instalat și sfințit  noul monument, evenimente evocate de Felicia Toma.

Or, la împlinirea a 158 de ani de la naşterea  Cavalerului Unirii, Iancu Flondor, cel care a luptat pentru unitatea românilor, la mormântul lui din Storojineţ, „Zorile Bucovinei”, Societatea Jurnaliştilor Români din Ucraina, a organizat o manifestare de comemorare  sub oblăduirea Sfinţiei Sale, vrednicului părinte Vasile Covalciuc, protopop de Storojineţ, un exemplu de demnitate şi dăruire duhovnicească, care, împreună cu fiul său, părintele Gheorghe, paroh al  Bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, diaconul Griguș de la Biserica Românească „Sfântul Gheorghe” din centrul Storojinețului, au oficiat o frumoasă şi înălţătoare slujbă de pomenire pentru toţi membrii familiei Flondor, dar şi pentru martirii crucificaţi de regimul totalitar sovietic pe crucea Golgotei Neamului Românesc.

Cei adunaţi sub sceptrul Întregitorului de Ţară la cripta familiei Flondor din curtea  Bisericii  „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” de la Maidan – ministrul plenipotențiar  Dan-Nicolae Constantin, preoții Vasile și Gheorghe Covalciuc, familia Toma – Nicolae și Felicia, organizatorii manifestării (Societatea Jurnaliștilor Români Independenți din Ucraina și publicația „Zorile Bucovinei”), lideri ai societăților național-culturale românești: Vasile Bâcu, președintele Societății „M. Eminescu”, Vitalie Zâgrea, președintele Societății „Junimea”, Adrian Iliuţ, preşedintele Societăţii „Anastasia”, Romina Motrescu, secretară la Primăria comunei Ciudei, medicul Petru David cu soția Mariana, colaboratoare la Liceul Românesc din Crasna, interpreta Victoria Costinean, conducătoarea artistică a Ansamblului model „Izvoraş” din Ropcea, Lucrător Emerit al Culturii, prof. Dorin Misichevici, președintele Asociației „Drumul crucii”, Vasile Rauț, președintele Societății „Golgota” a românilor din Ucraina, dna Tatiana Sanduleac, șefa Casei de Cultură din Storojineț, prof. Ion Gaină, antreprenorul Vasile Socolovschi cu fiica Alueta, vedetă în ascensiune, Elena-Vântu Tărâțeanu, directoarea Muzeului „M. Eminescu”, soția regretatului scriitor, academicianul Vasile Tărâțeanu, preoteasa Maria Covalciuc, care a pregătit agapa, cu bucate gustoase românești, cum doar ea  se pricepe atât de bine, –  acolo, unde alături au fost readuşi, într-un mormânt simbolic, martirii neamului românesc, au aprins o lumânare şi pentru aceşti 107 mucenici, victime ale regimului totalitar comunist, care şi-au găsit sfârşitul infernal în neagră străinătate, au decedat de foame, de muncă silnică, nu au nici morminte, nici cruci la căpătâi.

Ca prinos de adâncă recunoştinţă pentru marii noştri înaintaşi, diplomatul român, dl Dan-Nicolae Constantin, ministrul plenipotențiar la Consulatul General al României la Cernăuţi,  a depus un coş de flori tricolore la crucea de la mormântul lui Iancu Flondor,  menţionând  meritele deosebite faţă de românii din Bucovina ale celui care a fost principalul realizator, Cavaler al Marii Uniri din 1918, aducând mulțumiri părintelui Vasile Covalciuc, familiei Toma, că păstrează vie amintirea vrednicilor noştri înaintaşi care au adus un plus de valoare la făurirea istoriei noastre. 

Am spus nu o dată că Biserica Ortodoxă Română e unicul scut de apărare al limbii române aici, în nordul istoric al Bucovinei, în general în Ucraina. E trist și dureros ce se întâmplă în prezent,  luptele ce se duc în sânul Bisericii pentru a o distruge. Oficiind serviciul divin în memoria familiei Flondor, cucernicul Vasile Covalciuc ne-a amintit că flondorenii sunt ctitorii bisericii de la Maidan, Storojineț, au donat pământ şi pentru biserica „Sfântul Gheorghe”, din centru, în predica sa evocând faptele generoase ale membrilor familiei Flondor,  ajutorul acordat celor nevoiaşi, conştientizând că noi, românii, trebuie să nu uităm  că, în aceste clipe grele de război, Bucovina noastră e apărată de Biserică. „Trebuie să trecem această perioadă atât de grea. Dumnezeu ne pune la încercare. Imperii puternice au fost, acum nu mai sunt. Biserica a fost, este și va fi, la fel și Bucovina”, a  spus generosul părinte, întotdeauna săritor la nevoile oamenilor, care a adăpostit și adăpostește la sediul Școlii Duminicale a Bisericii ”Sfântul Gheorghe” refugiați din regiunile afectate de război, mulțumind Consulatului General al României la Cernăuți, dnei Consul General Irina-Loredana Stănculescu, dlui ministru Dan-Nicolae Constantin pentru sprijin și susținere.

Deputat în Dieta Bucovinei, în primăvara și vara anului 1918 Iancu Flondor a fost primar la Storojineț.  În semn de recunoştinţă faţă de urmele frumoase lăsate de Iancu Flondor la Storojineţ, dna Tatiana Sanduleac, șefa Casei de Cultură din Storojineț, a depus un buchet de flori la Cripta familiei Flondor, adresând cuvinte de mulțumire pentru iluștrii înaintași care au adus o contribuție majoră la prosperarea Storojinețului și din partea primarului Igor Matiiciuk, sensibilizând că doar faptele, nu vorbele, vorbesc de la sine despre om. 

Comemorat cu ani în urmă în incinta redacţiei ziarului românilor din Ucraina, „Zorile Bucovinei”, de ani buni organizăm împreună cu părintele Vasile Covalciuc parastase de pomenire la mormântul celui care a împlinit visul de veacuri al românilor – Unirea. Nicolae Toma, redactorul-şef al „Zorilor Bucovinei”, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din Ucraina, jurnalista și publicista Felicia Toma, administratoarea site-ului „Zorile Bucovinei”,  au adresat alese mulţumiri vrednicului slujitor al altarului, protopopului  Vasile Covalciuc,  pentru frumoasa slujbă,  exemplu pentru toţi românii din nordul Bucovinei cum trebuie să-ţi onorezi înaintaşii, să-ţi iubeşti Neamul şi pe Dumnezeu, preotesei Maria pentru agapa pregătită, pentru bucatele gustoase, Consulatului General al României la Cernăuţi, dlui ministru  plenipotențiar Dan-Nicolae Constantin, pentru sprijin şi înţelegere, că ne-a pus la dispoziție și transportul, sensibilizând că datorită  lui Iancu Flondor astăzi vorbim limba română, că amintirea Cavalerului Unirii Bucovinei cu Patria-Mamă  va rămâne mereu vie din neam în neam pentru generaţiile ce vor veni să se roage lângă această cruce.

Un omagiu prin cântec ce a vibrat cu dor de Ţară și  dragoste de Neam, i-a adus lui Iancu Flondor  măiastra noastră cântăreaţă, folclorista Victoria Costinean, Lucrător Emerit al Culturii din Ucraina, conducătoarea artistică a Ansamblului etnofolcloric model „Izvoraş” din Ropcea, dând glas cântecului din bogata zestre folclorică „În pădurea înverzită”, dăruit de maestrul Ioan Paulencu, Artist al poporului din Republica Moldova. Dăruita cu har artistă îl cântă din anii 90, întregindu-i albumul muzical „De dor mult e greu pământul”. Același dor nestins vibrează și în sufletul tinerei și talentatei noastre vedete Alueta Socolovschi, care ne înduioșează ori de câte ori o ascultăm și duce faima Bucovinei în lume.

„Omul sfințește locul”, a con-știentizat Vasile Bâcu. Părintele Vasile Covalciuc, la fel ca și Iancu Flondor, sfințesc locul prin faptele generoase, sunt „boieri ” prin noblețea spiritului, prin dragostea de neam, de cele sfinte. Avem o datorie – să ne ținem grămăjoară, dacă nu era Iancu Flondor nu eram nici noi, e ferm în convingere Vasile Rauț, la fel precum Dorin Misichevici  că  Biserica e legătura duhovnicească a înaintașilor cu  urmașii noștri. Cum te învață preoții să-ți iubești aproapele și pe Dumnezeu nici profesorul n-o face, de aceea „doar preotul își merită banii, prin învățătura lui Dumnezeu”. Petru David s-a referit la perioada când cripta familiei Flondor a fost vandalizată și distrusă, aici fiind doar o cruce de lemn, iar regretatul scriitor Dumitru Covalciuc a descoperit mormântul Cavalerului Unirii.  De atunci venim și ne închinăm memoriei lui. Momente de răscruce în istoria noastră a evocat Adrian Iliuț – anii 40 ai secolului trecut – „eliberarea” nordului Bucovinei și Ținutului Herța, războiul din prezent, „ducem lipsă, avem nevoie de Cavaleri ca Iancu Flondor”. Dna Elena Vântu-Tărâțeanu a remarcat faptul că „Zorile Bucovinei” adună în jurul ei oameni demni, precum părintele Vasile Covalciuc, iar „Iancu Flondor merită să nu fie uitat”.

Românii, rupți de la sânul Țării, au fost sub atâtea asupriri, sub atâtea imperii. Fiecare imperiu și-a scris istoria așa cum i-a convenit. Istoria noastră, a românilor din istorica provincie a României, e scrisă cu litera Unirii în sufletele noastre. Ceea ce ne doare e că ne lipsește această unitate, suntem divizați  –  unde sunt 2 români, sunt trei partide. Iancu Flondor, precum și Mihai Eminescu, au luptat pentru  unirea tuturor românilor. Prin tăcere  și „uitare”, ni se contestă dreptul la trecutul nostru istoric, la personalităţile de seamă ale neamului. Unii se tem chiar să vină la comemorarea lor. Suntem urmaşi ai Cavalerului Unirii și  nu putem să nu ne înnobilăm de măreţia faptelor sale măreţe. 

A fost şi va rămâne pentru noi Cavalerul nobil, plin de demnitate, generos, temerar şi atât de devotat cauzei naţionale, viitorului neamului. A trăit  și a luptat pentru făurirea idealului naţional al Unirii, pentru propăşirea neamului umilit de străini secole la rând. 

Felicia NICHITA-TOMA,  

„Zorile Bucovinei”, 
Cernăuți-Storojineț