Gazeta de Herța

Mai este până la ziua de toamnă târzie, 27 noiembrie, când se vor împlini 160 ani de la nașterea scriitoarei ucrainene, Olga Kobyleanska. Dar, în mediul literar-artistic din regiunea noastră, întreg anul 2023 este consacrat acestei renumite personalități, care întruchipează destinul Bucovinei. Or, Olga Kobyleanska, din tată galițian și mamă de origine germană, s-a născut la Gura Humorului, în anii când Bucovina se afla sub Imperiul austro-ungar, a trăit și a creat în perioada românească, a prins și un mic segment de timp sub ocupație sovietică. Limba maternă, ucraineana, a învățat-o acasă, a făcut școala în germană, cunoștea și limba română. Astfel, putem spune că destinul ei reprezintă omul bucovinean. Cu toate acestea, scriitoarea a fost și rămâne fiica poporului său, creația ei fiind pătrunsă de spiritul ucrainean. 

Drumul pământesc al scriitoarei Olga Kobyleanska s-a sfârșit la 21 martie 1942, însă numele ei este o prezență vie la Cernăuți. Din epoca sovietică numele ei îl poartă cea mai frumoasă stradă din oraș (pietonala stradă Domnească, care s-a numit Iancu Flondor în perioada interbelică), precum și Teatrul Muzical-Dramatic, în fața căruia se află bustul scriitoarei. La Cernăuți este o Casă-muzeu „Olga Kobyleanska”. Însă locul cel mai romantic care îi găzduiește memoria este Casa din Dimca, Hliboca (Adâncata). Precizăm că denumirea istorică a localității a fost Trestiana. Din pridvorul acestei case, numite „Reședința de vară a Olgăi Kobyleanska” a început anul omagial al scriitoarei, inaugurat la 18 august, o zi caldă și luminoasă ca și sufletul oamenilor care au grijă de păstrarea anturajului rustic al „Reședinței”. Organizatorii manifestării, poeta Olena Repina, Artistul Poporului din Ucraina, Ivan Derda, președinte interimar al Societății „Prosvita”, Biblioteca regională „M. Ivasiuk” și, desigur, gazdele în persoana conducerii Comunității Teritoriale Hliboca, a directorului Casei Memoriale, Natalia Puiu, au invitat reprezentanți ai societăților naționale ale etniilor conlocuitoare în Bucovina, stăruind să atribuie atmosferei duhul de armonie și toleranță specific din timpuri străvechi Bucovinei. 

Până la deschiderea oficială, am avut timp să pășim pe covorul verde, să respirăm aromele ierbii și florilor, să bem apa vie din fântâna seculară, să luăm cunoștință de exponatele din cele patru camere de muzeu, care revigorează duhul epocii. Am ascultat cu interes povestea aleii de meri, depănată de poetul Nicolae Șapcă, prezent ca vicepreședinte al Societății pentru Cultura și Literatura Română „Mihai Eminescu”, Cernăuți, dar și ca laureat al Premiului literar „Olga Kobyleanska”. Împreună cu președintele Societății Scriitorilor Cernăuțeni a Uniunii Naționale a Scriitorilor din Ucraina, Vasyl Djuran, își căutau pomul lor, merii fiind plantați la aniversarea a 155-a a scriitoarei. Nicolae Șapcă a amintit că mai înainte, pe când raionul Hliboca exista ca unitate administrativ-teritorială, în anul 2004, din inițiativa profesorului Ianoș Dan, a fost constituit Premiul „Olga Kobyleanska”: „Am avut onoarea timp de 16 ani să fiu președintele comisiei pentru decernarea acestor premii. Am editat în patru limbi nuvela „Natura” scrisă de Olga Kobyleanska la Dimca. Nu am reușit, însă, să găsim sponsori pentru povestirea ei cea de căpătâi „Pământul”, pe care ne-o dorim în trei limbi bucovinene – germana-ucraineana-româna, în limba noastră fiind tradusă de Vasile Levițchi, o traducere excepțională. MERITĂ!”. 

În camerele de muzeu mi-a fost plăcut să văd costume populare și covoare românești, să descopăr, câteva numere ale revistei „Glasul Bucovinei”. Într-o vitrină am dat de o ediție rară a romanului „Zemlea” („Pământul”), cu autograful autoarei, tipărit la Lvov în 1902. Dar și mai mare mi-a fost bucuria să întâlnesc oameni-ctitori de muzee, așa ca Nicolae Bodnariuc, directorul Liceului din Oprișeni, ca profesorul de română, Ianoș Dan, care a îndeplinit funcția de director al Casei memoriale din Dimca timp de 36 de ani. De fapt, dumnealui a ținut să-mi precizeze că la acei 36 de ani cât a administrat și îmbogățit acest muzeu se mai adaugă trei luni și 20 de zile. Noul director, Natalia Puiu, ne-a povestit că Olga Kobyleanska n-a trăi numai în 1889-1891 în această casă, ci venea și mai înainte aici, la bunica Lucreția.

Până la depunerea florilor la bustul scriitoarei și discuțiile lirico-literare prietenești, mesaje de salut au fost adresate din partea viceguvernatorului regiunii Iulia Hrițcu-Andrieș, șefei Departamentului pentru cultură, Olena Bodnar, directoarei Muzeului regional etnografic, Oksana Rotar, a reprezentanților autorităților locale, Olena Badiuk, Angela Ioneac etc. Emoționant a răsunat cuvântul de mulțumire și admirație pentru păstrarea valorilor culturale în aceste timpuri dificile în Ucraina, din partea doamnei Consul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu. Interesul și prezența pentru a doua oară a șefului misiunii diplomatice a României în acest loc emblematic pentru cultura Bucovinei reflectă și prețuirea de care se bucură scriitoarea în județul Suceava, mai ales la Gura Humorului. Artistul Ivan Derda, precum și alți vorbitori au evocat momentele de minunată găzduire de acum două decenii, când acolo a fost sfințită piatra la temelia monumentului scriitoarei ucrainene. La umbra bătrânilor arbori sub care poate își scria romanele Olga Kobyleanska au răsunat melodiile ei preferate, interpretate de maestrul Ivan Derda, de ansamblul artistic al tinerelor românce din Dimca, de interpreta din Cernăuți, Natalia Camelia Proțiuc. 

Onorate cu invitația la frumoasa sărbătoare, un cuvânt de mulțumire a răsunat și din partea „Doamnelor Române”, prin vocea vicepreședintei Carolina Jitaru. Sperăm, ne dorim, ca asemenea întâlniri, care ne apropie în tot ce are fiecare neam mai de valoare și mai scump sufletului, să devină o tradiție, în duhul timpurilor de odinioară. 

Maria TOACĂ

Un reportaj excepțional al scriitoarei Maria Toacă, de altfel ca întotdeauna.