– povestea întâlnirii emoționante a absolvenților români din Boianul Bucovinei, după aproape o jumătate de secol

Fiecare din noi avem în tainița sufletului un colțișor destinat amintirilor dragi, în special, frumoaselor, nostalgicelor amintiri din anii de școală – locul sfânt, unde ne-am petrecut cei mai fascinanți, lipsiți de griji, ani din viață. Or, școala este nu doar locul unde se țese viitorul, ci și unde ne întoarcem cu drag ori de câte ori ne vom aminti de copilărie.
Emoții, bucurii, nostalgii – sunt sentimentele trăite de românii din Boian, colegii Nicolae Toma, Dumitru Olexiuc, Mihai Cozub, Gheorghe Rusoi, Nicolae Istiniuc, Gheorghe Hauca, Vasile Mihalceanu, Bujor Vaipan, Floarea Bosovici, Natalia Pucaievici, Maria Axenciuc, Trandafira Cuciurean, Maria Duleac, Domnica Toma, Maria Toma – duminica trecută, când s-au întâlnit după 49 de ani de la absolvirea școlii.
Puțini din absolvenții de astăzi își mai amintesc de școala în care au petrecut cei mai frumoși ani ai adolescenței, dar și de profesorii care le-au motivat alegerea în viață.
Promoţia anului 1974 de la Școala din Boian Centru este una deosebită și prin faptul că majoritatea au studii superioare, sunt oameni de afaceri, sunt și dintre cei stabiliți cu traiul în Republica Moldova, plecați la muncă în Italia, Anglia, Portugalia, Spania etc. Într-un cuvânt, oameni harnici, gospodari de frunte ai satului, cu dragoste față de baștină, de limba română care tot mai mult își pierde poziția în Marele Boian din Bucovina, românesc din rădăcină.
Cu amintirile în suflet și emoții în priviri, au redevenit elevii de altădată și au sărbătorit într-o atmosferă tinerească, plină de voie bună, dar și de triste nostalgii după tinerețe, care le-a rămas în suflet doar o scumpă și dragă amintire. Întâlnirea a avut loc într-o frumoasă locație din centrul comunei, unde au fost prezenți 15 din cei peste 30 de absolvenți ai promoției.
Cuprinși de nostalgia frumoaselor amintiri, au evadat preț de câteva ore în împărăția adolescenței, devenind acei copii ștrengari, lipsiți de griji, tineri în suflet, doar argintul firelor cărunte trădau povara anilor și melancolia după anii fericiți ai tinereții.
Au depanat amintiri și au trăit din nou întâmplări de neuitat din perioada școlară. Și-au împărtășit cu multă însuflețire impresiile anilor ce-au trecut fulgerător, lăsând în urmă amintiri plăcute, dar și amintiri care dor, cu recunoștință venerând amintirea foștilor colegi și profesori, trecuți în neființă. Și-au reamintit cu drag și de lecțiile de limba română, de eruditul și regretatul profesor Vasile Bizovi, grație căruia toți vorbesc o română impecabilă și își iubesc la nesfârșit Limba și Neamul, chiar și acei care zeci de ani au muncit peste hotare.
Cu geamurile sufletului luminate de stri-gătul copilăriei și clinchetul argintiu al clopoțelului, care îi chema din nou la lecția vieții, amintiri copleșitor de dulci, momente demult dorite puteau fi citite în ochii înrourați ai fiecăruia, ca într-o oglindă sclipea în ei bucuria clipelor trăite împreună.
Duminica precedentă, 10 septembrie 2023, am trăit și eu momente magice, fiind părtașă la povestea adolescenței acestor minunați români din Boianul Bucovinei, care îi au ca mentori, patroni spirituali, pe patrioții, soții, profesorii Vasile și Eleonora Bizovi, împreună cu absolventul promoției anului 1974, soțul Nicolae Toma, redactor-șef al publicației „Zorile Bucovinei”, președintele Societății Jurnaliștilor Români Independenți din Ucraina. Mulțumim din suflet organizatorilor, domnilor Dumitru Olexiuc, Mihai Cozub, datorită cărora am fost și noi părtași la emoționanta întâlnire cu adolescența, cu școala.
Cu recunoștință pentru profesori, cu dragoste pentru colegi și mulțumiri pentru cei care le-au oferit o surpriză extraordinară, au făcut real evenimentul, colegii au închis fereastra amintirilor anilor de școală, pe care o pot deschide ori de câte ori doresc să arunce o privire nostalgică spre trecut. Absolvenții speră la o nouă revedere după un an, întâlnirea de suflet încheindu-se cu promisiunea de a se revedea în 2024, la 50 de ani de la absolvirea școlii.
Felicia NICHITA-TOMA,
„Zorile Bucovinei”, Cernăuți





Lasă un comentariu