Gazeta de Herța

Încă un pas de poveste

Multe minuni s-au întâmplat, și toate într-o singură zi, la Probotești, la școală (în prezent – gimnaziu). O să încep cu cele mai apropiate, mai ale noastre, ale Doamnelor Române. Dar mai întâi, pentru cine nu știe, țin să precizez că, de când s-a deschis Punctul de trecere Probotești (Ucraina) – Racovăț (România), acest sat, „răstignit pe două hărți” în 1940, a ajuns la poarta Europei. Adică, de-acum să nu-i mai spună nimeni „de la margine de țară”, pentru că pe la acești români ne duce drumul spre Uniunea Europeană. După spectacolul de la Cernăuți, când a avut loc lansarea, la sărbătoarea „Limba Noastră cea Română”, a CD-ului „Cred în fericire”, proiect al Societății „Doamnele Române”, finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, am ales cu autoarea discului, interpreta și compozitoarea Carolina Jitaru, să poposim, în afara Cernăuțiului, cu primul spectacol la Probotești. Și nu numai pentru că e în pragul Europei, ci pentru că aici cresc copiii cu mare dragoste de poezie și cântec, dar, mai ales, strâns atașați de tradiții, de portul popular, de tot ce vine mai valoros din trecutul neamului. Le cunoaștem bine interesul și pasiunile pentru meșteșugurile străvechi ale bunicilor, deoarece anul trecut i-am avut de parteneri la realizarea proiectului „Pas cu pas țesem istoria neamului”. Timp de câteva luni, până la Ziua Națională a României, am făcut pași de poveste cu acești copii și profesoara lor de română și geografie Tatiana Tutunaru Bârzu prin universul artei de confecționare a costumelor populare – de dimensiuni mici pentru păpuși. 

Anul acesta, pe la finele lui Făurar, am fost invitatele lor (Consulul General al României, Irina Loredana Stănculescu, jurnalistele Carolina Jitaru și Maria Toacă) la o șezătoare, călătorind prin legenda Mărțișorului. De la micii maeștri am învățat a da viață acestui simbol românesc al triumfului binelui și luminii, al renașterii naturii.

Așadar, înnemurindu-ne în prourul Mărțișorului, nu puteam să nu ne fi oprit mai întâi de toate la Probotești, tărâmul atât de apropiat de Patria istorică, încât se aude până la Dorohoi când cântă copiii de aici, chemând la unire între frați. După ce am croșetat împreună crâmpeie din istoria neamului, acum ne-am întâlnit la momente de cântec și poezie, doamnele profesoare Lilia Costea, director interimar, și Tatiana Tutunaru Bârzu având fericita ocazie de a o întâmpina pe Excelența sa Irina Loredana Stănculescu și, după cum susțin dumnealor, de a repara „gafa” de la prima întâlnire. Or, atunci doamna Consul General, de cum a pășit pragul, a luat andrelele în mână și nu s-a dezlipit de meșterița Zina Niculăiță până n-a terminat o trăistuță cu tot cu baier. Acum a avut plăcerea de a-i saluta pe toți elevii și profesorii, pe părinții prezenți, și de a asculta împreună cu ei cântecele Carolinei Jitaru. Au fost clipele de grație ale Carolinei la Sărbătoarea Limbii Române la Cernăuți, însă în mijlocul copilașilor din Probotești vocea i-a vibrat printre lacrimi, mai cu seamă când glasurile li s-au unit într-o unică vibrație de suflet. Emoții, dar și susținere cu cuvântul liric i-au dăruit poeții, invitații „Doamnelor Române” și aleșii Carolinei de a le cânta poezia – Nicolae Șapcă, Vasile Bâcu, Vitalie Zâgrea. 

Au răsunat și versuri ale celor plecați, profesoara Tatiana Tutunaru Bârzu, pedagogul pentru munca educativă Sorina Ioniță pregătind cu copiii un recital din moștenirea lirică a regretatului poet Vasile Tărâțeanu. Dar și spectacolul Carolinei poate fi încadrat în dimensiunea unei extraordinare lecții de literatură română. Chiar dacă pare cam exagerat spus, cu prinosul de suflet al gazdelor și oaspeților, întrunirea muzical-literară de la Probotești îmi amintește de un concert de zile mari susținut la Cernăuți de renumitul Tudor Gheorghe. 

Unire în jurul Doamnelor Române

La Probotești am văzut pentru a doua oară cât e de adevărat că cei care se aseamănă se adună. Am vrut să le facem gazdelor – profesori și elevi de la gimnaziu – bucuria mai mare și, mai întâi de toate, suntem recunoscătoare Consulului General al României la Cernăuți, doamnei Irina Loredana Stănculescu pentru că a găsit timp în programul încordat să ne însoțească, să se întâlnească și să pună la cale rezolvarea unor probleme cu profesorii de acolo. I-am luat de însoțitori la lansarea proiectului Societății noastre, a „Doamnelor Române”, pe poeții a căror versuri au devenit deja șlagăre grație harului interpretativ și abilităților de compozitor ale Carolinei Jitaru, dar și susținerii Guvernului României, prin Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP). Poate de aceea invitații noștri poeți și-au îndreptat toată atenția doar asupra cântecelor ce le promovează creația. De fapt, au avut și ei prilejul să-și citească versurile, să depene amintiri. Bunăoară, poetul Vasile Bâcu și-a amintit că prima deplasare de serviciu, în calitate de corespondent la „Gazeta de Herța”, a fost la școala din Probotești. 

Am folosit și eu, împreună cu domnul Vasile Rauț, momentul pentru a dărui bibliotecii gimnaziului ultimele apariții editoriale din colecția Societății „Golgota” (cea mai recentă – „Boianul meu cu inima română”), tipărite cu ajutorul financiar al Guvernului României. 

De multă susținere are nevoie și școala care s-a pregătit atât de inspirat pentru această întâlnire. Sala a fost transformată într-un tărâm mirific. Am fost primiți într-un peisaj rustic de poveste, împodobit cu covoare înfloritoare, cu trandafiri crescuți parcă de mâna Domnului. Însă le priveam printr-o perdea de lacrimi când au răsunat vocile gingașe ale copiilor: „E trist să ai o țară dezbinată/ E trist să fii în casa ta străin/ Iar fratele să-ți stea rănit la poartă/ Ca un Cristos căzut între păgâni…/ Suntem urmașii Daciei creștine/ Uniți în libertate pentru veci”. Când spun că școala are nevoie de susținere, am în vedere nu doar ajutorul frățesc din Patria istorică, ci și de la statul ucrainean, pentru că aici sunt educați buni cetățeni ai țării în care trăim. Colectivul pedagogic îmbină armonios educația națională cu cerințele legilor statului, demonstrând că se poate iubi Ucraina românește, în ie și cătrință românească. Cel mai mult ne dorim să venim la acești copii la iarnă, când va fi gerul mai mare, într-o școală cu clase bine încălzite – calde și luminoase cum sunt inimile lor.

Pornim de la Eminescu în toate cele bune și frumoase

Emoțiile s-au potolit, bătăile inimii s-au liniștit, de-acum încep să se așeze în gând momentele cele mai importante care, deși n-au fost uitate, au rămas cumva neconsemnate de cronicarii evenimentului. Nu vreau să fac o scară a valorilor referitor la piesele incluse pe CD-ul din cadrul proiectului nostru „Poezia din nordul Bucovinei pe strune de chitară”, însă, indiscutabil, din cele 15 piese adunate sub genericul, „Cred în fericire”, „Glossa” lui Mihai Eminescu este mai presus de toate și ca interpretare melodică. Simte aceasta și compozitoarea Carolina Jitaru, începând sărbătoarea de la Probotești cu „Glossa” eminesciană. De la Eminescu și cu Eminescu încep toate câte le avem „vechi și nouă”, cu Eminescu sperăm că „Ce e val ca valul trece”… „Glossa” lui Eminescu și „Poem bucovinean” al lui Grigore Bostan sunt piesele ei care i-au marcat viitorul, i-au definit talentul și originalitatea chiar de la prima mare ieșire pe scena din Cernăuți – concertul de gală, organizat de Fundația „Casa Limbii Române” a regretatului poet și patriot Vasile Tărâțeanu. Cu versul eminescian respiră și copiii educați de profesorii de la Probotești, ei fiind purtați în vacanțe de urmele Poetului – la Cernăuți, prin România… Și însoțitorii noștri, poeții Vasile Bâcu, Nicolae Șapcă, Vitalie Zâgrea, au evidențiat spiritul eminescian care domină aceste plaiuri. Vitalie Zâgrea, bunăoară, a ales să citească din lirica sa „Odă Poetului”, dedicată lui Eminescu. Inspirat și pornind de la versul de dragoste al lui Eminescu: „În lumea asta sunt femei/ Cu ochi ce izvorăsc scântei…”, Vasile Bâcu a continuat: „Dar și mai mare e lumina/ Atunci când cântă Carolina”. În calitate de președinte al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, Cernăuți, poetul Vasile Bâcu le-a vorbit copiilor despre cărți vechi și noi, despre importanța cuvântului scris și tipărit pe hârtie, invitându-i la Biblioteca Societății. De fapt, ei cunosc drumul spre această bibliotecă, profesoara Tatiana Tutunaru Bârzu având grijă să îmbogățească și biblioteca școlii. După vizita noastră copiii s-au ales cu placheta de poezii a lui Vasile Bâcu, cu volumul dedicat permanențelor eminesciene la Cernăuți, „Veșnic adăpost al ființei noastre”, din colecția Societății „Golgota” a Românilor din Ucraina, cu mai multe numere ale revistei „Prichindeii din Cernăuți”, editată de „Junimea”, președinte Vitalie Zâgrea, precum și „Recreația mare” a lui Nicolae Șapcă, redactor-șef la „Monitorul Bucovinean”, ambele reviste văzând lumina tiparului cu sprijinul Guvernului României, în cadrul proiectelor finanțate de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. De același sprijin financiar s-au bucurat și cărțile „Golgotei” apărute în ultimii doi ani, precum și proiectele Societății „Doamnele Române”. Avem pentru ce mulțumi Țării nu doar prin cuvinte rostite și cântate, ci și prin fapte care să demonstreze că merităm această susținere. Le datorăm alese mulțumiri cu încrederea într-o frumoasă colaborare pe viitor prietenilor noștri, profesori și copii din Probotești, dar și celor care ne așteaptă. În acest context, menționăm în mod deosebit prezența alături de noi a domnului Vasile Ioneț, directorul Liceului din Iordănești, muzeograf și membru al prezidiului Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina. Având-o în mijlocul nostru pe doamna Consul General al României, Irina Loredana Stănculescu, înfruntăm mai ușor încercările acestor timpuri grele și credem că asemenea întâlniri cu frumosul românesc sunt de mare folos comunității. 

Maria TOACĂ