NICĂIERI ÎN LUME NU VEȚI GĂSI UN MUZEU CA CEL DIN OPRIȘENI

E deschis de douăzeci de ani, însă mulți i-au pășit pragul prima dată, acum, la 22 septembrie, la sărbătorirea celor două decenii de la înființare. Desigur, în lume mai sunt asemenea muzee de arheologie și etnografie, mai spațioase, poate și mai bogate în exponate. Dar, nicăieri nu e ca la Oprișeni, am zis după expoziția prezentată de Nicolae Bodnariuc, directorul Muzeului și al Liceului din localitate, în octombrie anul trecut la Palatul Național din Cernăuți. Și zic încă o dată, astăzi, după marcarea momentului aniversar, în mijlocul copiilor satului, cu tineri discipoli, care împreună cu directorul Nicolae Bodnariuc au scos din negura veacurilor, din adâncul gliei străbune obiecte întregi și fragmente ce mărturisesc urmele dacice pe aceste meleaguri. De aceea am certitudinea că nicăieri în lume nu s-a cercetat atât de minuțios, de conștiincios și cu maximă responsabilitate, cu atâta pasiune cum a făcut-o la început și continuă istoricul Nicolae Bodnariuc. „Din pasiunea pentru arheologie și dragostea lui s-a născut acest muzeu”, a spus invitatul de onoare și unul din sponsorii Muzeului „Maximilian Hacman”, consulul general al României la Cernăuți, doamna Irina Loredana Stănculescu. Am auzit nu o dată cum le recomandă oaspeților din România să treacă neapărat pe la Oprișeni, mai ales că drumul de la vamă sau spre vamă trece prin această localitate, situată la o zvârlitură de băț de frontiera cu România. Și dumneaei prima vizită, în calitate de șef al misiunii române la Cernăuți, a făcut-o la Oprișeni, purtată de interesul de a vedea această unică instituție muzeală nu numai pe teritoriul regiunii, ci și din întreaga Ucraină.

E interesant să știm mai multe și despre patronul muzeului – Maximilian Hacman, care, cu toate meritele sale în istoria Bucovinei, ar fi rămas un mare anonim, dacă nu venea tânărul istoric de acum 20 de ani cu inițiativa de a deschide acest muzeu. Maximilian Hacman, născut în familia preotului Vasile Hacman din Oprișeni, în anul 1877, a fost foarte apropiat de istoricul Ion Nistor, pregătind împreună unirea Bucovinei cu Patria mamă. Jurist de profesie și profesor universitar, a fost decanul Facultății de Drept și, un scurt timp, rector al Universității Cernăuțene, în anii 1921-1922. Maximilian Hacman a participat la congresul general al Bucovinei, la care s-a votat Unirea. În 1940 a reușit să se refugieze pe teritoriul neocupat al României, revenind după un an, ca în 1944 să părăsească pentru totdeauna meleagul natal. După moarte (a decedat în 1961, la Turda), a avut norocul să revină acasă, la Oprișeni, cu numele ce-l poartă această unică instituție de muzeu.

Așadar, cu 20 de ani în urmă, un tânăr, orfan de tată, crescut de mama sa Axenia Bodnariuc cu mare dragoste pentru datini, pentru tot ce crește și respiră românește pe pământul natal, a pus în lumină numele unei personalități ce face cinste conaționalilor noștri. Dar și mai important este că i-a însuflețit pe elevii săi să caute tainele ascunse în măduva pământului.

O mică parte din relicvele dezgropate de ei le-am văzut la expoziția adusă la Cernăuți toamna trecută. Acum, însă, oaspeții satului au fost invitați la tânărul jubileu al instituției, prilej de a se întâlni și vorbi mai mult cu oamenii care îl susțin, de a le exprima recunoștință celor care l-au ajutat pe director să reabiliteze vechea casă parohială și să inaugureze muzeul. În primul rând au pus umărul fiii satului, ei aflându-se și astăzi aproape de director, lor revenindu-le cinstea de a dezveli tăblița comemorativă, dedicată lui Maximilian Hacman. Această onoare, alături de Grigore Vanzureak, primarul Comunității Teritoriale Hliboca, de prof. universitar Ion Toronciuc și alte persoane de seamă, i-a fost acordată și Consulului General Irina Loredana Stănculescu. În duet cu Nicolae Bodnariuc a moderat festivitatea juristul Liviu Rusu, originar din Oprișeni. Diplome de merit pentru contribuția la dezvoltarea activității muzeografice în satul Oprișeni au primit poetul Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu”, redactorul-șef al „Monitorului Bucovinean”, publicistul și poetul Nicolae Șapcă, prof. Ion Pahon, primarul Grigore Vanzureak și starostele satului, Nicolae Popovici, fostul șef al raionului, Mykola Karliiciuk ș.a.. La fel de apropiați sunt muzeului și Oprișenilor în calitate de sponsori: Consulul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, întreprinzătorul Dumitru Morhan, prof. Ioan Ițco, fondatorul revistei „Dulce Bucovină”. Cu diplome de merit au fost distinși mai mulți jurnaliști, care oglindesc activitatea muzeului, profesori de la Universitatea din Cernăuți, parteneri ai istoricului Nicolae Bodnariuc, dar și simpli oameni ai locului, neosteniți în dorința de a contribui la prosperitatea vetrei natale – fiecare pe măsura talentului și puterilor date de Dumnezeu.

Trecutul îndepărtat și mai apropiat l-am văzut în muzeu, în galeria personalităților oprișenești și expoziția foto documentară „Oprișenii printre ani”, autor – pasionatul de arta fotografică Ion Pahon.

Regret și durere am simțit la gândul că scriitorul Dumitru Covalciuc, unul din cei mai erudiți fii ai satului, colegul jurnalist de la ziarul „Zorile Bucovinei”, cercetătorul trecutului și autorul a două volume-monografie ale Oprișenilor a trecut de prea timpuriu la cele veșnice. E adus acasă de energicul prieten al nord-bucovinenilor Ioan Ițco cu bustul, sculptat de artistul Cristian Botă, dar și cu secțiunea de documente și manuscrise ce o pregătește pentru inaugurare Nicolae Bodnariuc în cadrul muzeului.

Zestrea spirituală, moște-ni-rea din străbuni, a urmașilor pandurilor au demonstrat-o copiii din ansamblul etnofolcloric „Tălăncuța”, condus de prof. Veronica Rusu, cu aleasă măiestrie și respect pentru folclorul autentic, atât în privința ținutei portului popular, cât și a repertoriului. De reușita evoluării artistice a elevilor s-a preocupat și profesoara de română Valentina Plantuș, responsabilă de activitatea extrașcolară. O copiliță de la grădiniță, Sofia Romaniuc a dat glas melodios adevărului că de sărbători nicăieri nu-i mai frumos ca-n satul ei natal, mai ales când cântă fetițe minunate cum este ea. Nici cei mari nu rămân în urma copiilor, un buchet de melodii populare dăruindu-le oaspeților instrumentiștii ansamblului de artiști amatori ai Casei de cultură – Matei Nimigean, Ion Nimigean, Vasile Casti, tânăra vioristă Alisa Gostiuc. Însă orice cântec este marcat de tristețe, căci bucuriile ne sunt umbrite de minutul de reculegere, de pomenirea celor ce-și jertfesc viața pentru cerul pașnic al țării. Celor mici, jurnaliștii Vitalie Zâgrea și Nicolae Șapcă le-au adus seturi de reviste, editate cu sprijinul financiar al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.

Cu un dar deosebit a venit și prof. din Câmpulung, domnul Ioan Ițco, fondator de reviste și inițiatorul Galeriei „Oamenii de seamă ai Bucovinei”. De-acum nu numai de la Vatra Dornei la Boian, ci și la Ciudei, și la Oprișeni își găsesc loc de cinste personalitățile din trecut și prezent, alese să promoveze cultura și spiritualitatea românească. Profesorul și cercetătorul Nicolae Bodnariuc, împreună cu tinerii din jurul său, dar și „Tălăncuța”, ne inspiră încrederea că tot ce ne așteaptă înainte, adică și viitorul, va fi bogat în asemenea personalități.