Gazeta de Herța

Întâmpinarea poeziei cântate la Liceul din comuna Mămăliga

Acum, când emoțiile se odihnesc în urma noastră, putem spune că neliniștea Carolinei JITARU, provocată de lansarea la baștina sa Mămăliga a CD-ului cu poezia cântată pe strunele chitarei, a fost zadarnică. Baștina a primit-o împărățește, pe măsura valorii poeziilor selectate, a mesajului transmis de versurile cântate, a vocii ei ce răscolește, ne pătrunde în sânge și inima ne frânge, precum și pe măsura prestanței și respectului de care se bucură în mijlocul acestei comunități invitata noastră de onoare, a „Doamnelor Române”, Consulul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, la care noi, beneficiarele proiectului „Poezia cântată pe strune de chitară”, adăugăm profundă recunoștință Guvernului României și șefului Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, Secretarului de Stat, Gheorghe Cârciu.

Ei, oamenii locului, îl numesc drăgostos „sătuc”. Așa este înveșnicit și în versurile profesoarei Valentina Tanas, devenite imnul localității – cele două cântece „Scumpul meu sătuc din Bucovina” și „Mămăliga – scump meleag”, deși această pitorească așezare nici de departe nu se aseamănă unui „sătuc”, ci e o comună mare, cu peste 7 mii de locuitori, fără populația celorlalte sate ce intră în Comunitatea Teritorială Unită după reforma administrativă în Ucraina. Primirea de care ne-am bucurat în mijlocul elevilor Liceului de aici, la întâlnirea cu consăteana lor, Carolina Jitaru, n-a lăsat nici urmă din îndoiala ce o aveam la început, adică ne gândeam că nu vom fi înțeleși cu proiectul nostru „Poezia românească din nordul Bucovinei pe strune de chitară”. Nu ne așteptam la apropierea sufletească ce am simțit-o în școlile din Probotești și Iordănești, unde limba română se ține pe poziții sigure și opune rezistență deschiderii claselor cu predarea în limba ucraineană. Și ce bine îmi pare că s-a întâmplat să fie absolut altfel decât ne era teama: mie – în satul natal Boian unde, de asemenea, sunt și clase cu predarea în limba ucraineană, iar vicepreședintei societății noastre, Carolinei – la Mămăliga. Nu știu dacă profesorii din partea locului au urmărit cum a fost la Probotești și Iordănești, însă, asemenea românilor la care am fost cu spectacole mai înainte, au îmbrăcat sala de festivități în podoabele tradiționale strămoșești. Pe sus și jos – numai covoare de pus la icoane. Am avut de fiecare dată senzația că e păcat să calci pe trandafirii țesuți odinioară de iscusitele meșterițe, poate la flacăra unei palide lumânări. Însă dacă ne oprim cu gândul la poezia aleasă de compozitorii CD-ului „Cred în fericire”, putem spune că e ca o icoană a limbii române. Tot ce au găsit gazdele mai frumos din tezaurul satului – de la trandafirii, de la pâinea și sarea cu care ne-au întâmpinat elevii în pragul Liceului și până la alesele covoare cu florile unor timpuri apuse le-am primit ca o mărturisire a dragostei lor pentru graiul matern. Cu acest grai au pornit în lume personalități de incontestabilă valoare, înscrise în istoria localității și în memoria sătenilor, despre care a amintit cu mândrie directorul Liceului, Ghenadie Ionițoi. Bunăoară, Mămăliga este locul nașterii unui medic cu renume european, Anatol Cibotaru, decorat cu Crucea de Aur, această școală au absolvit-o cei mai mulți din profesorii universitari ai Carolinei Jitaru – regretatul șef al Catedrei de Filologie Română și Clasică, Gheorghe Jernovei, Feodosia Chitari, Lora Bostan. Și eu păstrez un nume de neuitat – profesorul meu de la Universitatea din Chișinău, Dumitru Coval. Născut la Mămăliga, avea o predilecție aparte pentru studenții din regiunea Cernăuți. Mi-a predat istoria jurnalismului, sub îndrumarea lui am susținut teza de diplomă cu tema „Albina Românească” a lui Gheorghe Asachi, primind învoirea să cercetez la Arhiva și Biblioteca Universității din Cernăuți. 

Dar nu despre mine e vorba, fericirea mea în cadrul acestui proiect împlinindu-se rotund la vatra-mi natală Boian. La Mămăliga s-au perindat clipele de grație ale Carolinei Jitaru. Or, de acolo pornesc rădăcinile compozitorului Dinu Matvievici, care a scris melodii pentru interpreți vestiți cum sunt Gabriel Dorobanțu, Anastasia Lazariuc, Ion Suruceanu, și a lansat în universul muzicii tânărul vlăstar din neamul său, o voce ce putea să ajungă pe podiumul renumiților cântăreți numiți mai sus, dacă își urma cariera în cântec. Dacă nu lăsam pentru final această emoționantă întâlnire, avea să fie în sală și compozitorul Dinu Matvievici, aflat cu familia în ospeție la părinții Carolinei. Dar au susținut-o, au îmbrățișat-o cu dragostea lor imensă cei mai apropiați sufletului ei, mama Emilia, tatăl Leonid, nepoatele Diana și Arianna, strănepoțelul Bogdan. Întocmai ca în poezia ce i-a consacrat-o profesoara Valentina Tanas: „Cât zicem soră și frate,/ Ne unim pentru dreptate,/ Cât zicem mamă și tată,/ Nu ne-om pierde niciodată”. Doamna Valentina Tanas a amintit și de Serafima Matvievici, mama compozitorului Dinu, care avea mare dragoste pentru copiii satului, îi învăța cântece, de la ea cântă până azi cei mici „Cucule pasăre sură…”. Cu mângâietoarele cuvinte „Puiul mamei”, a îmbrățișat-o profesoara de română Lilia Codița, așa cum obișnuia pe vremea când Carolina era o fetiță firavă în clasa a cincea. Îndrumătoarea care i-a insuflat dragostea de poezie, de literatura română, își vede pe viu florile muncii de-o viață la altarul limbii române, mândrindu-se cu asemenea învățăcei. De fapt, toți profesorii au primit în dar CD-uri și florile recunoștinței de la renumita lor elevă, momentul fiind potrivit pentru melodia „În ochii mamei mele”, versuri Alexandru Ciupac, muzica de Carolina Jitaru, pe care cantautoarea a dedicat-o și mamelor-învățătoare. Cu lacrimi pentru tații, pentru toți părinții, care și-au pierdut fiii în tragice împrejurări, mai ales în aceste zile de război, a răsunat melodia, pe versurile poetului Vasile Tărâțeanu, „Nici milă, nici scuză”. Graiului matern i-au fost intonate versurile lui Nicolae Șapcă, împreună cu „Urmașii lui Ștefan” din Mahala, și ale lui Vitalie Zâgrea, care l-a avut pe directorul Ghenadie Ionițoi coleg de grupă la Universitatea din Cernăuți, Catedra de Filologie Română și Clasică. Iar Carolina a avut un cuvânt aparte de mulțumire pentru colega de facultate, profesoara de română Inna Ionițoi, activ implicată în organizarea întâlnirii cu poezia cântată. Pentru elevii din clasele primare jurnalistul Vitalie Zâgrea a adus seturi ale revistei „Prichindeii”, editate cu sprijinul DRP. Și dacă tot am ajuns la darurile oaspeților, consemnez plăcerea de a-mi vedea pe un stand cu volume de autori nord bucovineni și propriile cărți, editate cu sprijinul Guvernului României. 

Avem pentru ce mulțumi reprezentantului României, Consulului General Irina Loredana Stănculescu, deși la întâlnirea de la Mămăliga Excelența sa a venit cu un buchet de mulțumiri pentru copiii și părinții care duc mai departe limba română, pentru colectivul pedagogic condus de Ghenadie Ionițoi și podoabele naționale din sala de festivități a Liceului, pentru copiii atât de sensibili la frumosul poeziei române, neuitând nici de „Doamnele Române”, care au realizat acest amplu proiect de popularizare a literaturii românești din nordul Bucovinei. Primindu-i cu brațele deschise pe semenii din Mahala, urmași ai lui Ștefan, crescuți de măiastra cântecului, Elena Nandriș, în pepiniera de tinere talente, aplaudându-i fierbinte pe Vasile Bujeniță și Elmira Nandriș, nici tinerii din Mămăliga n-au rămas în umbră. Solistele Marina Cunițcaia și Iulianna Pascariuc, declamatoarea Anastasia Abramciuc cu „Rugăciunea” lui Mihai Eminescu, au arătat că și la hotarul cu Moldova cresc urmași demni ai lui Ștefan Vodă. Neîndoielnic, s-a văzut din primele momente, când ne-au întâmpinat, că puteau să-și etaleze mai amplu talentele. Însă au lăsat să-i poarte Carolina Jitaru cu visul ei prin copilărie, să le mulțumească tuturor, îndeosebi profesorilor, îndrumătorului Valeriu Andrițchi, conducător artistic la Casa de Cultură, care a asistat-o și la această întâlnire, precum și primarului Arcadie Șova, și doamnelor gospodine de la bucătărie, adevărate artiste la prepararea și aranjarea bucatelor. Mai repede decât toate, însă, au zburat clipele cântării, cele cu „Poem Bucovinean” al lui Grigore Bostan, cu „Imn graiului” de Nicolae Șapcă și „În limba dorului sfânt” de Vitalie Zâgrea, precum și despre baștina dragă de lângă Prut. Și, cum să nu repet a câta oară – despre FERICIRE! E fericirea în care intră și relicvele trecutului, întâlnite în muzeul administrat de profesorul de istorie Veceaslav Nistrean, și minunatele lucruri din lemn create de meșterii-fauri ai viitorului în atelierul școlar, în care gospodărește cu băieții profesorul de muncă tehnică Vitalie Rusnac. 

Relicve ce deschid drumul spre tainele din adâncimea veacurilor 

Întâi au fost copiii cu trandafirii, cântecul, lacrimile…, toate cerându-se povestite frumos, așa cum sunt melodiile adunate de crezul în fericire al Carolinei JITARU. Dar nu mai puțin impresionante au fost și momentele de la finalul întâlnirii – popasul în muzeul Liceului. Este locul unde profesorul de istorie, Veceaslav Nistrean, a adunat dovezi despre începutul începuturilor acestei așezări de lângă Prut – relicve din perioada scitică, mostre ale culturii cucutene, o icoană a Sfântului Andrei, salvată de necredința păgânilor, unelte vechi meșteșugărești, coșuri împletite și mândre covoare, costume populare, catrințe cum numai la Mămăliga se purta odinioară. Oaspetele mult așteptat, Consulul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, și-a exprimat admirația și prin cuvintele înscrise în cartea vizitatorilor de onoare, comparând mostrele din vechime văzute aici cu cele ale Muzeului „Maximilian Hacman” din Oprișeni, mărturie că suntem același neam, la oricare margine de țară ne-am afla.

Lăcrimează florile și orice cântec trist răsună

Ca în întreaga Ucraină, așa e primit de la începutul invaziei rusești și pe meleagurile noastre, un teritoriu mai puțin afectat de război. Și la noi sărbătorile vin în năframă neagră de doliu. Orice cântec, fie și de voie bună, trist răsună, chiar și cele despre fericire. Sub semnul recunoștinței pentru eroii căzuți în acest groaznic război a început spectacolul Carolinei JITARU la baștina sa Mămăliga, finalizând cu minutul de reculegere la memorialul luptătorilor aduși în sicriu acasă, inaugurat de curând în centrul comunei, nu departe de monumentul sătenilor căzuți în cel de-al doilea război mondial. Nici în cele mai groaznice coșmaruri n-ar fi crezut oamenii pașnici de aici că va apărea încă un memorial al eroilor de război. Însă numai din comuna Mămăliga nouă bărbați și-au dat viața pentru apărarea Ucrainei. Alături de primarul Arcadie Șova, de directorul Liceului, Ghenadie Ionițoi, de Carolina Jitaru, care-l deplânge pe verișorul Petru Văcăraș, a venit cu flori să se închine la memorialul eroilor și Consulul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu. Cu puțin înainte, în mesajul adresat cu prilejul lansării CD-ului „Cred în fericire” din cadrul proiectului Societății „Doamnele Române”, susținut de DRP, distinsul oaspete a menționat ajutorul și sprijinul permanent al României, manifestat prin fapte concrete de poporul român și de echipa misiunii diplomatice conduse de dumneaei.

Maria TOACĂ