Gazeta de Herța

Laudă rostirii românești!

Întotdeauna cu o carte în mână și mai multe în față, doamna Alexandrina Cernov și-a sărbătorit jubileul în mijlocul câtorva generații de foști studenți pe care i-a avut pe parcursul a jumătate de secol de viață dedicată Catedrei de Filologie Română și Clasică a Universității din Cernăuți. Dar și mulți care nu i-au fost studenți o consideră de îndrumătoare pe calea dreaptă a desăvârșirii spirituale și vorbirii corecte. „Niciodată nu m-am gândit că sunt atât de importantă”, a suspinat melancolic a bucurie, după felicitarea doamnei Consul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, și demonstrarea peliculei „Alexandrina Cernov, dialoguri sentimentale la ceas aniversar” (proiect al Asociației Pro Bucovina, susținut de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni), filmul fiind urmat de o avalanșă de momente elogioase. Toți cei care și-au exprimat sentimentele de considerație, de la studenții din prima grupă și până la cei de astăzi, instruiți de altă generație de profesori, au menționat mai întâi de toate rostirea românească a doamnei Alexandrina, numind-o maestru al cuvântului frumos rostuit. Pe bună dreptate, aniversarea dumneaei a fost o sărbătoare a cărții și limbii române. Așa am prevăzut că trebuie să fie, când cu fosta studentă a sărbătoritei, Carolina Jitaru, am conturat ideea, luând pe seama Societății noastre, „Doamnele Române”, desfășurarea ei. Ne-am implicat și la realizarea filmului din proiectul lui Nicolae Hauca, în colaborare cu președintele Societății „Golgota”, Vasile Rauț. Picătură cu picătură, cu prinosul mai multor persoane implicate, am invitat-o pe principala noastră doamnă să sărbătorim împreună la Palatul Național, străduindu-ne să creăm o atmosferă de căldură și sinceritate sufletească. Surprizele s-au revărsat abundent din partea celor care au răspuns chemării noastre. Simbolic a inaugurat momentul aniversar „Glossa” eminesciană, cântată de Carolina Jitaru, melodia încolțind în sufletul ei de muzician, probabil, încă din timpul studenției, când conspecta prelegerile profesoarei Alexandrina Cernov. 

Nu putem opri timpul, nici măcar o clipă din toate cele mai minunate ce le-am dori să nu treacă, așa cum presupun că și-a dorit jubiliara noastră. Dar putem dărui bucurie oamenilor care merită mult mai mult decât suntem în stare să dăruim. Am avut grijă să nu fim patetici, să nu se întâmple cum am auzit-o glumind pe doamna profesoară: „Uneori laudele răsună ca la ceremonia conducerii pe ultimul drum”. La noi laudele au răsunat ca la început de drum, căci orice nou însemn pe răbojul anilor este un început de drum. Doamna academician Alexandrina Cernov, cu toate cărțile și faptele de zidire românească lăsate în urmă, mai are mult lucru înainte, așa cum i-a dat de grijă discipola sa Cristina Paladian, șefa Catedrei de Filologie Română și Clasică. Amintind de cei 50 de ani consacrați Catedrei, 30 – revistei „Glasul Bucovinei”, i-a sugerat că și colecția „Destin bucovinean”, în patru volume, trebuie s-o ducă până la al treizecilea volum. Și prof. dr. Felicia Vrâncean, deși nu i-a fost studentă, recunoaște că a învățat și continuă să preia experiență de la distinsa profesoară. 

Crezul Alexandrinei Cernov „Important e să lași în urmă continuatori” și-a găsit expresie vie în filmul la care a osârduit un student de mai demult, Vasile Rauț. Exemplu viu de continuatori sunt cei care stau astăzi în fruntea Societății pentru Cultura și Literatura Română „Mihai Eminescu”, Cernăuți, – președintele Vasile Bâcu, vicepreședinții Nicolae Șapcă și Gheorghe Ungureanu – toți poeți consacrați în Bucovina. Dar și soțiile lor, Anca Bâcu, Marina Șapcă, Ina Ungureanu sunt foste studente, care nu pur și simplu predau limba și literatura română ca obiect din programa școlară, ci altoiesc deja de mulți ani dragostea de graiul matern. Un exemplu excelent ne vine de la Probotești, de la profesoara de limba română Tatiana Tutunaru-Bârzu, care mărturisește că o admira pe Alexandrina Cernov de la vârsta de șapte ani, acest nume fiindu-i cunoscut de la mama sa învățătoare. A venit la jubileul îndrumătoarei cu trei elevi, cel mai mic oferind drept dar duioasele versuri ale lui George Sion „Mult e dulce și frumoasă, limba ce-o vorbim…”. De la Mămăliga, de asemenea, a venit o frumoasă familie de pedagogi, crescuți la izvoarele limbii române – soții Ina și Ghenadie Ionițoi, directorul Liceului din comună. Acest cuplu a adus și un scump juvaier – fiica lor Alexandrina, studentă la Liceul de Arte, o voce ce ne face să credem că la baștina Carolinei Jitaru fetițele se nasc cu stea în frunte. Jubileul Alexandrinei Cernov ne-a oferit prilejul întâlnirii cu talentații copii de la Căminul cultural de la Ostrița Mahala – Vasile Bujenița, Pavel Cornuța, duetul Eliza Dubeț și Elmira Nandriș, însoțiți de mamele lor, de șeful căminului Dumitru Zaidel și soția sa Olga, bibliotecara care la începutul războiului, în lipsa unui spațiu la Cernăuți, a găzduit biblioteca revistei „Glasul Bucovinei”, circa 5000 de volume. Dorul doamnei Alexandrina de biblioteca evacuată i-a fost îndulcit de torta adusă de la Ostrița-Mahala. Au mai îndulcit-o și încălzit-o cuvintele și darurile de la profesoara din București, Viorica Stan, jurnaliștii Vitalie Zâgrea și Vasile Carlașciuc, cu echipa lor de la Radio Ucraina Internațional, Felicia Toma de la „Zorile Bucovinei”, prof. Larisa Jar, de la fosta secretară a Societății „Mihai Eminescu”, Aurica Broască, arhivista Maria Guțul. Au înduioșat-o imaginile de familie încredințate Carolinei de nepoata Irina, derulate pe ecran în acompaniamentul pianistei de elită Lilia Holomeniuk, cântecul dăruit de colaboratoarea Editurii „Alexandru cel Bun”, Natalia Proțiuc, dar mai ales nostalgica plimbare de la toamne spre iarnă,  doinită de Gheorghe Puiu. Desigur, cu îmbrățișările de la Palatul Național, sărbătoarea abia începe, continuarea urmând în familia mică de acasă și cea mare din întreaga Românie, care o cunoaște și o prețuiește. Îi dorim să-și ia mai departe călăuză crezul „Cred în fericire”, cântat la final de Carolina Jitaru și să îndeplinească porunca noastră de a sărbători împreună centenarul! 

Festivalul „Rapsodul Toadere Captari” ne-a dăruit bucuria întâlnirii cu scumpe comori

După o întrerupere cauzată de nenorocirile abătute în ultimii ani asupra Ucrainei, Centrul Bucovinean de Artă al lui Iurie Levcic și-a reluat tradiționalele festivaluri-concurs, desfășurate la Cernăuți. De fapt, nici în perioada pandemiei, nici de la începutul războiului, copiii din ansamblul „Perla” nu și-au întrerupt activitatea artistică, participând la diverse spectacole și festivaluri din România și alte țări. Anul acesta, poate și datorită faptului că decurge sub auspiciile lui Ciprian Porumbescu, pentru  discipolii Centrului a fost deosebit de bogat în evenimente artistice. După Festivalul-concurs „Ciprian Porumbescu”, s-a reușit o nouă ediție, cea de a patra, a Festivalului-concurs de muzică românească „Rapsodul Toadere Captari”, la care și-au dat concursul 40 de soliști și formații instrumentale, din cei 52 de participanți înregistrați. Concursul a fost jurizat de soliste de muzică populară de înaltă valoare – Ofelia Florica Cărăbuș din România, jud. Prahova, ale noastre Maria Dovghei și Natalia Andrieș și cea mai așteptată cântăreață a noastră, Maria Iliuț. Zic, cea mai dorită și mai așteptată, pentru că e mai departe și încântă publicul de la Chișinău, dar la Cernăuți o vedem foarte rar. Însă, când vine nu se mulțumește cu o scurtă apariție în fața spectatorilor, ci se dedică cu prisosință scenei, ca să ne potolim pe mai multă vreme dorul. Așa am văzut-o și la festivitatea de premiere a laureaților Concursului „Rapsodul Toadere Captari”, în calitate de președinte al juriului, de interpretă și de conducătoare artistică a ansamblului etnofolcloric „Crenguță de iederă”, pe care l-a adus la Cernăuți. „Crenguța de iederă” din cadrul Facultății de Arte Frumoase a Universității de Stat din Moldova este ramura de aur a Mariei Iliuț, de o rară frumusețe, asemenea florilor care împodobesc planta cu acest nume. Colectivul e mereu tânăr și în creștere, o adevărată pepinieră de talente care promovează arta populară veritabilă – în cântec, dans  și port. Republica Moldova a învrednicit-o pe conducătoarea artistică și întemeietoarea acestei școli de autentic folclor cu titlul de Artistă a Poporului, iar de la românii de la poale de Carpați artista are cea mai înaltă distincție – dragostea, dorul, aplauzele… Bucovina, Cernăuțiul, baștina cântăreței – mândra comună Crasna le-a dat-o fraților români din Basarabia pe Maria Iliuț ca să le adune fărâmă cu fărâmă bogăția folclorică, iar noi s-o așteptăm și să-i ducem dorul.

Suntem cu toții români din Moldova lui Ștefan!

Deși a durat numai două zile, cea de-a patra ediție a Festivalului-concurs „Rapsodul Toadere Captari”, va rămâne pentru totdeauna în amintirea copiilor participanți, dându-le curaj să persevereze, să nu se teamă de concurență. Salutabilă este participarea celor câțiva „Urmași ai lui Ștefan” din comuna Mahala, îndrumați de conducătoarea Elena Nandriș. E o experiență bună pentru ei, deși sunt la primele concursuri, au luat premii și locuri de frunte prin România. Mi se pare simbolică geografia participanților – din Ținutul Herței, nordul și sudul Bucovinei, nordul Basarabiei, fapt ce mărturisește că rădăcinile ne sunt în același pământ al Moldovei. Accentuez asupra acestui moment, deoarece cu mulți ani în urmă am avut o întâlnire cu rapsodul Toadere Captari la Costiceni, auzind de la el că moldovenii sunt români, că oricum ne-am numi – basarabeni, bucovineni, regățeni – vorbim aceeași limbă și suntem români. E bine că Centrul Bucovinean de Artă a găsit asemenea parteneri creatori și devotați culturii naționale, cum este Asociația „Tezaurul Bucovinei”, condusă de Valentin Penteleiciuc din Voloca, un profesionist în tot ce face, care excelează în privința modestiei. La acest proiect finanțat de Guvernul României, și-a adus contribuția și Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, în persoana preotului Mihai Cobziuc. Pe lângă faptul că Festivalul le-a dăruit bucurie copiilor, îndeosebi deținătorului Marelui Premiu, Serafim Păduraru, student la medicină, spectacolul de gală ne-a prilejuit întâlnirea cu îndrăgiți interpreți și colective de muzicanți instrumentiști, cum este Orchestra „Mugurel” a maestrului Nicolae Hacman. Clipe emoționante a trăit doamna Elena Pântescu, conducătoarea artistică a ansamblului de dansuri din Pătrăuții de Sus, strâns atașată de ansamblul „Perla” a Centrului Bucovinean de Artă, susținătoarea tuturor inițiativelor lansate de președintele Iurie Levcic. A aplaudat-o sala întreagă sub cupola Filarmonicii regionale, intonându-i cu drag „LA MULȚI ANI!”. La rotunjirea a 75 de toamne, doamna Elena Pântescu ne invită în iureșul dansurilor. „Să ne grăbim, cât încă n-a început postul, aici la noi”, ne-a îndemnat, cu spiritu-i pus pe glume, artista Maria Iliuț. 

Fremătări lirice
la Suceava

Cât de frumos este să trăiești în Bucovina și în poezie! Nu mai știu cine a exclamat aceste cuvinte, căci putea să le spună fiecare dintre „pasagerii” ce-au coborât din „Mașina cu poeți”, în duminica de 26 noiembrie, la Suceava. Fiecare venise cu gândul și sufletul la apropiata zi de 28 noiembrie – sărbătoarea Bucovinei în Țară și pretutindeni unde se simte și se vorbește românește. Cu 105 ani în urmă, românii din Bucovina s-au ridicat deasupra tuturor prejudecăților și divergențelor, îndreptându-și gândul numai la viitorul neamului iubit. După 144 de ani de ocupație, Bucovina detrunchiată, prin înțelegerea rușinoasă dintre Austria și Rusia, din trupul Moldovei, își pregătea reîntoarcerea la sânul Patriei, pentru ca la 28 noiembrie, în marea sală sinodală a Palatului Mitropolitan,  la Congresul General al bucovinenilor, să se voteze unirea cu România. Actul unirii a fost cu adevărat voința bucovinenilor, pentru că, împreună cu românii reprezentați de fruntașii Consiliului Național, condus de Iancu Flondor, la congres au participat, dându-și consimțământul, și alte neamuri. 

Aceste pagini luminoase din istoria noastră și-au găsit expresie în unduiri lirice ale participanților la recentul cenaclu transfrontalier. Dar până a țese împreună un Sonet Bucovinean, asemenea celui citit de poetul Nicolae Șapcă, s-a respectat tradiția de a începe cu sfătosul povestitor Ioan Abutnăriței de la Vatra-Dornei. Plimbându-ne prin cetatea de Scaun a lui Ștefan cel Mare, povestitorul a evocat și latura pozitivă a „făuritorilor de bine” austrieci, care au împodobit fața orașului Suceava cu clădiri de veritabilă valoare arhitectonică. Doctorul în istorie, Vasile Adăscăliței din Dorohoi, nu l-a contrazis, însă a amintit de prima capitală a Moldovei, orașul Siret, de Putna cu mormântul lui Ștefan cel Mare și de evenimente ce au anticipat ziua care ne unește. Ar mai fi avut multe de spus, dar l-a întrerupt cântarea „La mulți ani!”. De ziua sa, profesorul a ales cel mai dorit cadou – să fie împreună cu poeții, prietenii săi de suflet, cu care a călătorit pe itinerarele cuvântului armonios potrivit. De la Dorohoi l-au însoțit sentimentalul împătimit de poezie Dorel Lungu, cu versuri despre Patrie și oameni, și folkistul Vasile Tănase, cu un cadou muzical. Mai multe voci au vibrat în refrenul răscolitoarei piese „Copaci fără pădure”, de la cântărețul care a avut fericirea să facă parte din cenaclul „Flacăra” a lui Adrian Păunescu. Tot el i-a amintit sărbătoritului că „niciodată vremea nu e târzie să asculți vioara”.

Întâlnirea sufletelor ce visează și vorbesc în versuri a fost un bun motiv de a asculta și o chitară ce cântă poezia. Carolina Jitaru a avut prilejul să-i dăruiască CD-ul său prietenului de cântec, Vasile Tănase, a cărui melodie la versurile-colind „Ramură de brad” ale  regretatului poet Ilie Zegrea a fost inclusă pe disc în interpretarea ei. Prin vocea Carolinei a fost prezentă și poeta Elena Marița (Crigan), cu piesa „Scrisoare mamei”. Cantautoarea a ales această piesă pentru a aminti de discreta doamnă a poeziei, întotdeauna retrasă, tăcută. Numai din cauza izolării în universul lăuntric este puțin cunoscută în mediul oamenilor de litere. Nu știu dacă a venit cu dedicația de acasă sau a improvizat la moment, însă George Sauciuc i-a consacrat folkistei cernăuțene o poezie, ce chiar se cere cântată. Sonetistul și mai marele cenaclului din Cernăuți, Nicolae Șapcă, i-a prezentat pe cei mai moderniști experimentatori în arta poetică – Gheorghe Ungureanu și Gheorghe Bodnariuc, original și prin faptul că în loc de declarații le-a propus vameșilor un recital de poezie. Jurnalistul Vasile Carlașciuc, de când a urcat în „Mașina cu poeți”, își scoate din sertare creația lirică. Profesorul de limbi străine din Budeneț, Dorin Misichevici, și de data aceasta a impresionat cu fragmente de proză.  

Doamna scriitorilor fără frontiere, Elena Mândru de la Iași, ne-a delectat cu un buchet de catrene lirice, colegul ei, Vasile Aioanei, și-a prefațat versurile cu dezvăluirea adevăratei semnificații a cuvântului „patriotism”. De la prietena Gabriela Braha Strugaru am primit un gingaș „Dor de-albastru”, plachetă de versuri. Valerian Bedrule, cunoscutul poet de la Pojorâta, un condei liric ce emoționează și impresionează, ne-a mărturisit din dorurile sale de Bucovina, ca un răspuns la Sonetul lui Nicolae Șapcă. Eu am o mulțumire aparte pentru dumnealui, care mi-a adus un volum cum n-am ținut nicicând în mână. Se numește „Cartea iubirii”, semnat de Maria Sava. Autoarea este doamna de la Iași, care mi-a scris despre drama refugiului în România a soacrei sale, Raveca Șuhani, născută la Boian. 

Bine a observat scriitorul Constantin Horbovanu că la asemenea cenacluri nu iau naștere opere literare, ci se consolidează prietenii, cei care se aseamănă se adună de dragul frumuseții de a socializa, se apropie oameni care au ceva de spus și vor să se asculte unii pe alții. Părerea de rău a cernăuțenilor că n-am reușit să ajungem la lansarea noului volum al lui Constantin Horbovanu ne-a fost compensată – autorul ne-a dăruit „Confesiunile unui trecător”. De data aceasta el a lăsat cârma „Mașinii” poetului Nicolai Marcel Flocea, care i-a rânduit pe cenacliștii suceveni, citind și din propria-i creație marcată de sărbători onirice. 

Ca întotdeauna elegantă la înfățișare, admirabilă la cuvânt a ieșit în față Monica Buhac cu lacrima colindelor și neînțelese minuni, dar și celelalte „cenacliste” Adela Șulea, Grațiera Țurțu, Grațiera Hergheligiu. Mi-a trezit interes anunțul Limonei Rusu despre pregătirea festivalului literar-muzical „Ion Grămadă” și remarca ei că acest consacrat publicist, căzut cu moarte de erou în primul război mondial în lupta pentru libertatea și întregirea României, este fratele bunicii sale pe linie maternă. La capitolul dragostei de Bucovina s-a afirmat și poetul Ioniță Lucian, iar la cel al înțelepciunii – Gabriel Todică, pe post și de cronicar-fotograf. Din regatul sânzienelor, Rădăuții l-au delegat pe Dumitru Parasca, probabil, să nu uite că pe lângă măiestria culinară are și har poetic. 

Ne-am întors acasă mânați de vânt rece, dar cu multă căldură în suflet, ce ne va ajunge să nu înghețe inspirația până-n luna lui Făurar, când drumurile toate – din Iași, Dorohoi, Fălticeni, Suceava, Câmpulung, Pojorâta, Vatra Dornei, Rădăuți se vor întâlni la Cernăuți. 

Maria TOACĂ