Gazeta de Herța

În condiții extrem de dificile ale războiului din Ucraina, e o minune că anul 2023 a fost, pentru românii din Cernăuți, bogat în evenimente editoriale. Un tată fericit, prof. Arcadie Moisei, învățător emerit al Ucrainei, alături de un fiu împlinit la cele mai înalte cote profesionale, doctorul în istorie Antonie Moisei, ne-au prilejuit momente de mândrie națională și bucurie sufletească, adunându-ne în jurul unei cărți pe care au scris-o împreună. Am în vedere lansarea, la Universitatea Bucovineană de Medicină din Cernăuți, a monografiei științifice de curând scoase la lumina tiparului, „Dimitrie Dan – neobosit investigator al istoriei și etnografiei Bucovinei”. Evenimentul a unit într-o comuniune prietenească intelectuali ucraineni și români, în principal doctori în istorie, profesori universitari și școlari, jurnaliști, prieteni și confrați întru dragoste de neam ai autorilor, care au avut fericirea să asculte timp de câteva ore, în limba ucraineană, cuvinte elogioase despre un cărturar român, preotul bucovinean și academicianul Dimitrie Dan. Dar înainte de a răsfoi pagini din carte se cuvin câteva cuvinte despre tandemul Moisei – tatăl și fiul. Arcadie Moisei, mai mult decât oricine dintre intelectualii români din comunitatea noastră, se poate considera un părinte de succes, pentru că are, într-adevăr, un continuator al preocupărilor sale de-o viață. Exemplul său e acel caz fericit când fiul nu pur și simplu continuă opera creatoare a tatălui, ci o înnobilează, asaltând noi înălțimi. Preluând de la tatăl său spiritul de disciplină, tenacitatea de a munci cu documente de arhivă, interesul pentru investigați, fiul profesorului școlar de istorie, Antonie, la vârsta de 29 de ani a obținut titlul de doctor, manifestându-se ca unul din cei mai tineri oameni de știință din Ucraina. În timpul de față s-a afirmat ca o personalitate polivalentă, cu un vast bagaj intelectual și în diverse domenii de activitate: posedă titlul de profesor, este șeful Catedrei de științe sociale și ucrainologie a Universității Bucovinene de Medicină din Cernăuți, redactor-șef al unei reviste științifice de istorie a medicinii, care apare în limbile ucraineană și română, etc. Are în palmares 250 de lucrări științifice, inclusiv 9 monografii și 14 manuale.

Monografia recent editată, împreună cu tatăl său, se plasează înaintea celorlalte și are o semnificație cu totul aparte, în primul rând pentru că readuce în actualitate drept model de conviețuire armonioasă între etniile Bucovinei un exponent al românilor din perioada austriacă și câțiva ani din cea românească. Dimitrie Dan (n. 8 octombrie 1856, Suceava – d. 25 mai 1927, Cernăuți) a făcut parte din pleiada acelor preoți cărturari, care au luminat poporul cu cuvântul Domnului și cu înțelepciunea cărților. Ucenic al ilustrului folclorist Simeon Florea Marian, asemenea profesorului său a trăit, și-a câștigat prestanța științifică și bunăstarea din munca condeiului. „N-a lăsat condeiul din mână decât în momentul când i l-a smuls moartea”, scria despre preotul cărturar Dimitrie Marmeliuc. În contextul realității ce-o trăim astăzi e important că, fiind un mare patriot român, adept înflăcărat al Unirii Bucovinei cu Patria-mamă, Dimitrie Dan s-a manifestat prin loialitate, interes și dragoste față de valorile naționale ale etniilor conlocuitoare în Bucovina. Edificatoare sunt studiile sale despre obiceiurile, folclorul, cultura traiului rutenilor, armenilor, nemților, țiganilor și altor neamuri de pe meleagurile noastre. Aceste calități definitorii ale românilor din Bucovina, care întotdeauna s-au distins prin bunăvoință și dragoste creștină față de alte etnii, i-a și motivat pe autori să cerceteze și să pună în lumină studiile etnografice ale istoricului Dimitrie Dan. Lucrarea va apărea și în limba română, la Editura „Cetatea de Scaun” din Târgoviște, însă mi se pare foarte important că a fost scrisă de doi cercetători români în limba ucraineană. Ascultând discursurile și aprecierile atâtor personalități ucrainene de valoare de la Universitatea Cernăuțeană, mi-am amintit de momentul inaugurării la aceeași Universitate a catedrei de istorie a românilor, în anul 1912. Atunci viitorul rector, Ion Nistor a ținut discursul inaugural în limba germană, ca să fie înțeles de auditoriul academic german. Românii care au asistat au lăsat mărturii extraordinar de emoționante, menționând solemnitatea momentului, când li se vorbea stăpânitorilor în limba lor despre gloria milenară a românilor.

Acum, această carte a prilejuit discursuri în ucraineană, pe înțelesul tuturor, despre o personalitate a culturii românești, care a lăsat descrieri atât de captivante despre ucraineni. Semnificativ și faptul că lansarea a avut loc în ziua începerii negocierilor între liderii Uniunii Europene în chestiunea primirii Ucrainei în familia unită a Europei, acest aspect fiind pus în evidență de rectorul Universității de Medicină, Ihor Gheruș, în mesajul de mulțumire față de autori și invitatul lor de onoare – Consulul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu. Ca despre un imperativ al zilelor noastre, domnul rector a vorbit despre necesitatea continuării dialogului dintre etniile Bucovinei, atât de reușit fructificat în pagini de carte de personalitatea cărturarului Dimitrie Dan. Despre oportunitatea evocării, în contextul zilelor noastre, a personalităților care au așternut punți temeinice între etnii a vorbit Excelența sa Irina Loredana Stănculescu, apreciind că lucrarea lansată este o monografie reprezentativă pentru relațiile interetnice de odinioară și un model pentru contemporaneitate. Recenzentul oficial, dr. Antoaneta Olteanu, prof. al Universității din București, s-a conectat online la dialogul cu cernăuțenii. De asemenea, virtual a fost prezent și dr. Ștefan Purici, prorectorul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, care a evocat bunele relații de prietenie și ajutor reciproc dintre ucraineni și români încă din epoca asupririi otomane.

Ce minune poate face o carte! Doar la asta m-am gândit, auzind atâtea vorbe frumoase despre prietenie, bună înțelegere, conviețuire armonioasă… Și nu de la oameni simpli, care întotdeauna au trăit ca buni vecini, ci de la personalități ale științei, doctori în istorie, cercetători ai celor mai întunecate cotloane ale trecutului. Dar sunt și multe oaze de lumină, pentru cine vrea să le cunoască și să le scoată în față, așa cum osârduiesc pe ogorul istoriei tatăl și fiul – Arcadie și Antonie Moisei. Prezența și mesajele invitaților lor mărturisesc stima de care ei se bucură în mediul ucrainean. Bunăoară, au vorbit competent despre lucrare și elogios despre autori și personalitatea evocată în cercetările lor, savanți de prestanță, cum sunt Oleksandr Dobjanski, decanul Facultății de Istorie a UNC „Iuri Fedkovyci”, fostul decan al aceleiași facultăți Iuri Makar, prorectorul Tamara Marusik, doctorii în istorie, profesorii Myhailo Ciuciko, Myhailo Iurii, Bogdan Bodnariuk… Evident că Antonie Moisei le-a fost un student de elită, dacă au venit cei mai importanți profesori de la Universitatea „Iuri Fedkovyci”, dar și de la alte facultăți, la sărbătoarea noii sale cărți.

Latura emoțională a procesului de lucru asupra monografiei a fost rememorată de Arcadie Moisei, primul îndrumător al viitorului savant în universul miraculos al istoriei, care nu este doar înlănțuire de evenimente, ci după cum știm de la geniul poporului nostru Eminescu, este „Desfășurarea cugetării lui Dumnezeu”. Așadar, când ne rugăm la Domnul, să nu uităm și de istorie.

Maria TOACĂ