Gazeta de Herța

Întotdeauna am știut, ba încă mai cred că niciodată nu va dispărea nevoia și dragostea de carte. Dar după popasul la Liceul „Gheorghe Asachi” al oamenilor care scriu și trăiesc neîncetat în craterul mereu clocotitor al lavei cuvântului românesc măiestros dăltuit, după mesajul șefului pentru cultură Adrian Medvedi și primirea profesorilor conduși de directoarea Marina Maftei, mi-a devenit și mai de neclintit această credință. Duminica de 11 februarie va rămâne înscrisă în calendarul sentimental al frăției românești cu un regal al cenaclului „Mașina cu poeți” la baștina inegalabilului cărturar român de pe plaiurile moldave, Gheorghe Asachi. Ca cei mai de aproape și scutiți de trecerea vămilor, cernăuțenii au ajuns primii la stația terminus, întâmpinându-și prietenii de la Suceava, Fălticeni, Vatra Dornei, Câmpulung, Dorohoi, Iași… Conducătorul principal al „Mașinii…”, sonetistul Nicolae Șapcă, a lăsat „volanul” pe mâna poetului Vasile Bâcu, herțean nu doar prin adopție, ci și cu viguroase rădăcini după atâția ani de ținere în spate a poverii „Gazetei de Herța”, care, de fapt, este pentru bucovineanul Vasile Bâcu o simbioză de datorie și devotament pentru românii regățeni, iar de la un timp și pentru toată populația românească din regiune. De data aceasta, la Liceul „Gheorghe Asachi”, oamenii scrisului au avut noroc și de prezența unui număr mai mare de cititori, îndeosebi dintre cei mai tineri, îndrăgostiți de versul eminescian. Or, deși pretutindeni – din parcul orașului, până la intrarea și în interiorul Liceului – veghează duhul bătrânului creator de valori naționale și deschizător de drumuri spre culmile culturii universale, oaspeții au fost întâmpinați sub privirea romantică a Poetului național Mihai Eminescu. Purtându-i cu demnitate numele, Liceul „Gheorghe Asachi”, desigur, este marcat de spiritul ilustrului cărturar și iluminist, însă, mai presus de toate aici, ca și pretutindeni în spațiul limbii române, predomină universul eminescian. Privirea severă a marelui ASACHI a fost îmblânzită de dulcele vers eminescian recitat, în română, ucraineană, engleză, de elevii îndrumați de profesoara dr. Elena Apetri.

E prea puțin a spune că recitalul liceenilor din lirica lui Mihai Eminescu a fost impresionant… Recitalul copiilor, îndrumați de profesoara de română, dr. Elena Apetri, s-a revărsat ca o apă cristalină de la eternul izvor al veșniciei neamului nostru, acea apă vie care dă viață la tot ce crește și rodește în sufletele, dar și în mâinile oamenilor acestui pământ, asemenea colacului rumen, cu care liceenii tinerei directoare au întâmpinat oaspeții. Și a mai avut un detaliu distinct ședința acestui cenaclu – cuvântul de binecuvântare al unei fețe bisericești, părintele Mihail Păduraru, prezent cu un proaspăt volum de versuri duhovnicești, editat la Herța și însoțit de prefața prof. Elena Apetri.

De la primele îmbrățișări și sărutări prilejuite de bucuria întâlnirii după o despărțire de mai lungă durată, cenaclul a decurs pe făgașul tradiției. E bună tradiția, mai ales când tânăra Ana-Cristina Mihăiesi citește din versurile patriotice ale regretatului fondator al cenaclului, academicianul Vasile Tărâțeanu, însă orice respirație inovatoare apare ca primii ghiocei ce ne zâmbesc a primăvară. Preluând firul de la ministrul consilier Edmond Neagoe, la cenaclu a participat reprezentantul Consulatului General al României la Cernăuți, ministrul plenipotențiar Dan Nicolae Constantin. Drept că, după cum a recunoscut, prezența i s-a limitat la satisfacția sufletească de a fi aproape de poeți și scriitorii fără de frontiere, însă nu e exclus să se molipsească și dumnealui de boala poeziei.

Deși are încercări literare, tânăra suceveancă Adela Șulea și-a etalat talentul de declamator de elită, cu dorul de ploaie al lui Nichita Stănescu („Iubesc ploaia”) și „Floare albastră” a lui Eminescu. După recitalul Adelei, doamna Paraschiva Abutnăriței n-a cutezat să citească poezia inspirată de ploaie, dând prioritate altor versuri. Pentru soțul dumneaei, colonelul în retragere, Ioan Abutnăriței, e mult mai simplu, deoarece are statornic stabilit minutul de istorie, la care ne-a vorbit despre momentele tragice din istoria de acum 84 de ani a Ținutului Herței. L-a completat prof. dr. Vasile Adăscăliței din Dorohoi, impresionat de aerul patriarhal ce domină Herța, implicit spațiul Liceului „Gheorghe Asachi”. E un aer ce adie de la Dorohoi, pentru că și pe acolo lăcrimează trecutul nostru, fiind comemorați martirii masacrați în Lunca Prutului, pentru care s-a păstrat un minut de reculegere, după momentul de evlavioasă tăcere pentru eroii căzuți în luptele de apărare a integrității Ucrainei.

Încercând să schițez o cronică a actualei întruniri, ca și după multe altele, mă pierd în valul de plăcute emoții, mai ales că, de data aceasta, prietenii din România ne-au încărcat brațele cu noile lor bucurii editoriale, dovadă că cenaclul e și o pistă de lansare a noilor creații literare. Prezentându-și colegii, doamna Elena Mândru de la Iași, președinta Societății Scriitorilor fără frontiere, a anunțat prezenţa unui nou membru, Sofia Roșca de la Marșinți. Din pleiada mai veche a doamnei Elena Mândru au citit din creațiile lirice Vasile Aioanei (inspirat de personalitatea herțeanului Gheorghe Asachi), prof. Maria Apetroaiei, Luminița Țăran, scriitorul împătimit de istorie Andrei Breabăn, Gabriela Braha… Elena Andruhovici, originară din satul Băhrinești, prin inima căruia a trecut hotarul cu sârma ghimpată, și-a însoțit recitalul de un răscolitor discurs despre sublimul jertfei românilor la Lunca și Fântâna Albă. Membrul cenaclului „Țara de Sus”, Valerian Bedrule din vestita Pojorâta, a îndrăznit totuși, după recitalul Adelei Șulea, să-și destăinuiască metaforic iubirea de ploaie: „Sub greutatea ploii doar cerul mi-i cămașă…”. Deși scurt în limita timpului permis, a generat interes Grațiela Țurțu cu pasajul de proză din „Suflete rupte”. La capitolul proză s-a integrat și Dorin Misichevici, cu un suspin nostalgic după privirea unei iubite pierdute.

În timp ce Marinel Danilă, Valy de Hudești, Nicolae Hauca, dar și poetul Vitalie Zâgrea, fotografiau, filmau, vânau instantanee de excepție, instrumentistul Puiu Crețu, cu flautul, și cantautoarea Carolina Jitaru, cu o melodie în premieră la cenaclu („Sărutul tău”, versuri Nicolae Șapcă), ne-au dăruit momente de fermecătoare poveste, dând zbor emoțiilor din cuvinte prin arta muzicii. În unison cu duioșia rapsodiilor de primăvară ale genialului român George Enescu au răsunat sonetele lui Nicolae Șapcă, versurile originalei la ținuta vestimentară și îndrăzneala în cuvânt, Monica Buhac, poeziile scurte ca volum, dar încărcate în conținut ale lui Gheorghe Ungureanu, Gheorghe Bodnariuc, George Sauciuc, Vasile Carlașciuc, Elenei Apetri.

Catrene și caricaturi într-o captivantă carte cu desene de Radu Bercea ne-a adus Constantin Bulboacă de la Fălticeni, delectându-ne la desert și cu o suită de epigrame, într-un prietenesc maraton cu Elena Mândru și Vasile Bâcu. Mai sobru, Constantin Horbovanu, cel cu rădăcini în Suharău, de-acolo unde intră Prutul în țară, ne-a citit din însemnările unui trecător, cu părerea de rău că în tinerețe „credem mai puțin în Dumnezeu, mai mult în ziua de mâine” și, poate, cu părerea de bine că ne cumințim la bătrânețe. Numai că prea târziu ne vine mintea de pe urmă. Au citit din respirațiile lor lirice Gabriel Alexandru (unicul de la Dorohoi, fizician printre poeți, după cum l-a prezentat prof. Vasile Adăscăliței), Gabriel Todică, Ion Caulea, Tatiana Golciuc cu mesaje pentru iubire, Maria Crețu cu o „Pasăre de foc” de la Mălinii lui Nicolae Labiș. La insistența redactorului-șef al „Gazetei de Herța” au debutat în cadrul cenaclului două din gazde – Ana Onofrei și Elena Ciubotaru.

Dacă ne-a văzut, dacă ne-a auzit din lumea sa patronul Liceului și al Herței, Gheorghe Asachi, cred că i s-a așternut un zâmbet duios peste chipul sever și privirea-i încruntată din cunoscutele portrete ale vremii.

***

DRUMUL CĂRȚILOR: IAȘI-POJORÂTA-HERȚA-CERNĂUȚI

Cu delicatețea de a nu mă împovăra, pe lângă cărțile ce mi le-a transmis doamna Maria Sava de la Iași, bunul nostru prieten din Pojorâta, poetul Valerian Bedrule, mi-a încredințat să aduc la Cernăuți din darurile sale – un volum de Cioran pentru Vasile Rauț, o voluminoasă antologie a voievozilor de obcină și două din ultimele sale plachete de versuri, cu autograf, pentru Dumitru Zaidel din Mahala, volumul Aniței Nandriș „Douăzeci de ani în Siberia”, ediție nouă, pentru Elena Nandriș, și încă câteva cărţi și reviste pentru îmbogățirea bibliotecilor noastre. Îl încredințez la rându-mi că le voi transmite pe toate destinatarilor, iar doamnei Maria Sava, pe lângă un mare mulțumesc, îi promit că degrabă voi începe să caut urmele rudelor soacrei sale, Raveca Șuhani din Boian, refugiată în tragicul 1940 pe pământul liber al României.

Maria TOACĂ