Gazeta de Herța

Din „Spovedania” sa știm că i-a fost teamă de înstrăinare, dar poate și mai mult de uitare. Poetul Vasile Tărâțeanu, la plecarea-i în veșnicie, a luat cu sine marile dureri, însă ne-a lăsat și nouă din neliniștile sale. Ca un testament răsună ecoul chemării să nu ne înstrăinăm de limba maternă și valorile neamului, să nu uităm de cei care ne-au dat un nume. Iar dacă microbul uitării ne atacă memoria, sunt oamenii care ne amintesc, nu ne lasă pradă amneziei. I-am întâlnit pretutindeni unde se mențin școlile cu predarea în limba română, cum este, bunăoară, Gimnaziul de la Probotești. În prima zi de primăvară, una din cele mai iubite de copii sărbători, întâmpinarea Mărțișorului, a gravitat în jurul lecției metodice dedicate creației lirice a poetului Vasile Tărâțeanu. Este inițiativa profesoarei de română Tatiana Tutunaru Bârzu de a organiza asemenea lecții, de tipul cenaclu poetic, cu scopul de a stimula dragostea copiilor pentru lecturi, a le cultiva sentimente patriotice.

La lecție au participat profesori de limba română și bibliotecari din școlile comunei Herța, invitate fiind și persoane apropiate poetului, cu creația căruia gazdele au ales să intre în primăvară, întâmpinând Mărțișorul, ca simbol al reînnoirii spirituale și rezistenței la furtunile ce ne bântuie. De la Cernăuți au venit fiica Ana-Cristina și soția regretatului poet, Elena Vântu-Tărâțeanu, însoțite de Tatiana Golciuc din Boian, de redactorul-șef al „Gazetei de Herța”, Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română „Mihai Eminescu”, și jurnalista Maria Toacă. Lecția-cenaclu a fost prefațată de un emoționant laudațio, în versuri și cântec, adus de gimnaziști Mărțișorului, limbii materne, vetrei străbune… Conlucrând armonios la pregătirea programului, directorul interimar Lilia Costea, profesoarele de română Tatiana Tutunaru Bârzu și Aliona Onescu (responsabilă și de bibliotecă), pedagogul organizator Sorina Ioniță au oferit invitaților un model excelent de creativitate, pe măsura surselor de inspirație. La amenajarea sălii de festivități, precum și a celor două camere de muzeu, se vede că au pus umărul părinții și bunicii copiilor, oameni cu mare dragoste de tradiții, care țin la acest cuibușor al cărții de unde-și iau zborul scumpele lor odoare. Am admirat-o pe bunicuța Maria Crigan, care a alergat să-i aducă nepoțelului Artiom coșul cu ghiocei și i-a aranjat cămașa brodată, ca să apară frumos în fotografie. Alături de el, Andreea Tutunaru, stătea cu fruntea sus, având, pesemne, pregătirea de acasă.

După ce oaspeții au gustat din pâinea și sarea locului, dar, cu aceeași nelimitată bucurie și din cântările de frumoasă laudă Mărțișorului, în sala de clasă a derulat neordinara lecție, oaspeții primind propunerea să citească câte o poezie din creația poetului Vasile Tărâțeanu. Eu aveam pregătit de acasă poemul-testament „Fiului”, dar, spre plăcuta-mi surpriză, mi-au luat-o gimnaziștii înainte, dându-ne de înțeles că pe aceste locuri nu se va pierde limba română, nici istoria neamului nu va fi dată uitării. Drept introducere la deschiderea și răsfoirea paginilor de literatură română cu numele Vasile Tărâțeanu, profesoara Tatiana Tutunaru Bârzu a expus motivația întrunirii, detaliind că Vasile Tărâțeanu „a fost și este al nostru”, că elevii din clasele mari n-au uitat întâlnirile de acum câțiva ani. Profesoara și-a ilustrat relatarea cu imagini video, ce mărturisesc interesul copiilor față de cultura națională, de locurile eminesciene din Cernăuți. De numele lui Vasile Tărâțeanu se leagă participarea lor la parada portului popular, pe acești copii și profesoara lor de română i-a ales Ana-Cristina să recite versuri ale tatălui ei în filmul „Vasile Tărâțeanu, arcașul neamului românesc din nordul Bucovinei”, ce l-a realizat în baza proiectului finanțat de Guvernul României. Secvențe din această peliculă de succes au fost demonstrate și în cadrul întrunirii, însoțite de amintirile fiicei și soției comemoratului. Nu pentru că astfel se cuvine a-i evoca pe cei dispăruți, ci pentru că despre Vasile Tărâțeanu altfel nu se poate, toți au vorbit numai de bine la superlativ. Bunăoară, Vasile Bâcu a povestit că l-a cunoscut ca o fire poetică când încă nu avea nicio carte, apoi i-a descoperit talentul liric în prima plachetă „Harpele ploii”, reținând că bărbații nu plâng, ci își macină lacrimile. I-a admirat popularitatea de publicist, au străbătut împreună drumurile cenaclului „Mașina cu poeți”. În spiritul tradiției deja înrădăcinate, Vasile Bâcu a găsit în arhiva sa umoristică și epigrame consacrate lui Vasile Tărâțeanu. Pe unda recitalului profesorilor și al copiilor din creația patriotică a poetului, am evocat firea sa de iertător și curajul de luptător care își declarase crezul: „Călcat în picioare/ din nou mă ridic –/ tare de firav/ mare de mic”. Aceleași calități i-au fost puse în lumină și de profesoara-metodistă dr. Elena Apetri, care a vorbit cu admirație de inițiativa cenaclurilor de vineri la Gimnaziul din Probotești. De asemenea, a evocat întâlnirile în universul cărților din apartamentul familiei Tărâțeanu. Metodista bibliotecarilor, Rodica Șcarampota, le-a mulțumit profesorilor, iar copiilor le-a dorit să citească, să nu uite drumul spre casa cărților. Tânăra profesoară Adriana Lupu, de asemenea, și-a exprimat recunoștința pentru îmbogățirea spirituală de la această întâlnire, la care firele de legendă ale Mărțișorului s-au împletit cu valori naționale și literare din poezia lui Vasile Tărâțeanu.

Delicios ne aștepta cireașa de pe tort în două săli de muzeu, unde stau la taifas relicvele satului, depănând povești ale oamenilor și meșteșugurilor de odinioară. Muzeul și casa-mare, estetic împreunate, numai bine creează anturajul pentru cântece de întâmpinare a neamurilor: „Fraților, surorilor, bine ați venit la noi”, „Cât trăim pe-acest pământ…”, precum și pentru poezii lungi, pe care cei mici, cum este, bunăoară,  Ecaterina Frunză, le recită fără a se poticni, dintr-o răsuflare. Și dansurile sunt primite sub aura din vechime, căci toate ce ne vin frumoase de la strămoși ne dau puteri să rezistăm în fața cumplitelor încercări ale acestui timp zbuciumat.

Maria Toacă