Gazeta de Herța

Biblioteca Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava a organizat în perioada 16-17 mai 2024 cea de a X-a ediţie a Salonului Internaţional de Carte Alma Mater Librorum. În cadrul ediției jubiliare au fost peste 100 de lansări şi prezentări de carte şi reviste, numeroase întâlniri cu autori, editori, cu personalităţi ale culturii româneşti şi străine. Programul a inclus o serie de dezbateri tematice, organizate şi desfăşurate, sub coordonarea prorectorului dr. Mircea Diaconu, prof. univ. dr. Sanda Ardeleanu, bibliotecarei Stela Purici. Ca de fiecare dată, şi această ediţie a oferit momente muzicale de excepţie.

Printre cele 37 de edituri academice, case și grupuri editoriale de prestigiu, o prezență notorie a avut-o Editura Crimca a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Prezentarea de către directorul Ștefanel-Stelian Ciurciun a celor mai recente cărți creștin-ortodoxe a fost prefațată de lansarea unui volum la fel de mângâietor de suflet. Pe bună dreptate „Povestea Bucovinei” de Filip Țopa a stat alături de excepționalul volum „RĂSTIGNIREA împăratului slavei – istoria incredibilă și misterul sublim al Sintelor Pătimiri”, autor Eugenia Scarvelius Constantinou, și a cărții de rugăciuni, primite la începutul anului într-un număr mare ca donație pentru românii din nordul Bucovinei. Și „Povestea Bucovinei”, depănată în peste 700 de pagini, e o înlănțuire de sacrificii, o mărturisire a sublimului înălțării prin suferință. Tipărită sub egida Sfintei Mănăstiri Putna, Editura „Nicodim Caligraful”, cartea a fost adusă la salon de protosinghelul arhimandrit dr. Dosoftei Dijmărescu. În cuvântul de introducere în drumul lung al cărții, eruditul părinte a menționat că manuscrisul a fost tipărit la Mănăstirea Putna din inițiativa doamnei academician Alexandrina Cernov. Fundația „Credință și Creație. Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta” a Sfintei Mănăstiri Putna și-a asumat tipărirea manuscriselor unei personalități care impresionează profund și emoționează prin marea sa dragoste pentru Bucovina, toate cele descrise mărturisind multă iubire de frumos și de adevăr. Cartea este și un elogiu adus istoricului Ilie Luceac, care s-a învrednicit de încrederea fiicei lui Filip Țopa, Nidia-Adriana Țopa, preluând de la ea un manuscris în cinci volume, scris între anii 1982-1986, cu litere de tipar. Despre drumul lung de la publicarea în „Glasul Bucovinei” până la lumina tiparului, a vorbit redactorul-șef al revistei și îngrijitorul volumului, dr. Alexandrina Cernov. „Povestea Bucovinei” e o carte ce ne întoarce spre cunoașterea trecutului, ne face lumină în vâltoarea prezentului, ne îndreaptă privirea spre viitor. Narațiunea este înveșmântată stilistic într-un tipar literar demn de penița unui mare scriitor. Povestea Bucovinei a fost scrisă când inginerul Filip Țopa era la pensie, căci numai atunci a avut timp să-și expună pe hârtie dragostea nemărginită pentru Bucovina, pentru orașul drag Cernăuți. Făcând parte din generația care a trecut prin două războaie mondiale, Filip Țopa a descris retragerea Armatei Române din Cernăuți, lucrarea sa fiind valoroasă ca document al perioadei în care a trăit. Refugiul din 1944 i-a prins familia în timp ce Filip Țopa se afla pe front, tot greul căzând pe umerii soției sale, Viorica. Decedat în 1978 la București, a lăsat cu gură de moarte să fie înmormântat în pământul Bucovinei, în cripta familiei de la Suceava, mai aproape de Cernăuți. Din prefața lui Ilie Luceac aflăm amănunțit despre conținutul volumului, însă e interesant să-l citim, să ne pătrundem de dragostea autorului pentru cele scrise, să lăcrimăm, să ne bucurăm, să suferim împreună, pagină cu pagină. Așa ne îndeamnă și prefațatorii, la începutul publicării manuscrisului în „Glasul Bucovinei” – Ilie Luceac și Nidia-Adriana Țopa – ambii uniți în speranța că „mulți dintre cititorii revistei vor citi cu interes … întru înveșnicirea amintirii despre acest colț de țară, atât de frumos, care este scump și drag pentru cei ce se mai simt în suflet bucovineni”. Precizăm că autorul a dedicat această adevărată poveste nu doar fiicei sale, ci tuturor celor care au fost dezrădăcinați și împrăștiați de nevoile anilor 1941-1944. Și încă un detaliu foarte important: în carte veți găsi despre epoca lui Ștefan cel Mare.

Am primit de la doamna Alexandrina Cernov și am adus la Cernăuți deocamdată doar câteva exemplare pentru Biblioteca Societății „Mihai Eminescu”.

Alături de alți invitați din Cernăuți, am avut cinstea și bucuria să prezint „Boianul meu cu inima română”. Cele 30 de minute acordate, conform programului, pentru Cernăuți s-au prelungit mai mult de o oră și n-am observat ca cineva să se plictisească. Ștefan Hostiuc și-a concentrat discursul, vorbind succint despre cele patru volume ale autorilor Nicolae Șapcă, Mircea Lutic, Ilie Motrescu, Arcadie Suceveanu, editate anul trecut în cadrul proiectului „Scriitori români din nordul Bucovinei”, finanțat de DRP. Despre „Boianul meu cu inima română” a vorbit una dintre cele mai devotate prietene a nord-bucovinenilor, scriitoarea Doina Cernica. Am fost nespus de măgulită să aud că am ceva din rapsozii din Grecia antică, cei care umblau prin lume și povesteau cântând despre tot ce vedeau. Numai că, prin lumea prin care umblu eu (trăim noi, cei de dincolo) mai mult ne vine să povestim plângând decât cântând. Cu gândul la trecerea anevoioasă prin vamă, eram grăbite, împreună cu reprezentanta comunității Mahala, Elena Nandriș, care a vorbit despre colecția Bibliotecii „Alexandru cel Bun”, adăpostită la Căminul Cultural Ostrița-Mahala, și nici n-am reușit să-i mulțumesc Doinei pentru frumoasele cuvinte despre carte și vatra mea natală. Mai ales, aveam pentru ce-i mulțumi, căci, cred eu, datorită laudațio ei am câștigat la Suceava un nou cititor. Un participant al salonului, despre care am aflat că e profesorul universitar Vasile Păvăleanu, s-a apropiat de standul nostru și m-a rugat să-i vând o carte. I-am dăruit-o cu plăcere, așa cum le-am adus și boincenilor o parte din tiraj, căci „Boianul meu cu inima română” nu se vinde.

Maria TOACĂ