Cu domnul profesor universitar Petru Posteucă, personalitate cunoscută la Chișinău, Republica Moldova, unde a ocupat posturi importante în structurile guvernamentale, dar și în mediul academic din Milano, Italia, unde timp de 16 ani a condus Catedră de matematică superioară la Universitatea de Studii Economice, am făcut cunoștință cu câțiva ani în urmă, când a venit în satul său natal, Poieni. De atunci ținem legătură strânsă și discutăm cu regularitate la telefon, slavă Domnului, mijloacele moderne de comunicare permite cu ușurință acest lucru. Și iată-l din nou la Cernăuți, deja în calitatea de proaspăt pensionar al mediului academic italian, dar plin de planuri pentru ziua de azi și de mâine referitoare, mai ales, la locul de baștină. Pe parcursul întregii vieți a fost la curent și s-a împlicat la modul direct în viața spirituală a consătenilor. A contribuit cu mult efort financiar la edificarea unor importante obiective : noua biserică, troița cu numele celor deportați, paraclise. Chiar și acum, în scurtul său popas în Ținutul Herței, a descoperit că unul din paraclise necesită lucrări de restaurare și a început imediat să caute posibilități pentru a le realiza.Ne-am întâlnit la sediul Societății pentru Literatura și Cultura Română în Bucovina „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți și l-am rugat să-mi destăinuie secretele carierei sale strălucite, să-mi dezvăluie cum un copil de țăran din Ținutul Herța a reușit să atingă atâtea culmi ale vieții social-științifice. Răspunsul i-a fost scurt și modest: m-a ajutat Bunul Dumnezeu și oamenii buni. Și doar când am insistat la detalii, am reușit să aflu mai multe.
S-a născut la 26 iunie 1950, într-o familie cu trei frați și două surori. Erau timpuri grele de după război și copiii de țărani făceau tot posibililul ca să studieze, să intre la o școală, să obțină o profesie pentru a scăpa de greutăți. Dar i-a și plăcut cartea, mai ales, matematica. În anul 1965 a absolvit cursul gimnazial de opt clase la Școala medie incopletă din satul vecin Poieni-Bucovina, ca apoi să vină la Tereblecea, unde era școală medie, pentru următorii doi ani. Aici, într-adevăr se făcea carte. Tânărul Petrică Posteucă rămâne pasionat de științele exacte, mai ales matematica. Își amintește cu drag și acum de profesorii Dumitru Mihoreanu, Ilie Stășescu, care le-au călăuzit cu grijă în domeniul matematicii. În fiecare noapte cu câțiva colegi rezolvau zeci de probleme, ce depășeau cu mult programul de studii.
Calea de mai departe i-a călăuzit-o exemplul fratelui mai mare, Dumitru, trecut prea tânăr în lumea celor drepți. A fost un savant cu renume, care la 31 de ani a devenit doctor în științe, obținut la Institutul de Fizică nucleară din Dubno, specialist cu renume în domeniul mașinilor electronice de calcul. Tata, însă, era categoric împotrivă ca mezinul să-și continue studiile. „Cine o să-mi aducă la bătrânețe o lingură de apă?”, – zicea el. A fost nevoiet să plece pe ascuns. A luat calea Chișinăului, unde se putea susține examenele de intrare și studia în limba maternă. Și-a încercat norocul la Institutul Politehnic, specialitatea inginer-economist. Examenele le-a susținut „cum ai mânca semințe”, profesorii din comisie rămânând profund impresionați de nivelul cunoștințelor tânărului bucovinean, care răspundea la bilete fără să se pregătescă. „Nu mai rămâneți pentru anunțarea rezultatelor finale, plecați acasă și așteptați invitația la studii” – acesta a fost „verdictul” profesorilor din comisie…
Așa a și procedat. Tata încă nu știa nimic. Însă îtr-o zi poștașul satului a adus acasă un plic cu ștampilă de Chișinău. Așa a aflat că fiul cel mic i-a devenit student la politehnica din Chișinău. Faptul că l-a omenit cum se cuvine pe poștaș a însemnat că era, totuși, bucuros.
Așa a început studenția, unde Petru Posteucă era printre primii și bineînțeles, printre principalii candidați de a rămâne la catedră. Însă doi ani și junătate i-a petrecut în armată, ajungând tocmai la Tbilisi, Georgia. A lucrat o perioadă la facultate, între timp Republica Moldova își declară independența și tânărul savant Petru Posteucă se încadrează în activitatea de edificare a tânărului stat suveran. Conduce Direcția economică a Guvernului , devine șef de departament, viceministru, ministrul muncii și protecției sociale în cabinetul condus de premierul patriot, Mircea Druc. După ce vântul politic în Republica Moldova a bătut din partea opusă, Petre Posteucă trece în domeniul de afaceri, unde activează timp de nouă ani. Între timp, cei doi copii, fiica Tatiana și fiul Sergiu, au terminat cu brio studiile în Moldova și, după stagieri reușite peste hotare, erau angajați deja în Europa.
…Propunerea de a trece cu serviciul în Rusia a venit pe neașteptate. I s-a oferit un post foarte atrăgător în orașul Norilsk, la un combinat siderurgic. A acceptat, și-a cumpărat bilet la avion, dar a hotărât mai întâi să-și vadă copiii peste hotare. Aflându-se în Italia, fiica Tatiana i-a atras atenția, că Universitatea Economică din Milano a scos la concurs un post de șef al Catedrei matematica superioară și l-a rugat să participe. Spera să-l abată cumva de la oferta rusească. Nu cunoștea limba italiană, însă grație limbii materne și a celei franceze, ce sunt, după cum bine știm, în aceiași familie lingvistică, a învățat-o la perfecție. Subliniez acest moment pentru conaționalii noștri care se dezic de limba maternă din motivul că „nu ar avea perspectivă”…
… Așa au trecut 16 ani de profesorie universitară în Italia. S-a convins cu siguranță că studiile obținute în regiunea Cernăuți, la Chișinău, nu sunt mai prejos decât cele din Italia, însă totul depinde de persoană, de pasiunea și inteligența ei, dorința de a munci. S-a bucurat și se bucură de stima foștilor studenți, colegilor profesori. Putea să lucreze în Italia până la adânci bătrânețe, însă a decis să se îngrijească și de propria sănătate.
Înainte de a pleca spre Chișinău, a vizitat Poenii săi dragi de care-l leagă atâtea amintiri, unde-și dorm somnul de veci cei dragi și îl așteaptă mereu surorile și nepoții și unde a investit cât a avut posibilitatea în memoria strămoșilor, la care memorie se va alătura, după cum mi-a mărturisit sincer, când va decide Cel de Sus.
Vasile BÂCU
În imagini: dl profesor universitar Petru Posteucă în diferite ipostaze și locuri de neuitat, oferite cu drag din arhiva personală.
Gazeta de Herța 
Lasă un comentariu