Gazeta de Herța

Un prilej fericit de a ne încărca sufletele cu bucurii liturgice ne-a adus duminica de 28 iulie, prin invitația stareței Mănăstirii Voroneț, stavrofora dr. Gabriela Platon, la Sfânta Liturghie de mulțumire lui Dumnezeu pentru cei șapte ani de stareție, precum și la praznicul în memoria vrednicei de pomenire Stavrofora Irina Pântescu, întâia stareță a mănăstirii reînființate, care asemenea continuatoarei sale a primit toiagul stareției de sărbătoarea Sfântului Mucenic Pantelimon, proslăvit prin binefaceri și tămăduirea bolnavilor. Consemnez că în acești șapte ani de stareție, stavrofora Gabriela Platon, la cele mai semnificative sărbători pentru obștea monahală, cu binecuvântarea ÎPS Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a invitat să săvârșească Slujba Arhierească în fruntea soborului de preoți, înalte fețe bisericești, slujitori ai altarelor de aleasă cultură duhovnicească. Fiecare a lăsat o urmă de neuitat prin predicile și cuvintele de învățătură. Voi aminti, ca exemplu, de Episcopul vicar al Bucureștilor Timotei Prahoveanul, de Părintele Antonie, Episcop de Bălți, de Părintele Ignatie, Episcopul Hușilor, de Părintele Benedict Bistrițeanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului.

Invitatul pentru slujba de duminică a fost cu totul deosebit, Preasfințitul Ieronim Episcop al Daciei Felix. Deosebit și de un interes major mai ales pentru noi, închinătorii din Cernăuți, pentru că Episcopul Ieronim, pe numele laic Ion Crețu (născut la Buzău), slujește din 2022 comunității românești din Serbia, la Vârșeț. Un factor important de reținut e că Episcopia Daciei Felix este o eparhie a Bisericii Ortodoxe Române, care are jurisdicție asupra comunităților ortodoxe românești din Serbia și se află sub autoritatea directă a Patriarhiei Române. După cum vedem, în Serbia se poate ca bisericile românilor băștinași de acolo să țină de Biserica-mamă. În acest context, simbolică a fost și predica prelatului. Cuvântul de felicitare adresat curajoaselor maici care au scos din ruine Mănăstirea lui Ștefan cel Mare, zidită pe osemintele eroilor români în luptele cu otomanii, a fost prefațat de parabola vindecării de către Iisus Hristos a celor doi posedați de forțele necuratului. Sfinția Sa a pus în evidență caracteristicile celor stăpâniți de duhul rău, de ispite, de tentația înălțării de sine mai presus de Marele Creator. Pericopa biblică despre drama a doi oameni demonizați, fioroși, periculoși pentru comunitate, ne duce cu gândul la zilele noastre, bântuite de forțele răului. Omul poate învinge răul pentru că Dumnezeu l-a creat desăvârșit, după chipul și asemănarea sa, de aceea, ne-a amintit Preasfințitul Ieronim: „Omul e mai presus de îngeri”. Sunt demoni și în lumea de azi, oameni care se comportă ca diavolul, răzvrătiți contra lui Dumnezeu, dar lor li se opun cei buni și speranța într-un singur învingător – Mântuitorul Iisus Hristos. Ca exemplu al izbânzii, ÎPS Ieronim a adus faptele vrednicei de pomenire, întâia stareță Irina Pântescu și ale surorilor de la care a început reînvierea mănăstirii ce a marcat anul curent 535 de dăinuire prin veacuri și, de curând, la 1 aprilie a.c., 33 ani de la reînființare. Părintele Episcop al Daciei Felix a binecuvântat sărbătoarea cuvioaselor măicuțe și pe închinătorii sosiți să se bucure împreună. Dirijate de maica stareță Gabriela Platon, corul monahiilor a intonat cântări de slavă Creatorului. Odată cu mulțumirile, maica stareță i-a dăruit ÎPS Ieronim icoana ce-l reprezintă pe ctitorul Mănăstirii Ștefan cel Mare în fața Sfântului Daniil Sihastrul, primul gospodar și ocrotitor din ceruri al Voronețului. La sfârșitul slujbei tinerii părinți și-au adus copilașii la împărtășanie.

Afară, la mormântul presărat cu flori al măicuței Irina Pântescu, soborul de preoți a săvârșit slujba de pomenire și toți împreună ne-am rugat pentru veșnica odihnă a vrednicei îndrumătoare. Lumea adunată a primit colăcei și pachete cu mâncăruri ce-i plăcea să ospăteze și gătea cu iscusință culinară măicuța. La masa de pomenire, stareța dr. Gabriela Platon, prezentând oaspeții, le-a mulțumit pentru dragostea creștină purtată Voronețului. Nouă, de la Cernăuți, ca români dintr-o comunitate istorică din afara Țării, ne-a fost interesant să dialogăm cu Părintele Episcop Ieronim, care slujește cu dragoste și credință unor înstrăinați ca și noi. Numai bine s-ar fi potrivit cântecul din repertoriul „Urmașilor lui Ștefan”, crescuți de Elena Nandriș: „Să vă spunem că și noi, tot suntem români ca voi”. Însă, le-a cântat Carolina Jitaru „Poemul Bucovinean” al poetului și marelui patriot Grigore Bostan, care, din străfunduri și până la ceruri, ne spune cine am fost și cine suntem.

Stavrofora dr. Gabriela Platon și-a sărbătorit cei șapte ani de stareție cu închinători și prieteni ai Sfintei Mănăstiri Voroneț, vegheați din ceruri de  întâia stareță a sfintei ctitorii voievodale reînființate, stavrofora Irina Pântescu, și în îmbrățișarea inimii iubitoare a mamei sale de pe pământ, mama Victorița din Valea Seacă de lângă Văratec. Cu modeste și simbolice daruri am venit și noi de la Cernăuți, trei apropiate ale obștii monahale, care ne bucurăm de solicitudinea maicii Gabriela și suntem onorate s-o avem de sprijin spiritual și membră a Societății „Doamnele Române”. Cu vorba emoționantă a Elenei Nandriș, care asemenea regretatei măicuțe Irina e o șoferiță de elită, cu un cântec dăruit de Carolina Jitaru, am avut fericirea să ne cuminecăm cu lumina acestei sărbători. La despărțire am primit fiecare câte un dar, în care freamătă sufletul mamei Victorița, măiastra țesătoare. Este dulcea mamă care înzestrează mănăstirea cu opera mâinilor ei de aur. „Când o întreb pe mama ce face în aceste zile toride, îmi spune că ţese, se odihnește la stative…”, ne-a mărturisit stareța Gabriela.

Când le-am văzut prima dată, mi-am zis că trandafirii de pe covoarele aşternute pe jos în cele două biserici, dar şi în chilii, în camerele pentru oaspeţi, sunt parcă vii, primiţi din mâna Domnului.

Maria TOACĂ