Gazeta de Herța

Ca o lumină a Învierii, revine Iancu Flondor în mijlocul neamului de români din nordul Bucovinei, omagiat la Storojineț și la această zi de naștere, 3 august, ca un învingător în istorie. „Nimic nu l-a oprit, nimic nu l-a intimidat, nu s-a târguit, n-a condiționat Unirea… înlătura neînțelegerile, strângea rândurile”, scria Constantin Loghin, primul președinte al Societății Scriitorilor Bucovinei, la împlinirea a 25 de ani de la moartea Cavalerului Unirii, Iancu Flondor. Anul acesta, la 19 octombrie, se va împlini un secol de la trecerea-i în eternitate. Și cu cât ne îndepărtăm de epoca sa, cu atât mai mult simțim nevoia de a-l pomeni, de a-i evoca opera făuritoare întru prosperarea națiunii și a-l lua ca reper pentru ziua de mâine. Or, avem nevoie să cunoaștem istoria nu numai de dragul trecutului, ci pentru o mai fericită deschidere către viitor. În pofida dezamăgirilor din ultimii ani de viață, Iancu Cavaler de Flondor a fost un mare optimist și rămâne un învingător în istorie. Zic aceasta nu numai inspirată de mesajele rostite la momentele omagiale. Dovada cea mai de netăgăduit a izbânzilor sale este locul de veșnică odihnă – mormântul de lângă Biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil de pe moșia de la Storojineț a familiei de boieri Flondor. Neapreciat la mărirea faptelor sale în timpul vieții, renegat, absolut izgonit în uitare în perioada sovietică, Iancu Flondor a revenit în mijlocul neamului său de români, ca o lumină a Învierii, din străfundul gliei străbune. Le-a luminat Dumnezeu mințile unor conaționali cu conștiința trează, care au cercetat, au descoperit și au amenajat mormântul, au adus Crucea și placa de marmură de la Oradea… N-o să-i nominalizez, căci e riscant, pot să greșesc, să omit pe cineva foarte important. Rămâne în seama martorilor și participanților nemijlociți să scrie cronica acelor evenimente de la începutul anilor 90. Cert e că de atunci, numele și faptele lui Iancu Flondor nu sunt date uitării. Le rânduiește Dumnezeu cu dreptate și după merit pe toate, așa cum i-a menit lui Iancu Flondor locul de veci acolo unde s-a născut, la Storojineț, lângă străvechea biserică cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Cred că nicăieri în altă parte, în România sau în afara Țării, mormântul său ar fi rezistat și ar fi adunat atâta spiritualitate și dragoste românească. E un secol de când rezistă acest mormânt-simbol al românității Bucovinei, ocrotit de Dumnezeu, de îngeri, iar de câteva decenii și de slujitorul sfintelor altare, protopopul de Storojineț, părintele Vasile Covalciuc. Noi, reprezentanți ai comunității românești, venim de două ori pe an, la chemarea liderilor Societății Jurnaliștilor Români Independenți din Ucraina, Nicolae Toma, redactor-șef al publicației „Zorile Bucovinei”, și publicistei Felicia Toma, administratorul site-ului. Mai ne oprim uneori cu delegații și oaspeți din România sau când suntem în trecere prin Storojineț. Părintele Vasile Covalciuc, însă, are permanent grijă să nu se ofilească florile, să nu se șteargă de la ploi și vânt strălucirea flamurii cu trei culori scumpe sufletelor noastre, ce acoperă mormântul. S-a întâmplat să trec pe aici în dimineața unei simple zile de noiembrie. Am găsit poarta deschisă, flori vii la mormânt și flamura tricoloră protejându-i veșnicia. Pe bună dreptate, după slujba de pomenire a lui Iancu Flondor, prilejuită de împlinirea a 159 de ani de la naștere, noianul de mulțumiri s-a revărsat asupra părintelui Vasile și preoților care îi sunt alături, așa cum i-am văzut și la acest Tedeum – părintele Ioan Bivolaru, părintele Silvestru… Se bucură de stima și recunoștința oamenilor locului, primind mulțu­miri pentru susținerea proiectelor de înzestrare a străvechii biserici de pe moșia Flondorenilor, Consulul General al României la Cernăuți, doamna Irina Loredana Stănculescu, prezentă cu întreaga misiune diplomatică – consulul general de carieră Laurențiu Ciocan, ministrul plenipotențiar Dan Constantin, referentul principal Florin Stan. Împreună, diplomații români au adus onoruri „marelui om politic care a marcat istoria”, după cum a evidențiat Excelența sa Irina Loredana Stănculescu, și poate fi identificat, în concepția domnului Laurențiu Ciocan cu sinonimele „Coeziune, Fraternitate, Unitate”. Menționând contribuția jurnaliștilor Nicolae Toma și Felicia Nichita-Toma, în calitate de inițiatori și organizatori, dl Dan Constantin s-a adresat cu îndemnul să menținem în continuare tradiția de a omagia personalitățile care au marcat românismul în acest ținut și să nu pierdem locurile sfinte, așa cum s-a întâmplat cu Capela Mitropoliților din cimitirul istoric din Cernăuți. Invocând cuvintele lui Nicolae Iorga „un om deplin și român neînfricat”, ce-l caracterizează cel mai bine pe Iancu Flondor, dr. Florin Stan i-a pus în lumină virtuțile, din care nu lipsesc toleranța și înțelegerea. Și drept ilustrare a bunei înțelegeri cu tradiții de veacuri ne vine prezența primarului comunității Storojineț, Ihor Maticiuk, și a ex-primarului Mykola Karliciuk.

Excursul dnei Felicia Toma în istoria virtuților omagiatului au fost completate de exponenții societăților naționale care au răspuns invitației organizatorilor – poetul Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română „Mihai Eminescu”, Cernăuți, jurnalistul Vitalie Zâgrea, președintele Societății „Junimea”, prof. Lilia Govornean, președinta ACDER, primarul comunei Ciudei, Anatol Pițul, prietenul din România Ioan Ițco, președintele Fundației ce-i poartă numele și editorul revistei „Dulce Bucovină”. Am amintit și eu despre colegul nostru de la ziarul „Zorile Bucovinei”, regretatul publicist, scriitor, neostenit cercetător, Dumitru Covalciuc, care ne-a deschis drumul spre Iancu Flondor.  E foarte important  să avem continuatori, și poate se vor ridica și ne vor urma tineri din generația de astăzi. O adiere de speranță ne vine de la profesoara de istorie, maestru al artelor, interpreta afirmată cu cântece de înstrăinare, Victoria Costinean, care de vreo patru decenii menține pe podiumul folclorului românesc Ansamblul model „Izvoraș” de la Ropcea. Cu o melodie de jale, „În pădurea înverzită”, a armonizat momentul comemorativ. Fereastra viselor către viitor a fost deschisă de vocile tinerelor soliste Alueta Socolovschi și Nina Motrescu, îmbrăcate în portul care bucura odată demult ochii și sufletul înaintașului neuitat de neamul românesc din Bucovina și cinstit de biserică. 

Din cuvântul de omagiere pentru Iancu Flondor, rostit de părintele Vasile Covalciuc, protopop de Storojineț, după oficierea slujbei de pomenire am reținut: „Suntem copiii Domnului, dacă purtăm pacea în sufletul nostru”. Și de la Eminescu, atât de binevenite ne sunt aceste cuvinte de luat aminte:

„Nu merge la mormintele domnitorilor tăi cu sămânța dezbinării în inimă, ci precum mergi și te împărtășești cu Sângele Mântuitorului, astfel împărtășește-ți sufletul tău cu reamintirea trecutului. Fără patimă și fără ură între fiii aceluiași pământ care, oricât de deosebiți ar fi în păreri, frați sunt, fii ai aceleiași mame sunt ei, absolut toți”. Așa am fost la 3 august, ziua în care acum 159 de ani s-a născut Iancu Flondor. Așa să fim mereu!

Maria TOACĂ

Fotografii de Vasile Bâcu