Gazeta de Herța

„Mai mult n-o să te văd, mai mult n-o să te îmbrățișez, mai mult n-o să te sărut”, i-a zis Dumitru înainte de a pleca din nou la război, după o lună de vindecare a rănilor și un mic repaus în sânul familiei. Au fost ultimele sale cuvinte, acum un an, la sfârșit de octombrie, rostite acasă la Ostrița. Avea o presimțire și Natalia, rugându-l fierbinte să nu plece, i-a prins la mână o brățară, ca talisman de la inima ei, ca să-l ferească de gloanțe. Nu l-a apărat. Peste câteva luni, la 16 ianuarie dragostea ei, întreținătorul familiei și tatăl a trei copii a fost adus acasă în sicriu. L-a adus fratele său Vasile, ambii fiind alături pe front din primele zile de război. Peste o lună, la 19 februarie a.c., pe drumul morții a ajuns și trupul său neînsuflețit pe meleagul natal, la Ceahor, satul unde își ducea traiul în viața pașnică.

Am cunoscut-o pe Natalia Muraru la Mănăstirea Putna, la slujba de pomenire a românilor căzuți în războiul din Ucraina. În haine de doliu, stătea alături de mezina Anastasia, cu fotografia lui Dumitru în față. Am cutezat să mă apropii și ne-am înțeles că îi voi face o vizită acasă la Ostrița să-i înmânez un modest ajutor de la Societatea Scriitorilor fără Frontiere din Iași, care, din inițiativa inimoasei Elena Mândru, colaborează cu „Doamnele Române” din Cernăuți.

Atunci Natalia doar a oftat a durere, dar acasă, în îmbrățișarea copiilor, și-a deschis sufletul. Înainte de a ajunge la poarta ei, ne-am oprit cu jurnalista Carolina Jitaru, vicepreședintă a Societății „Doamnele Române”, la Aleea Eroilor din comuna Ostrița. La portretul lui Dumitru Muraru erau flori. Le aduc copiii împreună cu tânăra lor mamă. La 31 octombrie, Dumitru avea să sărbătorească jubileul de 35 ani, iar la 16 octombrie va fi un deceniu de la nunta lor. Dumitru cu Natalia se cunoșteau din copilărie. Apoi drumurile li s-au despărțit. Dar le-a fost sortit să fie împreună, să trăiască zece ani fericiți, până războiul i-a omorât Nataliei dragostea. Focul iubirii s-a reaprins în inimile lor când Natalia, nevastă divorțată, avea doi copilași – pe Filoteea de patru ani și Andrei de doi ani. Ambii copii s-au atașat de la bun început de gospodarul familiei, băiețelul i-a spus tată de la prima întâlnire. L-au iubit, continuă să-l iubească și copiii la fel de mult ca mama lor, cu toții nefiind în stare să se împace cu gândul că tata nu mai este. „Când mi-a venit prima pensie, nici nu mă puteam uita la bani. Dacă n-ar fi copiii, simt că aș pleca după dragostea mea în mormânt”, ne-a mărturisit la despărțire Natalia.

Maria TOACĂ