Gazeta de Herța

Două zile în sudul Bucovinei mai mulți români din nordul înstrăinat al Țării Fagilor am avut parte de o sfântă împărtășanie cu credința că nu suntem lăsați singuri în fața încercărilor tot mai crunte. Sâmbătă, 28 septembrie, obștea monahală a Putnei, condusă de starețul arhimandrit Melchisedec, i-a pomenit la sfânta liturghie ca pe fiii din același neam unit prin credința ortodoxă, limba română, dragostea de Patria mamă România. Iar Mănăstirea Voroneț și-a comemorat a doua zi, duminică, 29 septembrie, pe cea dintâi Stareță Stavrofora Irina Pântescu, cu prilejul aniversării a 92 de ani de la naștere. Stareța stavrofora dr. Gabriela Platon a invitat prieteni ai Mănăstirii Voroneț, care i-au fost apropiați, au prețuit-o, au ajutat-o la reînființarea mănăstirii sau, la rândul lor, au beneficiat de susținerea monahiei Irina Pântescu și îi poartă cu mare dragoste amintirea. Au venit și mulți închinători care nu sunt cunoscuți pe nume obștii monahale, dar au ales să se roage în sfânta ctitorie mușatină. După cum a relevat în cuvântul de mulțumire stareța Gabriela Platon, familia Voronețului se lărgește și se reîntregește. Liturghia duminicală a fost oficiată de un sobor de preoți în frunte cu Preasfințitul Ieronim Crețul, Episcop al Eparhiei românești „Dacia Felix” din Serbia. Cu două luni în urmă, la 28 iulie, Preasfințitul Ieronim cu binecuvântarea ÎPS Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a săvârșit Slujba Arhierească de mulțumire lui Dumnezeu pentru cei șapte ani de stareție a stavroforei Gabriela Platon, precum și praznicul în memoria vrednicei de pomenire Stavrofora Irina Pântescu, care asemenea continuatoarei sale a primit toiagul stareției de sărbătoarea Sfântului Mucenic Pantelimon, proslăvit prin binefaceri și tămăduirea bolnavilor.

Prin binefaceri și-a câștigat cinstirea de care s-a bucurat pe pământ, iar de mai bine de doi ani în ceruri, și vrednica de pomenire măicuța stareță Irina. Semnificativ a ales Episcopul Ieronim să-și axeze slujba pe Predica de pe Munte a Mântuitorului, ajutându-ne prin cuvântul preoțesc să ajungem la chintesența celei mai grele încercări pentru creștinii ortodocși – porunca Mântuitorului de a ne iubi dușmanii. De la legea veche „Ați auzit că s-a zis Să-l iubești pe semenul tău și să-l urăști pe dușmanul tău”, Hristos ne-a adus Legea nouă: „Dar eu vă spun: iubiți-vă dușmanii și rugați-vă pentru cei ce vă persecută, ca să fiți astfel fii ai Tatălui vostru”. Răul poate fi învins numai prin bine și binele începe de la fiecare creștin, a conchis părintele Ieronim, aducând exemple din viața monahiei Irina Pântescu, care poate fi luată drept model de împlinire a Legii noi. Amintind de vizitele sale la Voroneț, când Mănăstirea era doar un obiectiv de atracție turistică (o poiană unde se afla o biserică), Episcopul Ieronim a menționat meritul celei dintâi starețe la reînființarea ctitoriei mușatine, mărturisitoare a credinței prin veacuri și a existenței românilor pe acest pământ, și-a exprimat recunoștința față de ctitori – de la începuturi până la cei din zilele noastre. Mai mult de trei decenii, cât a purtat toiagul stareției, Măicuța a luptat cu admirabil curaj pentru păstrarea neasemuitelor valori creștine. A fost evocat drumul tinerei născute într-o simplă familie de lângă Iași – de la casa părintească până la închinarea vieții întru slujirea lui Dumnezeu. Continuatoare a primilor ctitori, stareța Irina Pântescu a îndreptat nedreptățile, a readus Voronețul la menirea-i inițială: locul de pace al lui Dumnezeu, unde domnește cu smerenie duhul credinței, dreptății, dar l-a transformat și într-un centru de cultură națională, propovăduind istoria neamului. A stăruit să aducă frumusețea exterioară în universul interior al omului. Și la parastasul de la mormântul Măicuței s-au înălțat rugăciuni, flacăra lumânărilor arzând în ploaie, așa cum nici flacăra iubirii de neam a monahiei nu s-a stins nicicând. A știut pentru ce luptă, de aceea a fost și este vrednică de multă cinste, dovadă fiind evocările la care ne-a invitat stareța stavrofora Gabriela Platon în timpul mesei de pomenire.

Plutea ceva enigmatic în atmosfera încărcată de evlavie și duioșia amintirilor, surpriza apariției unui nou volum dedicat Măicuței (cuvinte la strămutarea în veșnicie) fiind păstrată până la ultimele acorduri la masa pomenirii. Dar mai întâi s-au depănat amintirile familiei celor care iubesc Voronețul – de la Iași, București, Satu Mare, Lugoj, Bacău, și mai de aproape – Cernăuți, Suceava… Întregul neam românesc a vorbit cu dragoste și dor prin vocea Consulului General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, învrednicită să primească în ultimul an de viață a Măicuței ordinul Daniil Sihastrul, pentru contribuția adusă Voronețului. Oaspeți scumpi la această aniversare au fost Mirela Adomnicăi, prefect de Suceava în timpul când Mănăstirea Voroneț avea nevoie de cea mai mare susținere, de asemenea foarte prețuiți sunt pentru obștea monahală dr. Sanda Ardeleanu, profesor universitar, și medicul Mihai Ardeleanu, care a ușurat suferințele din ultimele zile ale Măicuței. Monahia Elena Simionovici, prima ucenică a stareței Irina, și prima care a început să mânuiască condeiul, devenind o cunoscută scriitoare, din umbra modestiei a spus doar că fără Măicuța Irina n-ar fi fost maica Elena, iar noi adăugăm că nici atâtea cărți importante despre icoanele și alte valori ale Mănăstirii n-ar fi fost. Subprefectul Ioan Cristian Sologon a ținut să aprofundeze spusele maicii Elena că Dumnezeu a avut grijă să dăruiască Bucovinei oameni importanți care au ținut flacăra pură a românismului: „Nu suntem fiii ploii, flacăra arde pentru ideea de român”. Fericiți că au cunoscut-o s-au arătat preoții Viorel Vârlan, Dumitru Moroșanu, părintele Ciupu, familia Roșu din Bacău, președinta Fundației „Leca Morariu”, Maria Olar, starostele de la Molodia Lazăr Fialcovschi, sătmăreanul Mircea Lețiu, patronul firmei care s-a ocupat de restaurarea Bisericii și amenajarea teritoriului Mănăstirii, jurnalistele Doina Cernica, Daniela Micuțariu, Mihaela Buculei, maeștrii fotografi Constantin Dina din București și Constantin Ciofu din Suceava, care au adus ca ofrandă prețuirii lor câte un volum cu fotografii, alcătuit din proprie inițiativă. Stareța Gabriela, vrednica continuatoare și purtătoare a afecțiunii îndrumătoarei sale față de românii de pe moșia ștefaniană din nordul Bucovinei, ne-a rugat să ne revărsăm și noi, solii Cernăuțiului, sentimentele cu care venim de fiecare dată la Voroneț. Elena Nandriș a evocat prima întâlnire cu monahiile Elena Simionovici și Gabriela Platon la Mahala, la bustul martirei Anița Nandriș, apoi timiditatea cu care s-a apropiat de obștea și prima stareță a Mănăstirii, atunci când simțea nevoia refugiului pe un tărâm de pace.

Succinta mea expunere nici pe departe nu cuprinde gândurile și simțirile de la această nouă Duminică a Măicuței. Poate își vor găsi expresie într-o nouă carte „Din toată inima pentru Voroneț”, căci Voronețul ne îndeamnă la rugăciune, dar și la creație.

Maria TOACĂ