Gazeta de Herța

E o fericire s-o ascultăm cum cântă și s-o avem aproape pe Carolina Jitaru, jurnalist-comentator la Radio Ucraina Internațional. Un prilej de a-i spune cât de dragă ne este, mai ales când ne alină dorurile în dulcea noastră limbă românească a fost ziua ei de naștere, 19 noiembrie. Anul acesta a primit mai multe ca oricând mesaje de felicitare, pentru că n-a fost o dată obișnuită, ci una aniversară. Au luat-o înaintea tuturor și i-au cântat „LA MULȚI ANI!”, duminică, la Suceava, o întreagă „Mașină cu poeți”. Oricât de superstițioși am fi în părerea că nu se felicită înainte de data aniversară, am văzut doar semne bune în năvalnica pornire a prietenilor suceveni de a-i intona „Mulți ani trăiască!” adoratei voci care ne cântă atât de fermecător poezia de pe o parte și alta a frontierei.

Eu o numesc „Pasărea măiastră” a „Doamnelor Române”, bucuroasă de a o avea ca vicepreședintă a Societății. Când, după absolvirea facultății, am revenit la Cernăuți, urmând drumul spinos al destinului, Carolina făcea primii pași prin iarba de acasă. Căile Domnului sunt nebănuite, dar și nespus de minunate. Facem parte din generații diferite, dar împărtășim aceleași idealuri, ne unesc doruri, gânduri, proiecte comune… Dar nu e numai a Societății „Doamnele Române”, ci a Bucovinei întregi și a României, după ce a fermecat publicul cu romanța eminesciană „Seara pe deal”, la etapa finală a prestigiosului festivalul-concurs „Crizantema de aur”, dar și mai înainte – la importante festivaluri internaționale. Am admirat-o pe Carolina-cântăreață de la prima melodie revărsată de vocea ei. „Interpreta care ne răvăşeşte sentimentele identităţii”, am numit-o într-o cronică de mai demult, când era încă la început de cale.

Cei mai consacrați poeți ai noștri cântați de ea nu mai sunt în viață. Dar îi readuce Carolina, cu piesele ei muzicale, de se pare că a existat şi ne-a încântat de când ne ştim pe acest pământ. Pentru că tot ce ne transmite prin vraja muzicii şi unicitatea vocii îşi are în urmă o veşnicie, iar înainte – un viitor infinit. Melodii interpretate la chitară în cele mai impresionante şi lirice tradiţii ale muzicii folk, au pornit de la valoroase creaţii poetice din literatura clasică şi contemporană.

Nu ştiu cu precizie de câţi ani răsună în interpretarea Carolinei Jitaru „Poem bucovinean”, de regretatul poet şi savant Grigore Bostan, însă de fiecare dată parcă l-aş asculta prima oară. Aceiaşi fiori mă răscolesc şi aceeaşi senzaţie că versurile poetului consacrat şi muzica compozitoarei pornesc dintr-o rădăcină unică, şi strămoşii „cu ochi de mure” ne privesc împăcaţi din lumea lor uitată. Răscolitorul imn de dragoste consacrat plaiului natal i-a deschis drumul spre noi compoziţii, spre poezia filozofică a lui Mihai Eminescu, poetul adorat din fragedă copilărie. La o vârstă fragedă a avut curajul să cânte pe melodia proprie „Glossa” lui Eminescu, fiind menționată în acest an cu Premiul „Teiul de Argint” al Editurii „Geea” a scriitoarei Elena Condrei. Pe literaţii bucovineni contemporani i-a cunoscut în anii de studenţie, versurile ce au avut o reverberaţie magică în sufletul ei devenind şlagăre cunoscute. Îndeosebi, i s-a lipit de suflet poezia lui Arcadie Suceveanu, Vasile Tărâțeanu, Elena Marița, Vasile Bâcu.

Cred că nu numai măicuţa Carolinei, ci toate mamele lăcrimează în momentele când Carolina cântă – pe versurile Elenei Mariţa „O scrisoare mamei”. Lacrimi în ochi, fiori în inimă, suspine pe buze, o adiere de alinare de la Sfânta Fecioară – acestea sunt provocările pieselor lirice pe muzica și în interpretarea Carolinei Jitaru. Când o vedem că apare cu chitara la vreo sărbătoare, ştim că ne vom bucura, că sufletul ne va cânta chiar şi printre lacrimi. Am trăit împreună în toamna lui 2023 atâta bucurie, încât mi-ar ajunge cu deasupra de măsură pe zeci de ani înainte. Pe unde am umblat și cu cine ne-am întâlnit, din septembrie până în noiembrie, pe undele poeziei cântate de Carolina, drumul ne-a fost presărat cu flori și cu sclipiri de fericire.

Într-un cerc restrâns, în aceste vremuri triste, am stat la 19 noiembrie la un păhar de cântec, la Palatul nostru Național. Gazda, Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română „Mihai Eminescu”, a uimit-o cu o extraordinară surpriză, dăruindu-i un număr al revistei „Familia”, anul 2003, cu fotografia ei pe prima pagină și o cronică elogioasă la concertu-i de gală, de la 1 iunie acum 21 de ani. De ziua ei, în premieră la Cernăuți, Carolina a lansat o nouă piesă pe versurile lui Nicolae Șapcă – sonetul „Și dacă-ar fi s-o iau de la-nceput”.

Statornici și noi în voința de „a nu ne schimba drumeții”, cântată în noua piesă de Carolina, îi dorim izvor de bucurie în familie, aplauze și flori pe scenă, poeți demni de vocea ei. Dumnezeu să-i ocrotească pașii, părinții și pe toți cei dragi. Destinul să-i aștearnă covorul roșu în față și s-o vedem mereu învingătoare, culegând vise împlinite!

Maria ANDRIEȘ