Gazeta de Herța

Mărioara Calancea, președinte al Asociației „Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CCPCT) „Arboroasa”, a reușit un lucru extraordinar: să extindă aria programului Tezaur Uman Viu din cadrul Ministerului Culturii al României și în comunitatea românilor din regiunea Cernăuți. La 1 februarie, la Crasna, s-a desfășurat festivitatea omagială de acordare a Titlului onorific Tezaur Uman Viu meșterului popular, Dumitru Iliuț. Cu acest prilej, la Cernăuți, împreună cu doamna Mărioara Calancea, a sosit o delegație din România, din componența căreia au făcut parte membri ai Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial din cadrul Ministerului Culturii al României: dr. Virgil Ștefan Nițulescu, directorul Muzeului Național al Țăranului Român, Andrei Teodor Cemortan, consilier superior la Ministerul Culturii, Direcția de relații internaționale, dr. Natalia Lazăr, lector universitar la Facultatea de Etnografie a Centrului Universitar Nord Baia Mare, coordonator al Programului Tezaure Umane Vii în cadrul Ministerului Culturii, dr. Elena Iagăr, membră a respectivei comisii. Evenimentul a fost onorat de prezența Ambasadorului României în Ucraina, ES Alexandru-Victor Micula, cu susținerea Consulului General al României la Cernăuți, doamna Irina-Loredana Stănculescu, și a primarului comunei Crasna, domnul Ștefan Dragun.

România invită Ucraina la promovarea valorilor culturale comune

Ca un preludiu la acest eveniment de excepție, cum nu s-a mai pomenit de când ne știm ca români din Ucraina, a decurs ziua de 31 ianuarie. Itinerarul cultural a început cu un popas la Iordănești, la Muzeul istorico-etnografic al Liceului din localitate, director Vasile Ioneț. Au urmat vizitele la Liceul „Alexandru cel Bun” din Cernăuți și la Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești, unde Mărioara Calancea și Excelența Sa Alexandru-Victor Micula și-au primit Diplomele de Excelență și Trofeul „Omul anului-2024” pentru contribuție deosebită la promovarea patrimoniului cultural și susținerea activității creatoare a elevilor din cadrul Școlii  Populare de Arte „Ciprian Porumbescu”.

După amiază, la Consulatul General al României la Cernăuți delegația s-a unit în jurul „mesei rotunde”, la care s-a discutat strategia externă a UE în domeniul culturii, diplomație culturală și cooperare transfrontalieră pentru salvarea patrimoniului cultural imaterial România – Ucraina. La dezbateri au participat diplomații Alexandru-Victor Micula, gazda întâlnirii Irina-Loredana Stănculescu, organizatoarea Mărioara Calancea, dr. Virgil Ștefan Nițulescu, directorul Muzeului Național al Țăranului Român, precum și ceilalți membri ai Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, Ministerul Culturii. Din partea autorităților ucrainene au menționat buna colaborare cu doamna Consul General Irina-Loredana Stănculescu Roman Greba, adjunct al Administrației Militare Regionale, Oleg Doskor, consilier AMR, au fost prezente Erika Cernei, adjunct al șefului Direcției de Cultură a AMR, și Olga Ostafii, reprezentant al Departamentului Învățământ și Știință. Discuția a debutat cu o surpriză plăcută  pentru doamna Mărioara Calancea, care, concomitent cu mulțumirile de rigoare, a primit din partea gazdei Diploma de Excelență a Consulatului General al României la Cernăuți. Dialogul s-a axat pe promovarea tezaurelor comune în cadrul UNESCO. Domnul Ambasador a observat că, de obicei, la întâlnirile dintre oficialități româno-ucrainene prioritare sunt problemele ce țin de politică, economie, integrare europeană, iar cele referitoare la cultură și educație rămân pe ultimul plan. De data aceasta s-a procedat invers, cultura aflându-se în capul mesei. De rând cu alte obiective de ordin cultural, părțile au căzut de comun acord de a promova și înainta pentru lista patrimoniului cultural UNESCO ca tezaur comun Malanca – o prezență pitorească a sărbătorilor de iarnă în nordul și în sudul Bucovinei. Speranța la conviețuire pașnică și la prosperitate vine prin cultură, exemplu fiind aduse personalități remarcabile care au sporit deopotrivă prestigiul popoarelor ucrainean și român. Domnul ambasador a evocat doar câteva nume de rezonanță istorică care ne leagă, zidesc poduri între popoare – Eminescu, Olga Kobyleanska, Paisie Velicicovschi, Petru Movilă…

Preluând subiectul relațiilor din trecut, preotul Mihai Cobziuc, parohul Bisericii din Dărmănești, județul Suceava, consilier eparhial la biroul de relații pentru minorități al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a povestit cu exemple concrete din parohia sa despre drepturile ucrainenilor din România la serviciul religios în limba maternă, precum și la promovarea și dezvoltarea patrimoniului cultural.

Mândri de neamul lor, românii din Crasna își încep sărbătorile cu primirea oaspeților în Muzeul etnografic „Ilie Motrescu”

Ca să le cunoască mai bine rădăcinile și semeția dacică, la orice sărbătoare românii din Crasna își invită oaspeții mai întâi în sala de muzeu. Sărbătoarea prilejuită de acordarea Titlului onorific Tezaur Uman Viu crăsneanului Dumitru Iliuț, un împătimit de meșteșugul popular al prelucrării lemnului, a adus la Crasna oaspeți deosebiți pe măsura de unicat a evenimentului. Fără doar și poate, de la inaugurarea Liceului „Alexandru Ilschi” și până acum, la Crasna au mai fost evenimente memorabile. Însă cred că pentru prima dată directoarea Larisa Bruja, împreună cu copiii din clasele primare, cu liceenii și coordonatoarea muzeului Mariana David și-au prezentat prin grai viu cartea de vizită în fața atâtor personalități prestante, adunate în jurul Mărioarei Calancea, președintele CCPCT „Arboroasa”, care a reușit să convingă Ministerul Culturii al României că și în comunitatea românilor din regiunea Cernăuți există un Tezaur Uman Viu. La Crasna, dar și în alte comune din nordul Bucovinei, un bogat patrimoniu cultural și spiritual se păstrează adunat în muzeele școlare, adevărate altare ale trecutului românesc, fapt de care s-a convins delegația din România și la Liceul din Iordănești. La Liceul „Alexandru Ilschi” muzeul are ceva deosebit față de toate celelalte, multe exponate ies din standardele comune, fiind dedicate memoriei fiului comunei – poetul martir Ilie Motrescu, care în scurta-i viață de numai 28 de ani a rămas ca un reper al demnității românilor de pe acest pământ înstrăinat de către imperiul sovietic.

Doamna Mariana David a avut onoarea să povestească despre destinul tragic al poetului Ilie Motrescu și despre istoria muzeului în prezența diplomaților români, Ambasadorul României în Ucraina, ES Alexandru-Victor Micula, Consulul General al României la Cernăuți, doamna Irina-Loredana Stănculescu, a membrilor prestigioasei delegații din România. Liceenii au prezentat un recital din opera lirică a poetului care n-a cântat în niciun vers epoca de tristă amintire. Din relatarea prof. Mariana David oaspeții au aflat despre scurta viață a poetului. Născut la 18 august 1941, Ilie Motrescu a dispărut la 26 iulie 1969. A fost omorât mișelește și aruncat în apele Prutului, ca să se piardă urmele crimei. Timp îndelungat numele i-a fost tabu, fiind pomenit numai acasă, de familie, care a căutat cu mare curaj adevărul. În această sală, printre lucruri ce respiră cu istoria seculară a moșiei pomenite în hrisoavele lui Alexandru cel Bun, a pământului pe unde „Cu brațul vlăguit de grele arme,/ sub muntele acesta Ștefan doarme…”, și-a găsit pacea și înveșnicirea memoria temerarului exponent al crăsnenilor, „scoborâtor din semeția dacă”. Sala de muzeu a Liceului e ca o catedrală a memoriei, o lacrimă ce picură mereu din durerile trecutului. Aici se aduc omagii celor care au ars luminând și ne țin pe verticală. La manifestarea de la 1 februarie, un pios omagiu i-au adus prin mesajele rostite Ambasadorul Alexandru-Victor Micula, Consulul General Irina-Loredana Stănculescu, Virgil Ștefan Nițulescu, directorul Muzeului Național al Țăranului Român. Dar și cei care au păstrat tăcerea au aprins simbolic lumânarea pentru mult pătimitul poet.

Așa-s româncele noastre! Se-nveselesc, dar și muncesc…

La sărbătoarea vestitului Dumitru Iliuț, numit de-acum Tezaur Uman Viu, au fost poftite câteva meșterițe ale lucrului de mână. Harnicele neveste au venit cu furca-n brâu, cu andrelele în mână… Cred că a fost cea mai lungă și veselă șezătoare din viața lor. De la amiază până la apus de soare, cât timp scena și podelele din sala de festivități a Liceului „Alexandru Ilschi” se cutremura de dansurile și cântecele tinerilor artiști în creștere, meșterițele populare lucrau, arătând pe viu cum apar mândrele podoabe purtate de copii – cămăși cusute cu mărgele, trăistuțe, frânghii, ciorapi de lână…

Cea mai tânără dintre ele, Ana lui Ilie Romaniuc, atrăgea privirile tuturor la un original baier din mărgele, ce-l cususe câteva zile în urmă acasă. Cât a stat la spectacol, a terminat lucrul și la trăistuță. Mi-a spus că-i place să se odihnească, să se relaxeze cu lucrul în mână. E fericită când vede cum crește și înflorește floarea sădită în grădină sau izvoadele cusute pe cămăși de pânză. Hărnicia, dragostea pentru broderii și alte minuni ale lucrului de mână le-a moștenit de la mama ei Rahira Gherman. De când măicuța ei a plecat la Domnul, s-a apropiat și mai mult de mătușa Ana Popescu. Și la această șezătoare stăteau alături, Ana apelând la ajutorul surorii mamei sale, dacă se întâmplă să încurce ițele. După câteva vorbe schimbate cu aceste două Ane, mi-am amintit de o întâlnire din anul 2016 la Biblioteca din Crasna, la un salon de carte, unde au cântat surorile Istrati. Erau șapte atunci, fiecare, căsătorite fiind, purtau nume de familie diferite, dar se prezentau așa cum li se zicea acasă. „Eu sunt una din supraviețuitoare”, mi-a spus Ana Popescu. Iar la întrebarea cum trăiți, mi-a răspuns ca și cu nouă ani în urma: „Cântăm, plângem, coasem, toarcem lâna și fuiorul, gătim bucate gustoase”. Atunci, în 2016, m-a impresionat nu doar vocile și costumele lor populare, ci, îndeosebi, respectul pentru portul popular. Pe tot parcursul manifestării surorile au stat în picioare. Nu s-au așezat pe scaune, caci mai aveau în acea zi un concert și se temeau să nu-și „strice” ținuta.

Se prind în horă și brazii de la poale de Carpați, când cântă Maria Iliuț la ea acasă

De bucurii rareori avem parte, mai ales în ultimii ani, când orice festivitate o începem cu momente de reculegere pentru eroii și victimele războiului. Dar se întâmplă în viața românilor ca și o bucurie să nu vină de una singură, ci prinsă în hora mare cu mai multe clipe de adevărată fericire. Mărioara Calancea, președintele Asociației CCPCT „Arboroasa”, odată cu omagierea meșterului popular Dumitru Iliuț, învestit cu titlul Tezaur Uman Viu, le-a adus românilor de la Crasna și bucuria unui încântător, patriotic înălțător recital folcloric al interpretei Maria ȘTIRBU CIOBANU din Cajvana, urmat de cireașa pe tortul sărbătoritului – Maria ILIUȚ, inestimabila voce a românilor din Bucovina. La titlul de Artistă a Poporului din Republica Moldova, și alte strălucitoare diamante din cununa destinului de cântăreață, MARIA Crasnei a câștigat de curând pentru „Crenguța de iederă”, ce-o odrăslește de vreo 35 de ani, titlul de Colectiv Artistic Emerit. Însă oricâte distincții ar avea, niciuna nu e mai prețioasă ca aplauzele consătenilor, nicăieri nu e așteptată cu mai mult dor și iubire ca la Crasna. „Ce să vă mai cânt, că voi le-aţi cântat pe toate”, le-a spus artista înainte de a urca pe scenă copiilor și tinerilor de la vatra natală. Dar a găsit ce să le cânte, doar melodii vesele, de bucurie, căci în timpuri grele ele ne șterg lacrimile, ele sunt miracolul dătător de viață. Dacă Maria Iliuț ar veni mai des pe la noi cu tămăduitoarea „Crenguță de iederă”, am avea mai puține lacrimi, mai multe bucurii.

Bucuria de dincolo de feeria sărbătorii

Încă mult timp va dura această zi a bucuriei la Crasna, sfințită, elogiată prin alese cuvinte, cântece și dansuri din străbuni. Am știut întotdeauna că la românii din Crasna putem găsi tot ce ne este scump și drag sufletului: biserici cu hramul Sfintei Născătoare, casa unde a poposit Mihai Eminescu în drum spre Putna, o măreață mănăstire închinată Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, nume vechi ca Paraschiva, Rahira, Ilaria, Magdalena, Achelina… De la 1 februarie 2025, crăsnenii au aflat că mai există ceva, mai bine zis „cineva” foarte important în comunitatea lor – un Tezaur Uman Viu și acesta nu este nimeni altul decât meșterul lemnar Dumitru Iliuț, un om modest și bun creștin, care, într-un simplu șopron, continuă meșteșugul a patru generații de dulgheri din neamul lor. Mai mult de jumătate de secol trăiește Dumitru Iliuț pe pământ, de la o vârstă fragedă a preluat de la tatăl său instrumentele și măiestria sculptatului în lemn, fără să se gândească, fără să-și dea seama că prezintă o adevărată comoară chiar și pentru lumea de azi deprinsă cu tehnica modernă. Citind fragmente din dosarul său, înaintat Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial din cadrul Ministerului Culturii al României, Mărioara Calancea, președintele Asociației CCPCT „Arboroasa”, a enumerat un florilegiu de obiecte de artă decorativă, dar și de folosință în gospodăriile țărănești – căruțe, juguri, coșuri pentru faetoane, coveți pentru scăldușcă, leagăne, măciuci pentru Malancă, lăzi, roabe, porți, mobilier gospodăresc, obiecte de utilizare rituală sau cotidiană. Mai pe scurt, în mâinile lui Dumitru Iliuț lemnul ia forma a tot ce-i trebuie omului – de la leagăn pentru prunci până la racle (sicrie) pentru răposați.  

Găzduind o manifestare atât de valoroasă, cum nu s-a mai pomenit pe meleagurile noastre, ca festivitatea de prezentare, promovare și decernare a titlului TEZAUR UMAN VIU-2024, ediția a XXII-a, acordat de România unui consătean de-al lor, crăsnenii, în persoana primarului Ștefan Dragun și a doamnei profesoare, Larisa Bruja, directoarea Liceului „Alexandru Ilschi”, unde a derulat evenimentul, s-au pregătit la cota maximă. În fața oaspeților au fost scoase cele mai strălucitoare comori folclorice, programul artistic, dirijat armonios de profesorul de română Petru Mazur, punând în lumină viitori pretendenți la titlul de Tezaur Viu. Copiii din clasa IV-a a învățătoarei Angela Ursachi, vestind prin cântece „Suntem florile grădinii din cununa Bucovinei”, liceenii dansatori ai suitei de la Crasna, instruiți de coregraful Elena Crâstopeac, minunații copilași ai soților Ion și Ilaria Ursachi, ansamblul instrumentiștilor de la Școala de Arte, elevii de la Liceul nr.1 și de la Gimnaziul din Crasna – toți au etalat o zestre demnă de admirație. Solista Magdalena Motrescu, dând glas cântecului „În Bucovina nu știi ce-i hodina”, adică odihna, statul degeaba, parcă a cântat despre nevestele venite la şezătoare, care cât a durat spectacolul au tors, au cusut, au împletit ciorapi… Cred că au bucurat-o pe scumpa comoară a Crasnei, Artista Poporului din RM, Maria Iliuț, vocile fetelor din grupa vocală a Liceului-gazdă, cu solistele Elena Motrescu, Valentina Nicorici, Paraschiva Ursachi.

Sunt încă multe de apreciat, de estimat în privința programului artistic, însă aș vrea să mă opresc la câteva momente de o semnificație deosebită ce depășesc feericul fiorilor emotivi. Pe lângă bucuria revenirii acasă a renumitei Maria Iliuț și întâlnirii cu duioasa interpretă a dorului celor de prin străinătăți, Maria Știrbu Ciobanu, din comuna Cajvana, înfrățită cu Crasna, evenimentul i-a pus în valoare pe crăsneni în fața autorităților ucrainene, prin prezența adjunctului șefului Administrației Militare Regionale Cernăuți, Roman Greba și a reprezentanților statului român, în persoana ES Ambasadorul României la Kiev, Alexandru-Victor Micula, a Consulului General al României la Cernăuți, Irina-Loredana Stănculescu, împreună cu membrii corpului diplomatic – consulul Cristian Dacica și referentul principal Florin Stan. Din partea Ministerului Culturii al României a fost de față consilierul superior Andrei Teodor Cemortan. Sperăm să aibă impact favorabil pentru muzeele vizitate (cel de la Liceul din Iordănești) și vizita domnului Virgil Ștefan Nițulescu, directorul Muzeului Național al Țăranului Român. Spectacolul, relicvele din muzeu, oamenii întâlniți la Crasna, fără doar și poate, i-au convins pe membrii Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial (dr. Virgil Nițulescu, dr. Natalia Lazăr, dr. Elena Iagăr) că și românii din regiunea Cernăuți, precum și cei din Transcarpatia reprezentați de prof. Vasile Belia, promotorul virtuosului ceteraș Ion Șuman (Maramureșul istoric), distins de asemenea cu titlul onorific Tezaur Uman Viu, sunt purtători și creatori de valori naționale. Doar, după cum au menționat oaspeții din România, și românii noștri trebuie să se bucure de dreptul de a fi beneficiari ai acelorași valori. În acest context, de reținut este momentul semnării de primarul Crasnei Ștefan Dragun și primarul comunei Vicovul de Sus, Vasile Iliuț a unui acord de colaborare și ajutorare între neamuri și buni vecini. Un semn al prețuirii și onoarei a venit din partea Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Cu binecuvântarea ÎPS Calinic, părintele Mihai Cobziuc, consilier eparhial la biroul relații pentru minorități, i-a înmânat omagiatului meșter Dumitru Iliuț cel mai înalt ordin al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților – Crucea Bucovinei. E o mare onoare pentru întreaga comună, pentru toți românii care știu să-și poarte cu demnitate Crucea de Dumnezeu predestinată. Iar meșterul lemnar Dumitru Iliuț, prin faptele creștinești, prin lucrările la înzestrarea bisericii, despre care a povestit preotul paroh Vasile Paulencu, și-a câștigat cinstea de a purta Crucea Bucovinei.

Maria TOACĂ