Gazeta de Herța

El a fost cunoscut cu numele de Sandu. Așa îl știau prietenii, colegii de breaslă. Iar azi, 23 decembrie, ar fi trebuit să-l felicităm cu ocazia zilei de naștere. S-a născut în această zi în 1963. Dar pe vremea aceea te mai „scriau la primărie” în ziua în care se prezenta un părinte. Așa și Sandu a ajuns în acte să fie născut la 2 ianuarie 1964. Cu caracterul său specific, ținea de fiecare dată să facă această precizare. Așa era el.

Pentru prima dată l-am văzut la Cernăuți, venit în ospeție la căminul studenților filologi de la Universitate, unde studia sora sa Mariana. Apoi am avut ocazia să fiu la el acasă, cu alți colegi de-ai Marianei. Și m-a mirat foarte tare faptul că a venit de la serviciu pe la ora unu de noapte. Fără să știu atunci, că pentru un colaborator al unei redacții de ziar aceasta era ceva obișnuit. Iar Sandu era deja redactor adjunct la ziarul „Prietenia” din Transcarpatia natală.

S-a născut pe malul drept al râului Tisa, la poalele munților Carpați în localitatea Slatina. A fost admis la facultatea de biologie a Universității de Stat din Ujgorod, unde s-a adâncit cu pasiune în studierea miraculoasei lumi a ființelor vii, de la microorganisme până la om. După absolvirea facultății a fost trimis ca profesor la Școala medie din Dibrova, raionul Teacev. Însă la un moment dat a hotărât să-și încerce aptitudinile ca traducător la ziarul raional „Prietenia”. Căsătorindu-se cu o bucovineancă, la Hliboca profesorul-traducător a lucrat doi ani, două luni și două zile în organele de interne în grad de locotenent superior. Dar dacă Dumnezeu l-a făcut traducător, s-a întors la ocupația preferată.

În anul 1992 a fost angajat la redacția ziarului „Monitorul de Hliboca”. A fost redactor-șef adjunct pentru ediția românească.

O colegă de la ziarul ucrainean, Larisa Dușceac, care e și poetă, scria despre Alexandru Borca la Jubileul de 50 de ani ai acestuia: „Dragostea față de limbă este pentru Alexandru Borca o muncă zilnică minuțioasă cu dicționarele, căci la el totul trebuie să fie exact. Simte nu doar sensul lexical al cuvântului, ci și nuanțele cele mai subtile ale lui. Pentru că numai având dar de la Dumnezeu înțelegi că „legământ de seară” înseamnă nu „заповіт вечору”, ci „вечірня присвята”.

Sandu a fost un pilon foarte important pentru ziarul „Monitorul bucovinean”. El a fost unul dintre acei, care nu pleca acasă până nu se trimitea ziarul la tipar. El a fost acela care a dormit nu o singură dată pe patru scaune și-o geacă, dar ziarul a fost trimis la tipografie. El a fost salvatorul nostru, dar și al multora din afara redacției, descifrând cele mai întortocheate articole care trebuiau scoase la capăt. Și nu exagerez deloc, spunând că era deseori contactat de colegi de breaslă din redacțiile învecinate, de traducători de manuale, mai ales în domeniul biologiei, chimiei, anatomiei, geografiei, jurisprudenței, dar și multe altele. El a tradus din limba română în limba ucraineană prima carte de „Povestiri din istoria poporului român”, care a fost aprobată pentru studiere în școlile din Ucraina, dar și câte altele.

După ce în 2020, la începutul pandemiei s-a retras din mai multe considerente la casa părintească din Slatina, Sandu era deseori contactat de noi, cei din redacție pentru consultări. Așa era el – știa totul! Totul ce ținea de arta traducerii cuvântului și nu numai. Avea un talent lingvistic de mare excepție. Și nu era filolog. Numai Sandu cred că era capabil să asculte muzică rock și concomitent să traducă. Avea o memorie fenomenală, iar amintirile le povestea cu lux de amănunte pe zile și chiar ore. Nu odată spuneam că Sandu putea să participe la orice competiție de traducători (limbile ucraineană, română, rusă) și ar fi fost între primii trei, ca să nu zic cel mai bun…

Duminică, 21 decembrie 2025, am primit din Transcarpatia vestea tristă că Sandu Borca completează redacția celestă a românilor din Ucraina. Sincere condoleanțe familiei și prietenilor, tuturor celora care l-au cunoscut și apreciat.

Eu, Nicolae ȘAPCĂ, semnez acest cuvânt de adio și în numele foștilor colegi de redacție Gheorghe Semeniuc, Olga Zozuleac, Rodica Boico, Mihai Șapcă, Constantin Dascaliuc

(Preluat de pe pagina de FB a Monitorului Bucovinean)

P.S. Colectivul „Gazetei de Herța” este profund îndurerat de trecerea prematură  la cele veșnice a colegului de breaslă și prietenului Alexandru BORCA. Sincere condoleanțe familiei îndoliate!.. Adio, dragă Sandu!