Gazeta de Herța

1437 – 2026

Herța – bătrâna Herță, aniversează anul acesta 589 de ani, de la prima atestare documentară.

Fericita împrejurare a avut loc la 20 decembrie 1437. La acea dată pe tronul Moldovei, caz unic în istoria trecută, se aflau doi domni, doi frați, doi fii ai lui Alexandru cel Bun(1400 – 1432).

După moartea înțeleptului tată și certuri însoțite de războaie păguboase pentru “biata Moldovă”, în 1435, cei doi frați împăcându-se, vor conduce împreună  Țara Moldovei. Doi domni cu prerogative egale. Iliaș își avea reședința la Suceava, în vreme ce scaunul domnesc al  lui Ștefan era la Vaslui. Actele emise de cancelariile domnești erau semnate de ambii domni.

Fapt singular în istoria Moldovei, a fost emisă chiar o monedă pe care erau gravate numele ambilor frați, cu litere latine, pe avers erau numele lui Iliaș, cu stema Moldovei, pe revers Ștefan, având în centru un scut despicat, timbrat de o coroană deschisă, flori de crin și o spadă. Domnit-au ei, ca buni frați șase ani, martie 1436 – august 1442. La acele timpuri,

unul dintre marii boieri ai vremii era Mihail de la Dorohoi, membru al Sfatului domnesc încă sub domnia îndelungată și liniștită a lui Alexandru cel Bun, domn de la care vestitul boier primise ca danii numeroase sate, la care adunase prin cumpărare, moștenire, zestre, încă multe altele, având moșii întinse în Dorohoi, ținutul Hotin, Soroca și Orhei.

Originar se pare că era din Șizconți, Noua Suliță de astăzi, de pe malul Prutului, din ținutul Hotinului și rudă cu protopopul Draghie de la Pomârla.

Conform tradiției, la 20 decembrie 1437, cei doi frați, Iliaș și Ștefan, întăresc prin uric domnesc, posesiunile lui Mihail de la Dorohoi.

Între cele 48 de sate și două seliști, este menționat și satul “Herța pe Prut ; la Iazi și unde șade Miclouș sub Dumbrava Înaltă” .

Înțelegem așadar tot din același uric că Herța a fost menționată și în primul document de danie întocmit de Alexandru cel Bun, document dispărut, motiv de întărire printr-un nou uric.

“…și i-am întărit satele lui și privilegiul pe care i l-a dat sfântrăposatul părintele nostru”.

Zona Herței era vestită prin frumusețea și diversitatea florii și faunei, prin limpezimea plăcută a pârâului Herța și Codrii Herței, despre care marele istoric Constantin C. Giurăscu scria : Codrul Herței începea aproape de Prut, în dreptul satelor Bajura și Oroftiana de Jos, mergea

spre sud – vest până la latitudinea Pomârlei, apoi se îndrepta spre nord – vest, ocolind târgul Herța și ajungând până la hotarul Bucovinei, peste care trecea…

În secolele următoare, prin moșteniri, vânzări repetate,  moșia și satul Herța au cunoscut un proces continuu de fărâmițare.

Bogăția și frumusețea zonei, poziția geografică favorabilă,pozițe ce așeza Herța pe aliniamentul drumului comercial Liov, Cernăuți, Dorohoi, Botoșani, Hârlău, Tg. Frumos, Iași, Vaslui, Bârlad, hărnicia și statornicia oamenilor, asigură continuitatea de locuire și dezvoltare a așezării care în 1672, în timpul domniei Gh.Duca, devine târg, pentru ca la sfârșitul secoluluial XVIII lea , în 1794, 27 octombrie e menționat ținut, când, Mihail C. Șuțu poruncește lui Mihalachi Costachi bil vel spătar, să cerceteze pricina Zoiței Sturzasca pentru împrejurarea moșiei sale Probotești, de la ținutul Herței.

  La mulți ani,  Herța !

  La mulți ani , herțeni !

Prof.dr. Vasile ADĂSCĂLIȚEI