Gazeta de Herța

Tristețea că și acest an începe în plin război, că tot privim cu teamă la cer, ne este alinată de vocile vesele ale copiilor. De dragul lor ne ascundem lacrimile. Ei, copiii, ne aduc zâmbetul și speranța că viața nu are sfârșit. Fericiți sunt cei care trăiesc în lumea lor, cu năzdrăvăniile, poznele naivității lor curate. Îi am în vedere nu doar pe părinți, ci și pe învățători, care le întăresc aripile, în fiecare zi cresc odată cu zburdalnica lor vârstă. Oamenii care își iubesc cu adevărat limba, portul popular, tradițiile, moștenite din străbuni, altoiesc această dragoste copiilor, începând de la leagăn, grădiniță, clasele primare. La înnoirea anului, am primit un cadou extraordinar de la Moș Crăciun, trăitor în împărăția verde a neamului românesc de la poalele Carpaților , un neam ce unește pe cei mai rezistenți străjeri ai datinilor. Ar fi păcat să păstrez numai pentru mine această „Magie a Crăciunului în suflet de copil”. Cu dărnicia românească proslăvită în vechi colinde, împart și transmit mai departe bucuria unei ore de suflet din „clăsuța mea preferată”, după cum își numește micii elevi învățătoarea Angela Ursachi de la Liceul „Alexandru Ilschi”. „Sunt copii de clasa întâi, sunt micuți, dar am rămas profund bucuroasă de tot ce am reușit să realizăm pe parcursul a patru luni de când suntem împreună”, mărturisește mama-învățătoare, care alături de micii ei elevi de astăzi a adunat într-un colind comun tocmai șase generații. Printre colindătorii mari s-a aflat și o mămică, eleva din prima generație a doamnei Angela. Acum ea și-a adus copilașul în clasa întâi, fericită cântând în corul celor mici.

Sfintele sărbători din sufletul moștenitorilor curajoșilor români de pe plaiurile carpatine ne cheamă la Crasna, să vedem aievea sfințenia veșniciei apărate, păstrate cu mari sacrificii de generațiile trecute. „Veniți să savurați din frumusețea naturii și din măreția datinilor noastre… „, ne invită gospodării Crasnei pe un tărâm unde mana cerească se revarsă necontenit peste oamenii buni.

Și la Festivalul „Florile Dalbe” i-am avut de însoțitori prin raiul colindelor pe trei mici pastori ai Lerului din minunata lume a copiilor învățătoarei Angela Ursachi, întâlniți sub lumina unei strălucitoare Steluțe. I-am recunoscut de departe pe Delia Bruja și Nicu Ursachi. Cea mai micuță, Maria Popescu, credeam că vine direct de la grădiniță. Dar și ea se înalță până la stele când cântă Sfântul colind. Impresionează fantezia în tot ce face doamna învățătoare pentru a le transmite celor mici bogăția folclorică a neamului, dragostea de tradiții, de frumusețea vetrei natale. Toți copiii din clasa întâi a Angelei Ursachi sunt înzestrați cu talente, pe care învățătoarea le descoperă, le valorifică asemenea unui iscusit bijutier.

Am spus nu o dată că dacă cineva a slăbit cu duhul și nu mai are credință în viitorul neamului, să meargă pentru întremarea sufletului la românii din Crasna. Deși despărțiți din 1940 de țară, România nu a dispărut de pe harta inimilor lor. Pretutindeni copii Crasnei aduc bucurie, căci așa le este menit de mai SUS și așa i-a numit învățătoarea Angela Ursachi, îndrumătoarea lor pe cărările înfloritoare ale datinilor și obiceiurilor străbune. Există o teamă în mijlocul românilor noștri, ne bântuie negre neliniști că ne vom pierde odată cu trecerea în veșnicie a generațiilor călite cu duhul și sufletul în mari greutăți. Dar scurgerea timpului ne arată că Dumnezeu nu ne-a părăsit, avându-i de dragi pe românii din afara Țării. Cu cât mai mari ne sunt suferințele, cu atât mai tare ne este duhul și încrâncenarea de a ne păstra portul, graiul, cântecul și credința. Se spune că din stejar, stejar răsare. Pentru Crasna eu am o altă vorbă: din brad veșnic verde, brad măreț răsare. Asemenea brazilor rezistenți la orice vijelie crăsnenii își cresc copiii, cu rădăcinile adâncite în piatra Carpaților. I-am admirat pe minunații lor copii la sărbătorile de acasă și de la Cernăuți, la o șezătoare a vecinilor de dincolo de hotar, la Vicovu de Jos. Pretutindeni ei aduc bucurie, căci așa le este menit de mai SUS și așa i-a numit învățătoarea Angela Ursachi, îndrumătoarea lor pe cărările înfloritoare ale datinilor. Ei, cei mai mici, de la copilașii care abia incep să vorbească, sunt „Vestitorii Bucuriei” nu doar la Crasna, ci pentru întregul neam. Or, trăind într-o continuă zbatere pentru a respira românește aveam mare nevoie de bucurii în viața de toate zilele, nu doar la mari sărbători, cum a fost la cea a României celebrată la Cernăuți.

Iubindu-i și prețuindu-i pe toți elevii săi, doamna Angela Ursachi, alături de cunoscuții copilași ai soților Ion și Ilaria Ursachi, scoate în față mai multe talente, printre care eleva sa din clasa I-B, Delia Bruja, crescută într-un neam devotat școlii și limbii române, cu un pronunțat cod genetic național. Este acel lanț fermecat ce ne leagă de rădăcini. Străbunica Deliei, profesoara Vera Mitric s-a dedicat carierei de dascăl, peste 50 de ani a slujit Limbii și literaturii române. Doamna profesoară va rămâne în amintirea colegilor și a foștilor elevi ca un dascăl minunat, un creștin smerit și un adevărat român, ca o persoană extraordinară și un pedagog adevărat.

Astăzi, urmașii ei duc mai departe această moștenire, dragostea ei pentru frumosul românesc crește și înflorește în inimioara Deliei. Vorbind de lanțul miraculos al neamului, trebuie să spunem că și bunica Deliei, doamna Angela Bruja, continuă nobila tradiție de creștere românească a urmașilor.

Maria TOACĂ