Impresionant de actual reapare astăzi, la 130 ani după trecerea în eternitate, preotul și scriitorul Bucovinei, Iraclie Porumbescu. Și nu numai pentru că este tatăl compozitorului care ne-a lăsat întru nemurirea neamului „BALADA” și un „CRAI NOU” pe cerul muzicii românești. Persecutat pentru sufletul românesc și credința ortodoxă, nenumărate îi sunt virtuțile pentru care Iraclie Porumbescu este pomenit din neam în neam. S-a născut, a trăit și a slujit neamului său în Bucovina de sub ocupația habsburgică, acea ocupație care i-a băgat fiul cu zile în mormânt. A fost un bărbat frumos, înalt ca bradul, talentat la potrivirea cuvintelor și sfătos ca Ion Creangă, „scriitor născut, nu făcut”, după cum am auzit odată de la strănepoata sa, Nina Cionca. Din cărțile dăruite de această legendară doamnă (a decedat în ianuarie 2019, la vârsta venerabilă de 94 de ani), iar mai târziu și din cele două volume ale lui Leca Morariu, editate de Fundația inimoasei Maria Olar din Suceava, mi-am conturat chipul unui înaintaș reprezentativ pentru neamul românesc din Bucovina, cercetările mai aprofundate fiindu-mi provocate de inițiativa gospodarului Vasile Botă din Boian de a-i înălța un bust în curtea bisericii. De la 2 iunie 2019, când i-a fost dezvelit bustul sculptat de tânărul Cristi Botă, preotul veghează veșnicia românească a Boianului, așa cum a apărat la altarul Bisericii Adormirea Maicii Domnului (anii 1857-1859) credința ortodoxă.
Emblematic e destinul său bucovinean. Născut la străvechea vatră românească Suceviţa, Iraclie n-a avut școală românească în satul natal. Tatăl său, în lipsa de şcoli româneşti, l-a dat să învețe a citi și a scrie la Mănăstirea Suceviţa, apoi a urmat studiile la Gimnaziul din Lemberg şi Obergymnasium din Cernăuţi, unde l-a avut de profesor pe Aron Pumnul. Chemat întru a sluji Domnului, a urmat Institutul Teologic din Cernăuţi. Scriitor talentat, preot ce se împotrivea superiorilor antiromâni, Iraclie Porumbescu a fost întocmai cum l-au îndemnat prietenii săi, fraţii Hurmuzachi, şi cum el însuşi şi-a dorit să fie: a trăit ca un apostol neadormit, ca un voinic care nu se lasă învins în luptă, a aprins inimi, a mişcat suflete.
Edificator este următorul exemplu: în 1861, la insistențele lui Alecu Hurmuzachi, a candidat la alegerile de deputați pentru dieta Bucovinei. Dar n-a fost să fie cum își doreau acești compatrioți. În tot acest răstimp părintele Iraclie combătea cu asprime străinismul din biserica Bucovinei și, îndeosebi, pornirile ostile românilor din partea episcopului Eugenie Hacman, care l-a surghiunit la Șipot, „ca să i se răcorească creierii”. Într-un apel scris mai târziu, preotul român se adresează conaţionalilor: „Are străinul inima voastră ca să-l doară necazurile voastre… Are el acele trebuințe ce le aveți voi? El vă vorbeşte frumos şi dulce, făgăduieşte ce ştie că vă place… Că şi cel ce vrea să prindă pasărea, de n-ar şuiera ca dânsa, n-o mai prinde! Alegeți un bărbat de legea și de nația voastră”. Ca preot, dar mai mult ca un exponent de frunte al neamului său, care suferea pentru starea jalnică a conștiinței naționale, el nu putea să tacă, pleda pentru un deputat care „…să fie cinstit şi cu credinţă”. Spunea că „suntem în ţara urşilor, în care poporul joacă după cum i se cântă”. „Noi, românii ai româneștii Bucovine, populația istorică a țării, ne cunoaștem azi după bărbile preoților și colacii ce-i duce poporul la biserică… De vină sunt intelectualii cei neglijenți și perfizi, care nu-și fac datoria de a lumina poporul și de a-l orienta pururea de cu vreme”, astfel îi incrimina pe cei care tolerau starea de veșnică supunere. Putea oare să fie bine văzut pentru asemenea idei?!
Maria TOACĂ
Gazeta de Herța 
Lasă un comentariu