Gazeta de Herța

La o săptămână înainte de Postul Mare, zi rânduită pomenirii celor adormiți, am intrat în panteonul românesc din cimitirul istoric din Cernăuți. Răspunzând la chemarea lui Vladimir Acatrini, președintele Societății Bibliotecarilor Bucovineni, împreună cu Vasile Rauț, liderul „Golgotei”, și studentul Alexandru Cociurca, președinte al unei tinere Societăți, Bucovina-Concordia, ne-am oprit mai întâi la mormântul pictorului Epaminonda Bucevschi.

La 13 februarie s-au împlinit 135 de ani de când Epaminonda Bucevschi, înscris în posteritate ca primul mare pictor religios al Bucovinei și un mucenic al frumosului, odihnește în vechiul cimitir din Cernăuți. Am venit cu lumânări și pioasă închinare la mormântul restaurat anul trecut, părintele Anastasie rostind rugăciunea pentru veșnica odihnă a vrednicului bucovinean, care și-a consacrat talentul artei sacrale. Când îl evocăm pe Epaminonda Bucevschi, numaidecât ajungem la cei doi patroni spirituali ai românilor bucovineni – poetul național Mihai Eminescu și geniul muzicii Ciprian Porumbescu. Cei care l-au cunoscut pe Epaminonda Bucevschi, în perioada aflării sale la Viena, au consemnat că nu se putea să-i fii prieten fără a nu-l avea de prieten și pe Mihai Eminescu. Viitorul nostru Poet național nutrea o mare admirație față de creația lui Bucevschi, lăuda pânzele sale frumoase. Pictorul, născut la 3 martie 1843 era cu șapte ani mai mare, însă ambii au fost trimiși de părinți să facă școală la Cernăuți, fiind învățăceii lui Aron Pumnul. Poetul și pictorul s-au apropiat cel mai mult pe parcursul pregătirii Serbării de la Putna în 1871, Epaminonda Bucevschi asumându-și răspunderea pentru decorațiunile exterioare și executarea porticului festiv, pe care l-a împodobit cu cetină și ghirlande, pe frontispiciu a fost pusă stema României libere, iar prin părți (la dreapta și la stânga) – stemele celorlalte țări românești. La Viena Eminescu și Bucevschi au colaborat la întocmirea cărților domnești, se întâlneau la petrecerile studențești, întruniri publice și de Sfintele Paști să ciocnească ouă roșii.

Recunoscut ca primul mare pictor religios al Bucovinei, Epaminonda Bucevschi a pictat zeci de icoane, iconostase, Mănăstirea Bogdana, Palatul Mitropolitan și Catedrala din Cernăuți, catedrala din Zagreb. Are și tablouri cu subiecte laice, reușind să armonizeze pe pânzele sale arta laică cu cea bisericească, profanul cu divinul. Până la noi a ajuns legenda despre o icoană făcătoare de minuni, pictată de el – Iisus în Duminica Tomei, despre care se povestește că Eminescu era de față în casa pictorului, când a fost cumpărată de un tânăr. Cică Eminescu i-ar fi zis: „Tinere, bună alegere ai făcut”. Peste ani, în timpul terorii staliniste, această icoană i-a salvat familia de la deportările în Siberia.

Cel mai mare merit al lui Bucevschi, însă, este că lui îi aparține stabilirea chipului autentic al lui Ștefan cel Mare, pe baza iconografiei din Tetraevangheliarul de la Humor. Veridicitatea portretului amintit era întărită și de descoperirea unei icoane cusute, găsită la Mănăstirea Putna într-o pivniță, cu portretul lui Ștefan cel Mare, asemănător celui din Tetraevangheliarul de la Humor. În ședința Academiei Române din 24 ianuarie 1882, pictorul bucovinean Epaminonda Bucevschi – stabilit pe atunci la Viena – a prezentat 9 copii realizate de el după portretele existente. În anul 1883, la comanda episcopului Melchisedec Ștefănescu al Romanului, Epaminonda Bucevschi a executat portretul lui Ștefan cel Mare, în mărime naturală, inspirându-se din miniatura Tetraevangheliarului de la Humor. Această lucrare a fost expediată în februarie 1884 de la Viena la Episcopia din Roman, iar în prezent este expusă la Muzeul de Istorie al municipiului Roman.

Între anii 1881-1891 Bucevschi a fost „pictor diecezan” la Cernăuți. Numit de Mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici, a pictat în stil neorenascentist mai multe biserici din Bucovina, iconostase și icoane, precum și tablouri cu scene din viața românilor. De asemenea, a pictat portretele în mărime naturală ale mitropoliților Bucovinei Teofil Bendella (1874-1875) și Teoctist Blajevici (1877-1879). A zugrăvit portretele foştilor episcopi ai Bucovinei de la Dositei Herescu (inițial episcop de Rădăuți), continuând cu cel al episcopului Daniel Vlahovici al Bucovinei și până la Eugenie Hacman. O strânsă prietenie l-a legat pe Epaminonda Bucevschi de tânărul Ciprian Porumbescu, pe care l-a ajutat mult în perioada vieneză. Mărturie ne servește scrisoarea lui Ciprian adresată pictorului la 25 iulie 1881. E un dureros strigăt al deznădejdii, dar din care străbat cele mai calde și sincere sentimente. Scuzându-se că nu i-a scris timp de două luni, Ciprian își asigură amicul că „n-a trecut o singură zi, în acest interval, să nu mă fi gândit la d-Ta cu toată sinceritatea, cu o prietenie trainică…”. Din lunga scrisoare aflăm că îl macină nevoia de a-și descărca sufletul, de a-și răcori inima, căci scrie Ciprian „…de când nu ne-am mai văzut să ne spunem reciproc durerile…”. Ca întotdeauna când îi mergea prost de tot, tânărul îndepărtat de casă a apelat la pictorul Bucevschi, bunul prieten cu simțul binefacerii, în care avea cea mai mare încredere. Solicitându-i să-i scoată niște bani ce i se cuveneau din Casieria Statului, Ciprian îi scrie: „…am avut întotdeauna norocul și mângâierea să plec de la d-Ta liniștit. Ai fost totdeauna așa de bun cu mine și te rog să fii și acum”.

Despre Bucevschi se mai spune că a avut mâini binecuvântate de Dumnezeu și, se vede, a fost iubit și atins de divinitate, dacă creația sa emoționează, răscolește fiorii mândriei pentru înaintași. Când contemplăm picturile lui ne transpunem pe tărâmul sacrului, plutim ușor pe valurile sublimului.

Maria TOACĂ