Pentru cine nu voi vota…

Oare cine dintre domniile voastre nu ţine minte sacramentala întrebare a „cetăţeanului”  uns de geniul lui Caragiale, care sună astfel: „ Eu… pentru cine votez?”.  Anume actualitatea acestei întrebări cruciale astăzi şi pentru noi m-a făcut să pun mâna pe condei şi să mă adresez şi dumneavoastră: voi pentru cine votaţi?

Alegerile locale, care bat la uşă, ne-au grămădit peste testele la „Covid”- ul  sălbatic ce se lăţeşte tot mai mult şi mai violent, făcându-ne  şi pe noi ba agresivi, ba indiferenţi, ba uşori la manipulat. Şi să vezi numai cum ţi se strecoară prin orificiul cheii sau pe sub uşă agitatorul  cutărui sau cutărui candidat la fotoliul de primar  sau la portofoliul de  consilier  în vreun parlament al puterii locale, şoptindu-ţi  la ureche cât de buni gospodari sunt ei şi cu câtă dragoste ne vor ţine în braţe  vreo 4 ani. Ne vor face şi poduri, şi garduri, şi şanţuri, vor asfalta toate drumurile pline de noroi, ne vor majora salariile şi pensiile… În special – pensiile. Că astăzi bănuţii  cu care-i miluieşte statul pe bieţii bătrâni abia de mai ajung pentru ceva pâine şi pentru achitarea plăţilor la gaz, la apă,  la electricitate… De medicamente nici nu mai amintesc că simt că mă prinde leşinul după atâta reformă  a medicinii din ultimul timp… De altfel, trebuie să ştim şi să conştientizăm faptul că e vina noastră că avem asemenea conducători fiindcă noi i-am ales, noi le-am oferit puterea… Dar ne-au minţit  de fiecare dată…

Aşadar, pentru cine veţi vota, domnilor alegători? Mă adresez astfel că, dacă aţi observat, noi nu mai suntem oameni, cetăţeni, bărbaţi sau femei… Suntem „alegători”, „votanţi”, cum ni se adresează aceşti „aleşi ai poporului” de pe ecranul  televizorului… Iarăşi  o să  votaţi pentru  chila de hrişcă sau de crupe ori pentru 2-3 sute de grivne? Oare nu ne-au ieşit pe ochi crupele şi hrişca de la alegerile precedente? Mie unuia – da. Cu toate că nu am luat nici un gram de bunătăţi  din pomana lor. Căci, vedeţi cum se întâmplă uneori: ne lăcomim şi primim punga lor cu merinde care ne ajunge pentru o zi sau două, mai punem în buzunar şi vreo 3 sute de grivne, ca apoi  timp de 4-5 ani să suferim şi de foame, şi de sete, şi de frig… Iar ei îşi scot  pârleala cu vârf şi îndesat. Că pe lângă  diriguitori ai treburilor de stat mai au şi afacerile lor, „businessul” care-i şi adună şi-i cimentează  în clanuri de temut (să ne păzească Dumnezeu să avem  asemenea primari şi deputaţi şi în viitor!). Oare nu v-aţi pus  niciodată întrebarea de ce se rup atât de mult să ocupe un post în organele puterii de stat anume acei care au afacerile lor prospere şi se scaldă în lux şi petreceri? Răspunsu-i clar…

… De aceea eu, unul, nu voi vota nici pentru cei de la putere, nici pentru  mai tinerii care asaltează împătimiţi primăriile, visând la locurile călduţe  din preajma primarilor. Că m-am săturat şi de reforme, şi de aderări la nişte alianţe fantome, de „capitalismul acesta sălbatic” şi de făgăduinţele că de mâine vom trăi mai bine. Cei care fac asemenea promisiuni au uitat (sau poate nici n-au ştiut) că noi am trăit cândva mai bine, că ne-am simţit oameni, nu simpli „votanţi”… Am avut şi învăţământ în limba maternă, şi deservire medicală gratuită, şi fraţi sau prieteni prin alte părţi…

Ca persoană de vârsta a treia, cum ni se mai spune nouă, pensionarilor, voi vota  cu liniştea şi pacea sufletească ce pluteşte peste urmele anilor  noştri mai tineri, rătăciţi prin locurile natale, pe la baştină… Poate mai recuperăm câte ceva din spiritul  de gospodar sădit în sufletul nostru de părinţi şi bunei, de cei şapte ani de acasă, parfumaţi cu  rugăciunile adresate Creatorului Lumii şi de mireasma busuiocului de la icoane… Că eram şi noi tineri,  parcă mai buni la suflet, mai iertători cu cei din preajmă… Şi bun e Dumnezeu şi poate ne va ajuta să izbutim  măcar ceva, să lăsăm copiilor şi nepoţilor o speranţă, o şansă de a se bucura  de o viaţă demnă… Iar astăzi ni se cere doar un pic de curaj…Să nu votăm cum ne ordonă şi ne impune cineva, ci cum dorim noi…

Deci, vă întreb încă o dată prin gura  personajului lui Caragiale: „Eu… pentru cine votez?”. Numai nu pentru hrişcă şi crupe, voi răspunde, ca un cetăţean loial şi ascultător ce sunt. Nu vreau să mă vând cuiva într-o clipă de moleşeală şi extenuare a cugetului ca apoi să-mi fie ruşine să mă uit în ochii oamenilor. De votat voi vota, că nu vreau s-o facă cineva în locul  meu.  Dar numai eu ştiu pentru cine. Cei asupra cărora s-au oprit ochii, cugetul şi inima mea au demonstrat că sunt şi gospodari, şi buni la suflet, şi înţelegători cu lumea,  şi nici nu le-am văzut fotografiile lipite pe toţi stâlpii, pe garduri sau în internet. Semn că sunt oameni modeşti, că au cei 7 ani de acasă…

                                                                                                                    Ilie T. Zegrea.