Avalanșa zilelor și nopților ne-a răpit încă un an din viață. Un an ce ne-a adus multe pierderi de oameni dragi. Începutul lui Florar pentru prima oară a izbucnit în gingașe petale fără părintele Nectarie Balan, atât de iubit și prețuit de enoriașii Bisericii „Sfântul Spiridon” din Herța. A trecut un an de când a fost condus pe ultimul său drum, spre Crasna lui dragă.
În ziua de marți, 11 mai, clopotele Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou de la Suceava” au chemat enoriașii să-l pomenească. Au veni și de la Herța. Nu l-au uitat. Frații preoți s-au rugat pentru odihna sufletului vrednicului slujitor al altarului, plecat atât de timpuriu spre veșnicie.
Peste mormântul părintelui, unicul în noul cimitir, cireșii aruncau petale albe de recunoștință, imaginea din fotografie, în care se jucau razele soarelui blând de mai, era doldora de zâmbet. Zâmbetul lui atât de binevoitor și omenesc. În acest loc nu poți să nu te gândești la taina plecării din această lume. Care este rostul nostru pe acest pământ? La ce am venit în această lume? Involuntar, apar răspunsurile. Ele izvorăsc din zâmbetul binevoitor de pe mormânt ce iradiază atâta lumină, apar din amintirile despre faptele realizate de harnicul și sârguinciosul păstor de suflete.
Odihnește-l, Doamne, în loc plin de verdeață, unde e veșnică primăvară și ninge doar cu petale de cireș înflorit!…
Vasile BÂCU
Gazeta de Herța 