Alexandru Câțcăoan: Un mare prieten al românilor din nordul Bucovinei și Ținutul Herța

Chiar din prima noastră întâlnire mi-am dat seama că am în față un prieten. Nu știu de ce nici acum. Cu mai mulți ani în urmă participam la tradiționalul Festival de umor de la Vama. În una din pauze de mine s-a apropiat un bărbat nu prea înalt de statură, cu o privire sinceră și extrem de binevoitoare:

– Cum o mai duceți acolo, la Cernăuți?

Am strâns din umeri. Nu știam ce să-i răspund…

– Am acolo foarte mulți prieteni. Ce mai face Arcadie Opaiț, Ilie Tudor Zegrea, Va­sile Tărâțeanu?…

Mi-am dat seama că e un bun cunoscător al situației.

– Nu știu cum s-a întâmplat că am pierdut relațiile cu voi. Am trimis invitații, dar nu mi-a răspuns nimeni…

– O să vă răspund eu.

Așa m-am încadrat îm­p­re­u­nă cu mulți colegi, scriitori, jurnaliști, studenți în viața culturală din Bistrița, mai ales acțiunile patronate de Casa de Cul­tură a Sindicatelor, condusă de câteva decenii de Alexandru Câțcăuan. Nu ne-am simțit niciodată doar invi­tați ai domniei sale. Ne-a primit întotdeauna ca un frate, ne-a creat cele mai bune condiții, ca să ne simțim ca acasă, în țara strămoșilor noștri.

Ne vedeam și cu alte ocazii. În tre­cere prin Bistrița. Ne invita întot­deauna acasă și se supăra foc dacă ne prindea că am trecut incognito prin oraș și nu l-am sunat. A venit și la Cernăuți în pri­măvara anului trecut, obținând o deplasare neobișnuită a Ansamblului Codrișor. Mărți­șorul-2018 a avut un farmec deosebit cu participarea tinerilor artiști bistrițeni.

Primăvara aceasta este jubiliară pentru Alexandru Câțcăuan. Împlinește 65 de ani.  E foarte tânăr, activ. Pro­babil, cei de la starea civilă au încurcat ceva. Nu? Apoi să știți că anii devin neputincioși în fața omeniei, bună­voinței, iubirii față de aproapele. Ei trec pe alături în zbor ca pă­să­rile și rămân oarecum rușinați că s-au grăbit. Să aștepte. Or, Alexandru Câț­căoan are alte griji, nu-i pasă de ei. Râmâne preocupat de faptele sale nobile.  Ca neamul nostru să se adune prin cultură, să se unească prin cultură și tot prin ea, Cultura, să dăinuie în vecii vecilor!

La mulți ani, Frate! Vivat, Prietene!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s