Duminica trecută, pe malul Prutului, în apropierea satului Lunca, nu departe de locul sătucului Frunza care a fost șters de pe fața pământului, s-au adunat din nou oamenii de bună credință pentru a aduce un omagiu martirilor neamului nostru, secerați de mitralierele grănicerilor sovietici în iarna anului 1941 numai pentru faptul că și-au dorit să plece în România, fără oarecare bunuri materiale, cât mai departe de „raiul bolșevic”. Majoritatea erau din satul Mahala, raionul Noua Suliță. Doamna primar Elena Nandriș le-a mulțumit tuturor celor care au participat la acel pelerinaj al memoriei, menționând că nu a lansat invitații personale, însă faptul că s-au prezentat și maturi, și copii e un argument că evenimentul de tristă pomină ce a avut loc în acest loc cu 79 de ani în urmă, rămâne în memoria tuturor.
Nu avem dreptul să ne uităm istoria, mai ales momentele ei tragice. Acesta a fost genericul cuvântărilor rostite de doamna Irina-Loredana Stănculescu, Consul General al României la Cernăuți, Gabriela Platon, stareța Mănăstirii Voroneț, domnii Nicolae Gnatiuc, primarul orașului Onești, județul Bacău, Vasile Adăscăliței, președintele Asociației „Prietenii Basarabei, Bucovinei și Ținutului Herța” din Dorohoi, Dumitru Lupu, starostele satului Lunca, care a fost întotdeuna alături de organizatorii acțiunilor comemorative.
Serviciul divin a fost oficiat de un sobor de preoți în frunte cu protoiereii mitrofori Gheorghe Moroz de la Mahala și Vasile Covalciuc de la Sorojineț, cântările duhovnicești fiind oferite cu măiestrie de corurile din Ostrița și Horecea.
Până la asfințitul soarelui lângă Sfânta Troiță de pe malul bătrânului Prut au ars lumânările. De departe păreau ca niște steluțe rătăcitoare, aidoma sufletelor celor care s-au ridicat la ceruri cu circa opt decenii în urmă. Dumnezeu să-i ierte…și pe toți acei care își uită trecutul și propria istorie.
Vasile BÂCU
Gazeta de Herța 