Tragică le-a fost soarta…

Unii au fost mobilizați în armata sovietică în 1941 și au murit în timpul retragerii, iar alții au nimerit în așa-numitele „trudarmii” (armatele de muncă). O astfel de soartă au avut sute de tineri recruți din Vancicăuții Ținutului Hotin, participanți la cel de-al Doilea Război Mondial.

Dumitru Ogranovici, fiul lui Mihai (n.21.02.1915 – d.30.11.1980) a fost mobilizat de sovietici în 1941. Deja în 1942 el a nimerit în „trudarmia”, fiind eliberat abia în anul 1952. Peripețiile lui Dumitru Ogranovici au început până la război, în Armata Română. Încadrat pușcaș mitralior la grăniceri, el și-a făcut serviciul militar timp de 3 ani, cum se spunea pe atunci „greu, rău, mult”:

Grănicerii și jandarmii

Și cu frații marinari,

Fac un termen de trei ani,

Nu ca cei de la pifani,

Ce nu împlinesc nici doi ani.

(În infanteria română serviciul militar era de un an și opt luni, iar dacă veneai în armată cu calul tău – numai un an).

Deoarece pe frontul unde se afla înaintau forțele militare române și italiene, iar sovieticii nu aveau încredere în persoane cu un astfel de trecut, l-au dus în orașul Asbest, regiunea Sverdlovsk (Ural).

În „armata de muncă” de asemenea a fost mobilizat Simion Rusu, fiul lui Andrei (n.13.08.1916 – d.15.04.2001), care a fost dus în orașul Kansk de lângă Krasnoiarsk (Siberia), unde s-a aflat până în 1946. Și el și-a făcut serviciul militar în Armata Română până la război, în Tecuci, județul Galați.

Alți tineri vancicăuțeni au fost mobilizați în Armata Română și au ajuns la cotul Donului. Porfir Dereveanco, fiul lui Eremia, a căzut prizonier la ruși, fiind dus în zona Uralului. Apoi a fost nevoit să muncească câțiva ani buni la restabilirea minelor de cărbune din Donbas. După eliberare avea o stare precară de sănătate.

În primăvara anului 1944, în cadrul ofensivei Iaşi-Chişinău, armata sovietică a intrat din nou în Moldova dintre Nistru și Prut. Din Vancicăuți au fost mobilizați aproximativ 300 de tineri. Deoarece majoritatea din ei se considerau români, sovieticii nu i-au folosit în luptă împotriva regatului român. Recruții au fost folosiți drept „carne de tun” în alte părți ale Europei. Pe câmpurile de luptă din Poloniei și Germaniei au fost omorâți sau dați dispăruți 130 de vancicăuțeni. Printre ei se afla Victor Prisacari, fiul lui Petru (n.1925 – dispărut în aprilie 1945 în Polonia) – mitralior, care cu puțin timp înainte de a traversa râul Vistula, a nimerit sub bombardamentul aviației germane.

În satul Golinde de lângă Frankfurt, Germania, a fost înhumat Vladimir Ogranovici, fiul lui Mihai (n.1924 – d.25.04.1945) fratele mai mic al lui Dumitru Ogranovici.

Teodor Sofronie, fiul lui Ion (n.1901 – d.15.01.1945) a fost înhumat ca și mulți alții în satul Iuzefuv, voievodatul Varșovia din Polonia. 

Unii dintre cei mobilizați au ajuns până în Germania, alții – tocmai în Manciuria (China). Până în prezent nu se știe cu exactitate numărul și soarta consătenilor mobilizați în Armata Română.

Eduard OGRANOVICI, istoric

În imagine: Antonie VLADICEAN, unul dintre puținii veterani rămași în viață

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s