Paralizia cerebrală infantilă reprezintă un grup de tulburări neurologice care afectează, printre altele, capacitatea de mişcare a copilului, funcţiile motorii şi tonusul muscular. Este o afecţiune destul de frecventă care, din cauza manifestărilor, nu poate trece neobservată.
Pentru oamenii diagnosticați cu paralizie cerebrală nu există „nu pot” în dicționarul vieții lor. Ei aleg să se conjuge mereu cu voința și perseverența. Anișoara Migalcean, o tânără în vârstă de 23 de ani din localitatea Boian, face parte din această categorie de oameni. Tânăra suferă din copilărie de această boală și în toți acești ani a fost supusă la șapte intervenții chirurgicale. După aceasta au urmat perioade lungi de reabilitare. Cinci ani din viață tânăra era nevoită să poarte ghips.
Cu pași înceți, dar plini de dorință și voință, tânăra sprijinită mereu de părinți, a reușit să se recupereze și să învingă stereotipurile societății. Este o fată responsabilă, o fire sociabilă și deschisă mereu spre comunicare. Îi place muzica folclorică și este pasionată de pedagogie.
În prezent Anișoara activează în calitate de asistent didactic la centrul inclusiv din cadrul Școlii Medii din Boian, care este frecventat de elevi cu necesități educaționale speciale.
„Fiind marcată de această boală, de la început eram indecisă cu alegerea unei profesii potrivite. Dar, odată cu trecerea timpului, am hotărât că îmi voi consacra întreaga viaţă şi energie, sprijinindu-i pe copiii și adulții diagnosticați cu paralizie cerebrală, persoane care sunt nevoite să depună eforturi uriaşe pentru a trăi printre cei sănătoși”, spune tânăra.
Gazeta de Herța 