La 26 august a.c. a mai apus un Luceafăr al neamului românesc, care lumina mereu calea românilor înstrăinaţi din Patria-mamă prin soarta amară creată de istorie.
La al 90-lea an a încetat din viaţă Ioan BÂTEA din Baia Mare, România.
Activitatea de muncă a domniei sale toată a fost legată de Justiţie. S-a pensionat la postul de lucru – procuror de parchet, cu titlul de magistrat-procuror.
Născut în anul 1930, Ioan Bâtea a trecut cu demnitate printr-o perioadă social-istorică foarte complicată şi a rămas întotdeauna pe verticală.
Fiind dornic de cunoştinţe, din fragedă copilărie a adunat documente scrise, cărţi, reviste şi alte materiale ce oglindeau evenimentele social-istorice şi au rămas o mărturie a neamului românesc.
Aflându-se la pensie, Ioan Bâtea şi-a continuat activitatea în scopuri social utile. A folosit materialele acumulate în publicaţii de cărţi şi reviste. Avea scopul ca viitoarele generaţii „… să cunoască luptele dintre democraţie, fascism şi comunism, care ca curente politice luptau împotriva democraţiei sfâşiindu-se între ele…, să cunoască lupta, suferinţele şi străduinţa părinţilor, buneilor şi străbunilor pentru supravieţuire, virtutea şi eroismul neamului românesc”. Anume aceste rânduri ca un fir roşu oglindesc străduinţa autorului în cartea sa „Mărturiile unor refugiaţi şi deportaţi români din RSS Moldova (Basarabia), Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa” (Editura Gnesis, Baia Mare, a.2012). A descris urgiile expulzărilor retrăite de români din urma Dictatului de la Viena din octombrie 1940 în volumele „Naţii din Satmar şi Maramureş” şi „ Genocidul bucovinenilor de la Lunca, Fântâna Albă şi de la închisoarea din Cernăuţi, crimele, teroarea şi deportările comise de bolşevicii ruşi, în iunie 1940, aprilie 1945, 1949 şi 1951 trebuie cunoscute”.
În ultimul timp, Ioan Bâtea pregătea pentru tipar un nou volum despre „Participarea românilor bucovineni în primul Război Mondial, care, probabil, a rămas neterminat.
Cu gingăşie ne amintim de întâlnirile cu domnul Ioan Bâtea când ne numea pe noi, românii, lăsaţi în afara României, frate şi soră, în dependenţă de persoană.
Acum, când moartea nemiloasă a rupt activitatea fructuoasă a lui Ioan Bâtea şi ne-a lăsat mai orfani, cu adâncă plecăciune ne închinăm memoriei lui Ioan Bâtea, care, ca un frate de neam şi sânge, s-a consacrat luptei pentru dreptatea istorică a neamului românesc.
Luându-ne rămas bun pe vecie de la Ioan Bâtea, exprimăm profunde condoleanţe întregii sale familii şi prietenilor defunctului.
Fie-i ţărâna uşoară şi Dumnezeu să-l aşeze în lumea celor drepţi din Împărăţia Sa.
Familia Silvia și Dumitru GHIVIREAC, Vasile BÂCU
or. Herţa, regiunea Cernăuţi, Ucraina
Gazeta de Herța 