Cum ne vin la momentul oportun unele bunuri foarte necesare, deşi nu le căutăm, nu le chemăm, nu ne dăm seama cât de mare trebuinţă avem de ele! Am în vedere nu doar lucruri materiale, căci la acestea mereu ni-i gândul şi râvna de toate zilele. Am auzit recent o pildă, o parabolă cu morală profundă, care mi se pare că ne-ar face mult bine (ar tempera multe orgolii), dacă i-am pătrunde mesajul şi i-am urma învăţătura.
Istorioara spune că a murit un bun creştin şi, ajungând în lumea de apoi, Dumnezeu i-a oferit posibilitatea să aleagă între Iad şi Rai. Ca să nu facă o alegere oarbă, îngerul ce-l însoţea l-a sfătuit să viziteze şi Raiul, şi Iadul, pentru a se convinge singur unde e mai bine. A intrat creştinul mai întâi acolo unde credea că e mai rău, adică în Iad. Dar ce vede?! Minunea-minunilor: o masă încărcată cu toate bunătăţile lumii! S-a mirat, însă, că oamenii din jurul mesei nu mâncau nimic, deşi ţineau în mâini nişte linguri mari, cu cozi foarte lungi. Toţi erau slabi, leşinaţi de foame, numai pielea şi oasele. Nedumerit, omul l-a întrebat pe înger de ce mesenii sunt atât de slabi şi nu mănâncă din bucatele alese. „Nu vezi? Lingurile au cozi prea lungi şi ei nu pot duce mâncarea la gură”, îi răspunse îngerul.
Nu zăbavă şi drumul îl duce pe creştin în Rai. Acolo – aceeaşi privelişte de poveste. În jurul unei mese încărcate cu bucate alese stăteau câţiva oameni cu aceleaşi linguri foarte lungi în mână. Dar, spre deosebire de cei întâlniţi în Iad, mesenii de la masa Raiului arătau de minune: erau frumoşi, rumeni la faţă, veseli… Mirat peste măsură, creştinul s-a interesat de ce, având aceleaşi bucate şi linguri la fel, acolo, în Iad, oamenii mor de foame, iar în Rai sunt sătui şi veseli. Să luăm aminte de răspunsul îngerului: „Pentru că cei din Rai, având aceleaşi linguri imposibil de a le duce la gură, se hrănesc unii pe alţii”.
Nu vreau să pun ultimul punct cu întrebarea dacă nu vi se pare, dragi cititori, că stăm ca cei din Iad la masa bunătăţilor cereşti? Or, vedem nu doar infern în jurul nostru, ci şi masa Raiului, cu oameni care se hrănesc unii pe alţii cu bucatele bunătăţii, se bucură de reuşitele aproapelui, îi apără pe cei loviţi, ajută să se ridice celor căzuţi. Sau poate eu privesc prin ochelari trandafirii la lumea din jurul nostru?
Maria TOACĂ
Gazeta de Herța 