Pe data de 18 septembrie, în localitatea Stălinești din Comunitatea Teritorial Unită Mămăliga a fost sărbătorit hramul bisericii locale, care o are ca ocrotitoare pe Sfânta Cuvioasa Elisabeta. Sărbătoarea a adunat mulțime de credincioși care au venit pentru a participa la slujba divină, oficiată de un sobor de preoţi în frunte cu preotul paroh Alexei Muntean. După ce a fost efectuată procedura religioasă, soborul de preoţi a felicitat ctitorii și enoriașii cu ocazia acestui frumos eveniment.
Satul Stălinești este considerat unul dintre cele mai vechi sate de prin părţile locului – prima lui atestare documentară datează la 1432. În secolul al XIX-lea această localitate, populată de români, a făcut parte din judeţul Hotin al guberniei Basarabia. Potrivit datelor din anul 1859, la Stălineşti locuiau 838 de persoane. În prezent populaţia lui este de circa 2.100 de oameni, dintre care 94,87% s-au declarat vorbitori de limba română.
În ceea ce privește sfântul lăcaș, piatra de temelie a Bisericii „Sfânta Cuvioasa Elisabeta” din Stălinești a fost pusă în 1872.
Sfânta Elisabeta sau Elisabeta Făcătoarea de Minuni a fost o cuvioasă maică, care a trăit la Constantinopol în secolul al V-lea. Tatăl ei deținea un rang înalt în Imperiul Bizantin, iar familia ei avea o proprietate în Abydenoi, un sat în apropiere de Herakleia, capitala provinciei Tracia. În timpul festivalului Sfintei Glicheria din acel oraș, care ținea o săptămână, părinții ei au avut o vedenie, prin care sfânta le promitea un copil. Această promisiune a fost împlinită, iar conform jurământului făcut de tată, drept mulțumire, fetița a fost botezată Elisabeta de către arhiepiscopul din Herakleia.
După moartea părinților ei, Elisabeta și-a împărțit averea săracilor și a plecat la Constantinopol, unde a intrat în Mănăstirea Sfântul Gheorghe, a cărei stareță era mătușa ei. Acolo ea s-a distins prin viața ascetică. Când mătușa ei a murit după doi ani, Elisabeta a devenit stareța mănăstirii. Îi sunt atribuite multe minuni, printre care și spintecarea unui dragon care bântuia în zona Hebdomon, vindecarea unui orb din naștere și câteva vindecări ale unor femei suferind de scurgeri de sânge (de fapt, Sfânta Elisabeta este considerată „sfânta protectoare” a femeilor cu sângerări menstruale abundente). În plus, se spune că avea premoniții și vedenii, cum ar fi aceea a focului catastrofal care a mistuit Constantinopolul în 465 și a Sfântului Duh coborând în altar în timpul Sfintei Liturghii. Întorcându-se în Herakleia pentru o ultimă vizită, ea a avut o vedenie a Sfintei Glicheria care a avertizat-o despre moartea ei apropiată. Ea s-a reîntors la mănăstire și a fost cuprinsă de febră după sărbătoarea Sfântului Gheorghe, murind în ziua următoare. Alte câteva minuni mai mici îi sunt atribuite ei de către pelerinii care i-au vizitat mormântul.
După adormire, moaștele ei și chiar pământul din jurul mormântului au devenit cunoscute pentru vindecarea bolnavilor și suferinzilor.
Gazeta de Herța 