Bună ziua, dragă redacție! Vă deranjează o refugiată din estul Ucrainei. Din cauza acțiunilor de luptă am fost nevoită să părăsesc locurile natale. Am venit la Godinești, satul de baștină al regretatului meu tată, dar nu am mai găsit rude apropiate. Am avut mare noroc de dl Roman Hliboceanu și familia sa. M-au primit în casa lor, mă aflu aici deja de șase ani. Nepoțica lor, Zlata, care avea atunci ceva mai mult de o lună, acum a pășit în al șaptelea an. O iubesc nespus, mi-a devenit nepoțică și mie.

Deoarece pensia mea minimală și ajutorul social de refugiat de abia îmi ajung pentru medicamente, mă rog Bunului Dumnezeu de sănătatea soților Nadejda și Roman Hliboceanu, a familiei lor, pentru fapta lor omenească și creștină de a ajuta aproapele la nevoie.
Ludmila ANDRONIC, refugiată din estul Ucrainei
În imagine: autoarea scrisorii (în stânga) împreună cu Nadejda și Roman Hliboceanu