Duminică, 25 octombrie 2020… Nu despre alegeri voi scrie, dragi cititori! Despre ele s-au scris kilometri de rânduri, s-au scurs puhoaie de vorbă goală… În acea zi am fost martorul și participantul la un eveniment deosebit, istoric pentru micul sat Poieni (sau Puieni), cu rădăcini documentare istorice de pe la 1418, cu biserică de lemn de la 1618, una din cele mai vechi în zona noastră, dar și pentru neamul nostru românesc. Aici, la Poieni, a fost înscrisă încă o pagină în Cartea Durerii Neamului. Prin crucea simbolică sfințită în curtea Bisericii Sf. Nicolae, fiii și fiicele satului pierduți în valurile intemperiilor istorice au revenit acasă, după ani și ani de rătăcire în bezna uitării… Bineînțeles, fiecare dintre ei au fost pomeniți cândva de apropiați, poate li s-au făcut și praznice… Însă la 25 octombrie 2020 ei au revenit prin rugăciuni înălțate Bunului Dumnezeu la satul de baștină. Împreună și pentru totdeauna. Ideea și realizarea ei aparține dlui Petru Posteucă, fiu al satului, care și-a trăit o parte din viață în Republica Moldova, iar acum este profesor la o instituție de învățământ din Bergamo, Italia. Depărtarea geografică de vatra străbună, însă, nu-l poate împiedica să fie mereu aproape cu sufletul între ai săi. Dar și cu fapta. Și-a dorit mult această troiță simbolică. S-a angajat s-o ridice, fiind ajutat în toate de nepotul, dl Ilie Topor, care a coordonat lucrarea și îndrumările unchiului Petru.
Serviciul divin de sfințire a noului monument a fost oficiat de un sobor de preoți în frunte cu Ioan Gorda, protopopul raionului Hliboca, Pavel Dumitru, blagocin de Herța, Victor Iachimciuc de la Tereblecea, care a fost douăzeci de ani preot aici, în timpul edificării noii biserici, preoții Ilie Gușulei, Gheorghe Moroz, Nicolai Mamolea și parohul-gazdă, părintele Iurie Șumacov, care a făcut tot ce îi stă în puteri pentru realizarea monumentului.
Un moment aparte au prezentat copiii satului, îndrumați de doamna profesoară Lilia Cobelea, care, pe lângă mesajul versificat plin de emoții, au adus în fața tuturor splendoarea portului nostru popular.
…Și cu toate că eroul principal al evenimentului, dl Petru Posteucă, se afla la mii de kilometri de Poienii lui dragi, el a fost prezent prin mesajul său de salut și versurile trimise prin Internet: „Salut călduros consătenii de bună credinţă, parohul Bisericii Sf. Nicolai, Iurie, şi pe toţi oaspeţii participanţi la acest eveniment din istoria satului Puieni Regat – inaugurarea şi sfinţirea monumentului în memoria înaintaşilor noştri – căzuţi în lupta pentru apărarea Patriei şi victimelor represiunilor staliniste. Veşnica lor pomenire!..
Iar generaţiei actuale şi celor în creştere le doresc să păstreze veşnic focul în candela amintirii patrioţilor neamului, să fie destoinici urmaşi ai Sfântului Ştefan cel Mare! Cunoaşterea trecutului ne desluşeşte prezentul şi ne jalonează privirea spre viitor. E o datorie sfântă de a păstra memoria strămoşilor noştri care, în scurta lor existenţă pe acest pământ, cu sudoarea şi sângele lor au îngrijit şi au apărat baştina natală spre fericirea urmaşilor. Nu stricaţi ce nu vă aparţine, păstraţi şi construiţi pentru naţiune. O deosebită mulţumire vreau să le aduc constructorilor care au realizat acest minunat proiect: Ilie Topor – coordonatorul lucrărilor, Larisa Topor, Carolina Topor.
Uniţi să fim în cugete, uniţi pentru neam şi țară, uniţi în Dumnezeu!
BLESTEMUL
Doamne, Dumnezeule! De ce oare l-ai lăsat
Pe duşmanul hain să intre în al meu sat?…
Cu el aduse scârbe, bocete, nevoi,
Persoane nevinovate împuşcate,
La capătul pământului – familii deportate.
De tinerii români Donbasul – inundat,
Kazahstanul şi Onega – cu oase semănat,
Lăcaşe sfinte pângărite, în depozite prefăcute,
Cu strigăte la cer – unde se mai văzuse asemenea măcel?
Răutăţile şi cozile de topor
Au sărit duşmanului în ajutor,
Toată averea de o viaţă adunată,
Într-o noapte fusese furată,
Credinţa şi omenirea
Fusese înlocuite cu trădarea şi minciuna,
Limbii, alfabetului şi tricolorului le-am dus dorul.
Doamne! La Tine ne rugăm,
Să ne fereşti de asemenea pogrom,
Destul noi am plătit pentru acel măcel,
Pe urmaşii noştri ocrotește-i de blestem!
Cu stimă şi respect,
al vostru consătean Petru P. Posteucă,
Italia, Bergamo, octombrie 2020.
Împreună cu prietenul și colegul Nicolae Șapcă, vicepreședintele Societății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina „Mihai Eminescu”, am trăit clipe de adevărată înălțare sufletească și tindem să mulțumim. Nu pentru invitație. Ci pentru că existați, Oameni Buni!
Pentru confirmare: Vasile BÂCU
Gazeta de Herța 