Obiceiul tradițional „Irodul” sau „umblatul cu calul” întâlnit la Costiceni, dar și alte tradiții populare care se practică în perioada Sărbătorilor de iarnă în regiunea Cernăuți, ar putea fi incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO. Pentru a face acest lucru posibil, guvernatorul regiunii Cernăuți, Serghii Osaciuk, a început pregătirea documentelor relevante, se arată într-un comunicat al Administrației Regionale de Stat Cernăuți.
„În prezent, „Malanca” este inclusă în lista regională a elementelor patrimoniului cultural imaterial. Ar trebui apoi inclusă într-un registru național similar și numai atunci documentele vor fi transmise UNESCO. Termenul „tradiția de Anul Nou a Malăncii cernăuțene” se referă la mai multe tipuri ale acestui obicei care există în regiunea Cernăuți, unite de o idee comună – de a începe Anul Nou, scăpând de tot răul. Cu toate acestea, în diferite părți ale regiunii acțiunea are o realizare excelentă, diferită de la sat la sat. Acestea sunt, în special, Malanca de la Vașcăuți, Malanca urșilor de la Crasna, Malanca de la Suhoverca, Malanca de la Horbova, Malanca căiuților de la Costiceni, Malanca din Chelmenți”, transmite sursa citată.
Jocul Calului (Căiuţii) este un obicei românesc autentic, practicat în perioada Sărbătorilor tradiționale de iarnă. La Costiceni, bunăoară, precum și în alte localități ale regiunii Cernăuți, în ajunul Noului An sau la alte sărbători importante, cetele de flăcăi alcătuite în medie din zece persoane, pornesc pe la gospodarii satului cu „Irodul” sau „mersul cu calul”. Toți participanții acestui ritual străvechi au o misiune importantă, cea de a proteja casele sătenilor de spiritele rele. Se crede că prin voluminosul său ritm, care este deosebit de vioi și săltăreț, localnicii găzduind cetele în curțile lor, înving tot răul și-l îndepărtează pe tot parcursul anului viitor, aducând în gospodăriile lor prosperitate și belșug.
Bătrânii din sat spun „mai în glumă, mai în serios” că jocul Calului ar fi din timpul lui „Hâncu și Potâncu”, adică foarte de demult. Frumos, agil, sprinten, dar și foarte nervos și imprevizibil în mișcările sale, calul este un animal îndrăgit de săteni.
Există o mulțime de teorii care explică originea jocului Calului. Unii etnografi susțin că ritualul provine de la geto-daci. Acest popor antic venera cultul lui Gebeleizis – zeul fulgerului și orizontului, care, potrivit tradiției, se arăta oamenilor în chip de călăreț. Totodată, se crede că cei care interpretau dansul calului în anumită perioadă a anotimpului, erau înzestrați cu o forță nemaipomenită. Dansul îndeplinea și o funcție sacră, ceea ce crea o punte între lumea celor vii și celor morți. Chiar și în folclorul diferitor popoare se vorbește că calul este cel care duce sufletele celor răposați în viața de apoi, probabil la fel credeau și dacii.
Sergiu BARBUȚA
Gazeta de Herța 