La 26 martie Dumitru Scalco
ar fi împlinit 70 de ani
E un adevăr stabilit în viaţa noastră: ne naştem egali pe acest pământ, dar în viaţă lăsăm urme diferite. Sincer să fiu, îmi vine foarte greu să scriu aceste rânduri din viaţa unui fost coleg de şcoală.
A plecat prea devreme din mijlocul celor dragi din familie, din rândul colegilor, prietenilor…
A fost un lăutar cunoscut şi apreciat nu numai în întreg Ţinutul Herţei, dar şi departe de hotarele Bucovinei.
S-a născut în anul 1951, în satul Bănceni, o localitate cunoscută departe de hotarele regiunii. În familia Scalco au fost şapte copii, Dumitru fiind cel mai mare. El a absolvit ŞM Horbova, apoi Şcoala cultural-educativă din Cernăuţi (1972). La Şcoala cultural-educativă din Cernăuţi i-a avut ca profesori pe Ilie Mischi (ţambal), Sofia Rotaru (solfegiu). A studiat împreună cu Vasile Aştefaniţei, Pavel Tăutu ş .a.
Mai mulţi ani a fost profesor la Şcoala de muzică din Herţa şi la filiala ei din Horbova. În anul 1975 a fost numit director al Casei de Cultură din Horbova, iar în 1990 – director al Şcolii de muzică din Horbova.
În acest post a activat mai bine de 20 de ani. În această perioadă a fost organizată Fanfara şcolii (dirijor Igor Scalco) şi, desigur, faima satului şi a întregului raion – Orchestra „Valea Prutului”, condusă în acei ani de dumnealui.
Colectivul condus de maestrul Dumitru Scalco a concertat în România, Polonia, Moldova, pe scene din Kiev.
A fost un om de o rară omenie, înţelepciune, un om cu suflet mare şi un pedagog înnăscut. Pe parcursul anilor de activitate pe tărâmul muzicii a educat generaţii de muzicieni, consacrându-se cu trup şi suflet.
A fost un mare lăutar, un acordeonist fără seamăn, a ştiut ce-şi dorea de la viaţă, căutând noi compoziţii muzicale, fiind aşteptat cu nerăbdare pe scenele herţene şi nu numai.
S-a stins din viaţă prea devreme, boala l-a doborât fără milă pe acest muzician înnăscut.
La 26 martie, Dumitru Scalco ar fi împlinit 70 de ani, o vârstă frumoasă şi cu multe planuri pe viitor.
Pentru întregul raion Herţa, pentru familie, colegi, prieteni, pentru toţi cei care l-au cunoscut şi l-au respectat, dispariţia lui Dumitru Scalco este o mare pierdere.
Chipul lui va rămâne în memoria noastră pentru totdeauna. Dumnezeu să-l aibă în Împărăţia Sa veşnică!
Viorel GHIBA
În ziua de 26 martie, Dumitru SCALCO, fostul conducător al Orchestrei de instrumente populare „Valea Prutului“ din Horbova, trebuia să-şi sărbătorească aniversarea de 70 de ani. Dar, boala grea şi nemiloasă l-a doborât şi l-a luat din rândurile celor vii. Noi, colegii – lucrătorii Casei de Cultură, vrem să spunem: „Nu te vom uita niciodată şi mereu vei fi în inimile noastre. Ai fost un suflet bun şi mare pe pământ, suflet care a avut puterea să lupte şi să înfrunte toate greutăţile! Un exemplu pentru noi toţi! Acum Dumnezeu a avut nevoie de tine să veghezi asupra celor dragi.
Dumnezeu să te odihnească în pace!”.
Sora Nina Scalco i-a dedicat scumpului frate această poezie:
Privesc spre drum şi te văd,
dragă frate,
Cum vii încet şi plin de suferinţi,
Că-n lumea asta ai fost
pentru dreptate
Şi cu acest gând ai şi adormit.
E greu de spus cum sufletul
te doare,
Cum te apasă cel înverşunat,
Dar nu-i pe lume răsplată
mai mare
Decât când ierţi pe cel
ce te-a călcat.
Tu toată viaţa, dragă frăţioare,
Doar muzicii sufletul l-ai închinat.
În armonii cu dragostea cea mare
Şaizeci şi şase ani ai încununat.
Azi toată Valea Prutului te plânge
Din centru pân-la murmur
de izvor
Din zori ecouri se aud din luncă
Cum păsările-ţi cântă
cu mult dor.
Nimeni nu-i veşnic în
această lume…
Urcăm spre cer îngăduit,
pe rând…
Vor trece ani şi ani de-a
rândul, frate,
Iar cântecele tale-n amintiri
rămân.
Azi toată Valea Prutului suspină
Că din maeştri mai puţini rămân.
Veşnică pomenire!
Gazeta de Herța 