La despărţirea de un român adevărat

Comunitatea românilor din Bucovina a mai suferit o pierdere irecuperabilă: la 5 aprilie perfidul virus Covid-19 a închis pentru veci ochii omului de cultură, activistului public şi personalităţii cunoscute şi apreciate de cadrele didactice şi de reprezentanţii intelectualităţii din ţinut, Corneliu NICHITOVICI. În aceiaşi seară, şi tot din cauza virusului, s-a stins din viaţă şi soţia dumnealui, Daria NICHITOVICI.


Născut la 12 ianuarie 1943 în comuna Voloca pe Derelui, în familia unor intelectuali, Corneliu Nichitovici a primit o educaţie în tradiţiile cele mai bune, lucru ce s-a răsfrânt mai târziu asupra relaţiilor sale cu oamenii. Iar aceşti oameni – subalterni ai regretatului Nichitovici şi când era inspector al Direcţiei raionale Hliboca a învăţământului public şi, mai apoi, adjunct şi conducător al Direcţiei regionale Cernăuţi a învăţământului, cu o avansare mai târziu în postul de adjunct al şefului Administraţiei Regionale de Stat Cernăuţi, au avut în persoana lui nu numai un conducător priceput, ci şi un coleg cu tact în relaţiile lor, un sfătuitor şi ajutor competent.

Cultura lui şi sentimentele profunde, atunci când era vorba de viaţa comunităţii românilor din Bucovina, s-au relevat în mod deosebit în ultimii 30 de ani, începând cu perioada „perestroicii” gorbacioviste. Lupta noastră pentru păstrarea limbii materne, a culturii şi tradiţiilor strămoşeşti l-au apropiat şi mai mult de viaţa spirituală, încadrându-se în activitatea unor organizaţii publice, sprijinindu-i pe profesorii de şcoală, ziariştii şi intelectualii aflaţi în primele rânduri ale acestei înfruntări. Cuvântul lui întotdeauna avea greutate şi ajungea uşor la inimile şi în sufletele celor cărora li se adresa. De aceea, respectul de care se bucura îi sporea şi mai mult simţul responsabilităţii faţă de rezolvarea problemei în cauză.


Trecerea lui Corneliu Nichitovici în lumea celor drepţi va afecta viaţa noastră culturală şi socială, deoarece am pierdut nu numai o personalitate a vieţii spirituale de prim rang, ci şi un coleg, un adevărat luptător pentru cauza noastră comună. Şi, despărţindu-ne de el, îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să-i ierte greşelile şi păcatele şi să-l primească în Împărăţia Sa.
Adio, stimate Corneliu, şi călătorie uşoară printre stele.

Ilie T. ZEGREA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s