VINE ROMÂNIA CANADIANĂ LA CERNĂUȚI

De fapt, vine un bucovinean, Ștefan STRĂJERI, cu o monumentală monografie, care cuprinde totul despre Canada și românii trăitori în Țara Frunzei de Arțar. Născut la Pojorâta Sucevei și stabilit de aproape două decenii în statul Michigan (în zona orașului Detroit), economist de profesie, de când a ajuns pe continentul american, Ștefan Străjeri s-a consacrat marii sale pasiuni pentru istoria migrației românești peste Atlantic, fiind susținut în toate proiectele de soția sa Luminița. Menționăm că lansarea volumului „Istoria românilor canadieni: 1890-2020” la Cernăuți, Palatul Național al Românilor, marchează începutul activității Bibliotecii Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu”. La organizarea evenimentului participă și Societatea „Golgota” a Românilor din Ucraina. Sunt așteptați cu drag toți doritorii, îndeosebi întâlnirea va prezenta interes pentru cei care păstrează amintirea neamurilor plecate cu mai bine de un secol în urmă în Canada.


Or, găsim în această carte mărturii despre primii temerari care au ctitorit o părticică de Românie în mijlocul preeriilor nord americane, în provincia canadiană Alberta, mânaţi de setea de libertate şi aspiraţia la o viaţă mai bună. Ei simbolizează destinul bucovinean. Sărăcia, asuprirea habsburgică îi mâna spre lumea nouă de peste Atlantic, ce trăia în imaginația lor ca pământ al făgăduințelor. Înainte de primul război mondial, numai din satul meu natal, Boian, au emigrat în Canada mai mult de o sută de oameni. Primii emigranți din Bucovina erau țărani neștiutori de carte, însă harnici și dârji, cu mare voință de viață bună. Nu erau niște aventurieri sau căutători de peripeții romantice, ci gospodari obsedați de visul să adune bani pentru a-și cumpăra pământ și a trăi omenește acasă. Prea puternic erau legați de baștină, de biserică, de limbă și neam, ca să rămână acolo în depărtata străinătate. Flăcăii își luau de soții fete românce, ca să-și conserveze limba și obiceiurile. Surprinși de primul război mondial, multora nu le-a fost dat să se întoarcă acasă. Cei care și-au luat rămas bun de la speranța de a reveni la baștină au implantat adânc în pământul străin credința creștină ortodoxă, omenia și cultura, care se manifestau în stilul românesc de viață, vorbă, cântec și joc, și, mai cu seamă, în dragostea de a munci. Acolo se strângeau grămăjoară, perpetuând datinile din Bucovina. Cât de scumpă renăștea baștina în amintirile consătenilor mei, dacă au întemeiat peste Atlantic o comună cu numele de acasă – Boian.


Plugari de viță veche, bucovinenii au defrișat pământuri, și-au făcut un rost prin muncă neobosită. Dar până a-și aduna bunurile mult râvnite, ei s-au îngrijit de sufletele lor. Oameni simpli, plini de evlavie, înainte de a-și clădi o casă, și-au ridicat biserici modeste, căci numai în sânul lor puteau să-și păstreze limba, să comunice cu Dumnezeu, să-și cânte colindele, să se cunune și să-și boteze copiii după obiceiul strămoșesc. Despre toate acestea, vom sta la un păhar de vorbă, la 19 august, începând cu ora 12.00, cu Ștefan Străjeri, că el le știe mai bine decât oricare dintre noi!

Maria TOACĂ

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s