Drama unui român din Ținutul Herța – între copertele unui caiet școlar

Autorul versurilor de mai jos, Mitruță a lui Vasile Damian din Mogoșești (1912-2003) demult a părăsit această lume, soarta hărăzindu-i 91 de ani. A trăit o viață grea, zbuciumată, destinul său fiind strâns împletit cu realitatea istorică a vremurilor în care a trăit: război, deportări, nedreptăți etc. etc. A reușit, printre puținii, de fapt, să scape de ele. Nu știm ce l-a făcut să-și descrie amintirile în versuri. Avea și harul cuvântului potrivit în stil popular. Bunul Dumnezeu a vrut ca aceste rânduri să fie citite și de alții. Nepoata lui Dumitru Damian, doamna Maria Balașa din Mogoșești, într-o zi le-a adus la redacție. Mult timp au stat printre sertarele noastre, ne cerem scuze. Dar le-a venit și lor rândul să vadă lumina tiparului. Citește cu atenție mărturisirile de mai jos, dragă cititorule, sunt scrise cu cerneala adevărului din călimara unei inimi îndurerate și reprezintă o mărturisire vie a istoriei noastre zbuciumate.

(Vasile Bâcu)

AMINTIRI DIN TIMPURI MAI VECHI

Am fost nouă la părinți –
Cinci frați și patru fetițe,
Tatăl meu când a murit,
Patru ani am împlinit.
Trei frați erau la război,
Gheorghe n-a venit înapoi,
A murit ca un erou
Pe aproape de Bacău.
Mama era necăjită,
Avea în piept inimă friptă,
Frații mei când au venit
Toți s-au căsătorit.
Și, pe rând, încetișor,
S-au dus la casele lor
Și-am rămas eu, 
cel mezin,
Ca să îndur amar și chin.
Aveam plug și n-aveam cal
Pământul cu ce să-l ar.
Douăzeci de ani am împlinit,
Atunci m-am căsătorit, 
Dar mult n-am gospodărit,
Căci războiul s-a pornit.
Îndurând amar și greu,
De la noi spre Chișinău,
Tot mergând spre răsărit,
Îndurând amar cumplit.
La Odesa, între răchițele,
Bombardați de tunuri grele,
De la Odesa, la vale,
Numai carne și ciolane.
De la Odesa înapoi 
Numai holde de eroi.
Când Odesa s-a predat,
În țară ne-am înturnat 
Și am venit pe jos, încet,
La al nostru regiment.
Trei zile ne-am odihnit,
Pe cei morți 
i-am pomenit
Cu lacrimi îndurerate
C-au murit străini, departe.
Zece zile am mai stat
Și ne-a demobilizat,
Am venit și eu acasă,
La copii și la nevastă.
Dar bucuria n-a fost mare,
Căci am primit 
altă chemare –
Ordin roșu cu trei stele
Să-mi scurtez zilele mele.
Am ajuns la regiment,
S-a format detașament,
Vre-o 800 ne-au ales
Și în Crimeea ne-au trimis
Să fim vânători de munte,
Să îndurăm chinuri 
mai multe,
Unde-s luptele mai crunte. 
Tot prin munți și prin păduri
Greu necazuri să înduri,
Dar când ne-am încolonat
Aviația ne-a observat
Și ne-a împroșcat cu foc –
Nu puteai mișca din loc!
Mulți la front n-au
mai ajuns,
Căci de gloanțe-au 
fost răpuși.
Și când la front am ajuns,
Ochii se umpleau de plâns –
Sevastopolul, oraș frumos,
Era întors cu susu-n jos.
Iar pădurea 
cea frumoasă
Era numai cioate arse,
Întreprinderi și uzine
Prefăcute în ruine.
Din Crimeea – 
în Caucaz,
Îndurând chin și necaz
Și după doi ani de zile
Am căzut în încercuire.
La tranșee, la săpat
Și pădure  la tăiat,
Iar vre-o cincizeci 
de căruți
Duceau lemn în Cernăuți.
La raion eu m-am rugat
Dacă pot să fiu scăpat
Și nu mult timp a durat
Și am fost eliberat.
Într-o zi, pe înserat,
Un alt ordin o picat.
Eu și alți oameni din sat
Să fim la „voienkomat”,
Acolo m-a încolonat,
Mai pe jos, mai în căruți
Pe șosea la Cernăuți.
Într-o cazarmă 
ne-a băgat
Bine poarta a încuiat.
Am făcut brigăzi, plutoane
Și am plecat la gara mare
Unde ne așteptau vagoane,
Ușile au ruginit
Și înspre nord ne îndreptau,
Trecând orașe și sate,
Ne duceau tot mai departe,
Iar de la Peria zavod,
Am luat-o iar spre nord,
Tot mergea și ne ducea
Până la lacul Onega,
În hotar cu Finlanda.
Acolo ne-au debarcat
 Și în lagăre ne-au băgat.
Plini de praf și necăjiți
Parcă am fi fost bandiți.
Omăt mare, ger era,
Dar la lucru ne ducea
La canalul blestemat,
La pădure la tăiat,
Noaptea la lucru plecam
Ziua trei ore avea.
 Ca să nu murim 
de foame,
Ne hrănea din avioane,
Pâine trei sute de grame.
Eu luptele de la Kerci
Nu le voi uita în veci.
Acolo, lângă rețele,
Erau lupte foarte grele,
Pornim cu toți la atac
Uraaa, lupte, uraaa!..
Dar mulți nu scot nici 
un cuvânt,
Căci le-nchide moartea gura.
Dar, un glonte afurisit
Drept în șold m-a nimerit.
Atunci nimic n-am mai văzut, 
În zăpadă am căzut.
Și am stat ziulica toată
În zăpadă și în zloată.
Când puțin mă înturnam
Gloanțele iar bâzâiau.
 Mă acopeream cu zăpadă
Moartea ca să nu mă vadă,
Iar târziu, când a înnoptat,
Sanitarii m-au luat.
Mi-au dat primul ajutor
Și nu m-au lăsat să mor,
M-au dus alții mai departe
După leac și sănătate.
La spital când am ajuns
Răniți erau foarte mulți.
Afară stăteau pe paie,
În zăpadă și în ploaie,
Iar cei răniți mai ușor
Mai stăteau sub un șopron. 
După ce m-au adormit,
Operații am primit.
Glontele-n os a explodat,
Osul în patru a crăpat,
După vre-o lună de zile
M-am simțit 
parcă mai bine.
Am ajuns iarăși acasă,
 La copii și la nevastă.
Sus, pe deal la Stavarat,
Tot tranșei s-au săpat
Și mai mari și mărunțele
Pentru puști, mitraliere,
Dar degeaba le-am muncit,
Căci sovieticii au venit.
Într-o zi de sărbătoare –
Tot satul la adunare,
Dar eu nici 
n-aveam habar,
Căci voi fi ales secretar.
Eu atunci am refuzat,
Dar doi soldați m-au arestat
Și m-au dus într-un coridor,
Drept la tovarăș procuror.
După ce m-a cercetat,
Dacă la front am luptat
Și de ce nu 
m-am predat.
Eu n-am spus adevărat,
Căci dacă mă predam,
Într-un lagăr nimeream.
El atunci s-a înfuriat
Și mi-a spus adevărat:
– Ori lucrezi la primărie,
Ori – opt ani de pușcărie.
Și așa mai rău, mai bine,
Am lucrat trei luni de zile,
Ordine multe primeam
Și cam greu 
le-ndeplineam.
Primarul, băiat de sat,
Toată ziua era beat,
De lucru n-avea habar,
Da vina pe secretar.
Fete și oameni din sat, 
Mai mult noaptea se lucra,
Soldații ne escortau
De trei ori ne numărau,
Foamea rău ne chinuia
Pâine puțină ne da.
Mâncare: 
sfecle înghețate
Și cartofe degerate,
Ne mai da capuri de oi
 Și stomacuri de la boi,
Capurile erau pârlite
Și la ciorbă pregătite.
Și așa lucram, măi frate,
Cu picioarele degerate
Și urechile umflate,
Nu aveai nici o dreptate,
Am lucrat cu greu și chin
La canalul lui Stalin.
Tot în chinuri și răbdare
Am ajuns la Postul Mare.
Într-o zi ne-am pomenit,
 O comisie a venit,
 După ce ne dezbrăca
În registru ne scria.
Ne-a despărțit în trei părți,
 Am fost de trei calități,
Și nu știu cum se numesc,
Căci în întâia m-am trezit.
Trei zile ne-am odihnit
Și apoi la lucru am pornit
Pe o fâșie de imaș
Să construim un oraș.
Case mândre înălțam,
Case mândre și drăguțe
Ca la noi, la Cernăuți.
Nu cum uzbecii făceau
Cu pământ le acopereau,
În casă oamenii stau
Deasupra 
caprele pășteau.
Mare căldură era, 
Multe boli ne chinuiau,
De tifos și dizenterie
Au murit aproape o mie.
Vai, sărmanii, de români,
Rămâneau tot mai puțini.
Aici mai bine era,
Nimeni nu ne mai păzea.
Vre-o câțiva ne-au sfătuit
 Și înspre casă 
ne-am pornit
 Cu trenul care pleca
 Din Tașkent la Moscova,
Prin pustiul Kara-Kum
Iată, ne pornim la drum
Și în douăsprezece zile
Am ajuns în sat la mine –
Pământ scump 
și drag meleag
Sătișorul meu cel drag!
Ce am scris în acest caiet,
Nu mă socotesc poet,
Dar am scris adevărat
Câte în viață am îndurat.
Eu am scris ca o baladă
Cine a citi – să vadă,
Căci mulți zic acum de rău,
Supără pe Dumnezeu.

Trei luni fără mamă

Mi-e dor de tine, mamă,
Mi-e dor de chipul tău
Să odihnești în pace
Mă rog lui Dumnezeu.

Îmi amintesc adesea,
Pe cap cu o năframă,
Te voi purta în suflet,
Iubita noastră mamă.

Iar când soseam acasă,
Ne pregăteai bucate,
De multe ori dormeam,
Dar tu vorbeai în șoapte.

Căci vremea mereu vine
Și vremea mereu trece
Și nu doresc nimica
Decât țărâna rece.

Veni-va, poate, odată
Și ziua Învierii
Dar cine o va ajunge
De atâtea vremuri grele.

Mi-e dor de tine, mamă,
Mi-e dor de chipul tău,
Să odihnești în pace
Mă rog lui Dumnezeu.

În noul tău lăcaș
Să odihnești cu bine,
Îmi vine tare greu,
Mămico, fără tine.

Dumitru DAMIAN, 
s. Mogoșești (1912-2003)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s