Sunt oameni care iradiază optimism și bucurie, indiferent ce vârstă au, de la discuția cu ei și sufletu-ți devine mai luminos. Unul dintre aceşti oameni este domnul Anton DUBEŢ din Ostrița, care la 1 noiembrie își adaugă la buchetul vieții cel de al 80-lea trandafir.
S-a născut într-o familie de gospodari. Părinții Simion (n. 1905) și Alexandra (n. 1909) au crescut și au educat cinci copii, trei fiice și doi feciori. Destinul fiecăruia a fost diferit. Paraschiva, Ana și Mărioara au muncit la pământ, pe timpuri – unica șansă de existență a oamenilor de la țară. Arcadie a devenit muzicant într-o unitate militară. Cel mai mic, Anton, s-a preocupat din copilărie de tehnică. A absolvit Școala tehnico-profesională din Prosica (Hliboca), obținând profesia de mecanizator.
Studiile școlare și le-a făcut în sat, șapte clase la zi, urmând gradul mediu la școala serală. S-a încadrat în gospodăria agricolă locală unde a muncit cinci ani.
Văzându-l cum arată acum, la venerabila vârstă, îți poți crea impresia că dl Anton a trecut ușor prin viață. Dar nu e așa. A trecut prin război, foamete, colectivizare. Viața i-a pregătit multe obstacole, dar le-a învins pe toate.
O perioadă din tinerețe și-o petrece în Kazahstan, regiunea Kustanai. Apoi își face serviciul militar în termen în orașul Gomel din Bielorusia, în trupele de rachete.
După armată își începe activitatea de muncă la Direcția de mecanizare din Cernăuți, în calitate de buldozerist. Se afla cu munca mai mult în deplasare prin satele regiunii. Construiau stadioane, case, obiective industriale.
Dacă am descrie pe larg biografia sa de muncă, trebuie să amintim că a participat activ la lichidarea consecințelor cutremurelor de pământ din Tașkent, apoi în Armenia. Timp de un an a fost la Cernobyl.
În cartea de muncă sunt înregistrați 47 de ani vechime, dintre care 42 i-a lucrat pe tractor (!).
În anul 1995 s-a pensionat, dar nu s-a lăsat de muncă, pe lângă casa omului gospodar e imposibil să te plictisești.
Împreună cu soția Elena, fostă profesoară, au crescut și au educat doi feciori, Vitalie și Iurie, ambii se află în prezent peste hotare.
Anii au trecut pe neobservate și iată-l ajuns la onorabila vârstă – 80 de ani. E mult sau puțin? Răspunsul e la Domnul de Sus. E o perioadă când omul își aminteşte de tinerețe, de anii plini de bucurie și, desigur, de momentele triste. Or, așa e viața omului pe acest pământ, trebuie să treci multe poduri.
În prima zi de Brumar, de ziua jubiliară a nașterii, în casa domniei sale se vor aduna fiii de peste hotare, nora, nepoții, rudele apropiate și prietenii. Să-i dorim domnului Anton multă, multă sănătate, ani fericiți împreună cu doamna Elena, bucurii din partea copiilor și nepoților.
La mai mulți și la mai mare!
Viorel GHIBA
Gazeta de Herța 