A trăit în anii de glorie ai lui Ștefan cel Mare, i-a fost duhovnic și povățuitor
E însemnată cu cruce albastră în calendarul bisericesc această sărbătoare. Dar nu pentru că e mai puțin importantă decât ale sfinților înscriși cu roșu. Dimpotrivă, culoarea albastră înseamnă că sunt sărbători ale sfinților români sau ale căror moaște se păstrează în România. Sărbătorirea la 18 decembrie a Sf. Daniil Sihastrul are un ecou istoric de importanță națională. Pentru că fost cel care l-a îmbărbătat pe Domnul Moldovei, Ștefan cel Mare, să apere moșia și creștinătatea de cotropitorii păgâni. De la povețele acestui pustnic avem diadema de mănăstiri medievale din sudul Bucovinei. El a fost sfătuitorul, în fața căruia îngenunchea Domnitorul, El l-a încredințat pe Ștefan că va birui în luptele drepte de apărare, dacă va zidi după fiecare luptă câte o biserică întru proslăvirea lui Hristos. Așa spun legendele, dar și documentele, căci Daniil de la Voroneț n-a fost cunoscut de Voievodul Moldovei din icoane și cărțile sfinte, așa ca Marele Mucenic, Gheorghe Purtător de Biruință (prăznuit la 23 aprilie, primul hram al Mănăstirii Voroneț). Daniil Sihastrul a trăit în anii de glorie ai lui Ștefan cel Mare, i-a fost duhovnic și povățuitor. Canonizat de BOR în 1992 la 21-22 iunie, a fost considerat sfânt încă din timpul vieții. Duhul Sfânt l-a călăuzit pe Marele Voievod în clipele sale de cumpănă spre chilia pustnicului, aflat în nevoire. Avea har vizionar, de care s-a convins Ștefan cel Mare când a ajuns la domnie. Cu binecuvântarea și în ascultarea Lui a câștigat Domnitorul 47 de războaie și a înălțat 48 de biserici. Ștefan apăra țara cu sabia, Daniil cu rugăciunile și sfaturi înțelepte. Și Putna, și Mănăstirea Voroneț la îndemnul lui Daniil Sihastrul au fost ctitorite de Domnitor. Nu se știe precis anul nașterii, dar se presupune că avea la 80 de ani când a luat stăreția la Voroneț, odată cu zidirea bisericii în 1488 (din 26 mai până la 14 septembrie). Deși iubea liniștea, viața de pustnic, a coborât din izolarea sa, conducând cu mare dăruire obștea monahală. În timpul egumeniei sale mănăstirea a cunoscut o mare înflorire. Și în prezent în obștea de măicuțe a mănăstirii reînființate acum 30 de ani este socotit gospodarul mănăstirii, prima stareță Irina Pântescu, avându-l de sfătuitor și sprijin în clipele grele. Preluată și perpetuată este tradiția primului egumen de a face carte, a scrie și prețui cartea. Și-a dat sufletul Domnului pe la sf. sec. XV (1496). Se spune că la înmormântarea lui a fost Ștefan cel Mare, care a rânduit să fie îngropat în partea de sud a pronaosului Bisericii de la Voroneț.
Mănăstirea Voroneț și-a adunat oameni dragi la hramul primului său stareț
De trei decenii, de când a fost reînființată Sf. Mănăstire, Cuviosul Daniil Sihastrul cheamă și adună închinători la hramul său, sărbătorit și anul acesta la 18 decembrie în frumosul paraclis de lemn al ctitoriei monahale, înălțat în cinstea Sa în 1997. Este cel de-al doilea hram al Sfintei Mănăstiri, conform documentelor încă de la 1557 până la desființarea mănăstirii de către stăpânirea austriacă (anul 1785). O mărturisește și inscripția gravată în aur și argint pe Tetraevanghelul dăruit de mitropolitul Grigorie Roșca la 1550, unde scrie: „Hramul Sfântului Gheorghe și al Părintelui Daniil cel Nou”. Așadar, al doilea hram a fost instituit de mitropolitul Roșca, care se considera ucenic al sihastrului. Împreună cu Consulul General al României la Cernăuți, dna Irina Loredana Stănculescu, și președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu”, poetul Vasile Bâcu, am avut fericirea să mă aflu printre oamenii dragi Mănăstirii, chemați să-l cinstească pe unul din cei mai mari sfinți ai neamului nostru. Cutez să cred că mi-a auzit Sfântul ruga, deschizându-mi calea în aceste timpuri grele pentru trecerea prin vamă. M-am pornit la drum cu poveștile de acasă – poveștile tatei despre Ștefan cel Mare și sfătuitorul său, pustnicul Daniil. Și am ajuns într-o visată poveste, după slujba de priveghere, înspre noapte, pe drum luminat de neaua argintie, găsind în jurul măicuței Irina, cea dintâi stareță, oaspeți așteptați – preoți care aveau să oficieze a doua zi Sfânta Liturghie, Mircea Lețiu, managerul din Satul Mare, care s-a ocupat de construcțiile de pe teritoriul mănăstirii, Aurelia Zmeu, ministru-consilier în Ministerul de Externe al României, Constantin Ciofu, cronicarul evenimentelor pentru portalul Doxologia.ro… Cu brațele larg deschise a bucurie a fost întâmpinată de obștea monahală Excelența sa Irina Loredana Stănculescu, care părea că a cules toate florile dalbe ale pământului Bucovinei, pentru a le închina măicuței proinstarețe Irina Pântescu și stareței dr. Gabriela Platon.
Zorii dimineții ne-au dăruit o priveliște minunată. Abia simțit tremurau brazii, „mișcând rămurelele” în zale argintii. Cortegiul preoților și măicuțelor, cu stareța stavrofora Gabriela Platon în frunte, l-a întâmpinat cu pâine și sare pe Părintele Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Înainte de a oficia Sf. Liturghie PS Damaschin Dorneanul, însoțit de soborul preoțesc, s-a închinat la mormântul Sfântului Daniil din Biserica protectorului Mănăstirii, cu hramul „Sf. Gheorghe”.
După citirea mesajului de binecuvântare din partea ÎPS Părintele Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, Preasfințitul Damaschin a vorbit despre ceea ce lipsește cel mai mult oamenilor din timpurile noastre – unul dintre cele mai de preț daruri ale Sfântului sărbătorit: „A fost înzestrat cu o înțelepciune care vine de Sus… Să ne rugăm la El, cel care a primit-o de la Dumnezeu să ne dăruiască și nouă o frântură, o picătură, o boabă din înțelepciunea aceasta dumnezeiască. Pentru că avem și mai ales vom avea mare nevoie de această înțelepciune de la Dumnezeu”. Ierarhul ne-a îndemnat să luăm înțelepciune de la oameni cu har, să ne curățim mintea „împovărător de încărcată”, să ne facem și noi timp de sihăstrie. După cum ni s-a transmis din bătrâni, după cum știu și din poveștile de acasă, Sfântul Daniil Sihastrul ne învață să nu trăim în robie, să ne eliberăm duhul, înnobilându-l cu dumnezeire. Traiul nu e trai dacă e robit, nici sărbătoarea nu e sărbătoare fără o rază de bucurie. Bucurii sufletești au fost multe la acest hram – pentru obștea monahală și susținătorii ei, care s-au învrednicit de ordinul „Crucea Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul”, dar și pentru toți închinătorii, cei care au primit sfânta împărtășanie sau au cântat colinde împreună cu grupul psaltic al mănăstirii, anunțând vestea minunată a Nașterii Mântuitorului.
Vrednici să fim
Din pomul cu bucurii duhovnicești care au împodobit hramul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul am ales cea mai impresionantă pentru câțiva dintre invitații la acest mare praznic al obștii monahale. Cerul a îmbrăcat în veșminte imaculate pământul, așternând puritate divină peste albastrul de Voroneț. Ne-am bucurat în prourul dimineții de miracolul alb-albastru, iar după slujba în cinstea cuviosului Daniil, Preasfințitul Damaschin Dorneanul, lăudând virtuţile obștii monahale pe parcursul a 30 de ani și faptele bune adăugate la credința lor, a înmânat fiecărei călugărițe ordinul „Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul”, ceva mai înainte au fost distinse cu ordine instituite de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților proinstareața Irina Pântescu – „Crucea Bucovinei”, stareța Gabriela Platon – „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, Elena Simionovici (de curând stavroforă) – „Muşatinii”. După agapa frățească și pomenirea morților, de ordinul „Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul” s-au învrednicit și câțiva dintre mireni, „în semn de recunoștință pentru neostenita activitate de zidire a bisericilor de zid și din suflet”. Oaspete drag și așteptat la Voroneț, doamna Irina Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuți, și-a primit ordinul mai întâi de toate pentru faptele plăcute lui Dumnezeu în folosul comunității românilor din nordul Bucovinei. Și la Voroneț vine de fiecare dată cu mesaje din partea comunității noastre. La Hramul cuviosului Daniil Sihastrul a adus o icoană cu chipul schimonahului, lucrare a pictorului iconar Ștefan Purici, pe verso căreia scrie: „Donație a Consulului General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, pentru întâia stareță Irina Pântescu și stareța dr. Gabriela Platon, cu aleasă prețuire…”. S-a învrednicit de acest ordin și poetul Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu”. Mi-a spus că nici n-a visat ce surpriză îl aștepta odată cu invitația la hram, la fel de uluitoare fiind și pentru mine această cinste. Faptul că ne-am bucurat și câțiva ziariști de înalta distincție (Doina Cernica, „Crai nou”, Daniela Micuțariu „Monitorul de Suceava”) pune în evidență tradiția Mănăstirii Voroneț de a prețui oamenii literelor, pe cei care trăiesc, se ostenesc, creează în cuvânt. E o tradiție preluată de la primul stareț, de la mitropolitul Grigorie Roșca și perpetuată până la cea dintâi stareță Irina Pântescu și stareța dr. Gabriela Platon. Am auzit odată, de la măicuța stareță Irina Pântescu, într-un moment când își depăna drumul spre mănăstire: „De unde mie această cinste?”. În drumul meu de la Voroneț spre casă m-a însoțit întrebarea: „Pentru ce mie acest dar?”.
Maria TOACĂ
Gazeta de Herța 