Oare nu ar fi momentulsă ne trezim și noi?

În pofida tuturor greu-tă-ților, neajunsurilor și ispitelor acestei vieți, pentru fiecare dintre noi ar trebui să vină și o sclipeală într-un moment de a ne gândi și a ne aduce aminte că dacă în trecut oamenii se luptau cu greutățile fizice ale vieții, precum prea puțină mâncare, muncă grea, trai mai greu, astăzi oamenii au de toate, dar continuând să se lupte cu greutățile sufletului.

Adevărul este că odinioară oamenii erau mai fericiți, aveau mai puțin, lucrau poate mai mult, dar în schimb erau mai bucuroși de viață și se mulțumeau cu ceea ce aveau. Acuma am devenit cam prea complicați. Mult prea complicați. Cel mai trist lucru este că ne facem unii altora viața și mai complicată. Câtă invidie, ură, egoism și câtă răutate întâlnim în cei din jur. Câtă indiferență față de viața și soarta altora, câtă nepăsare!

Am ajuns să ne trăim viața într-un mod egoist, gândindu-ne doar la starea noastră financiară sau suntem cu gândul cum să dobândim un ban în plus. Nu ne mai privim unii pe alții ca pe niște oameni care avem și suflete, ci pur și simplu ne vedem unii pe alții ca pe niște persoane pe care pururea trebuie de le învins, ca nu cumva să rămânem în urma altora. Nu ne mai interesează viața sau starea de viață a altora care sunt mai triști ca noi, ci ne gândim doar la noi!

Toți undeva alergăm, undeva ne grăbim, toți mergem cu viteză prin viață către o destinație pe care nici măcar noi nu o cunoaștem. Uneori chiar și de Dumnezeu uităm și tot la fel nu ne pasă.

De ne-am opri un pic din alergarea aceasta haotică și am sta puțin să ne vedem pe noi înșine, pe cei din jurul nostru, să vedem măcar o parte a realității, ne-am speria de egoismul și indiferența noastră. Însă noi nu prea vrem să ne oprim, să ne trezim din somnul indiferenței, pentru că de am face aceasta, am vedea câtă mândrie e în noi, câtă nepăsare și alte rele persistă în noi!

Totuși, cred că mai sunt și oameni fericiți, poate mai puțini decât cei triști, dar sunt și oameni fericiți. Oameni care știu să se bucure de viață, să nu uite de Dumnezeu, să-i vadă și pe acei de lângă ei, să schimbe mândria în smerenie, indiferența în compasiune, răbdarea în bucurie, încercarea în binecuvântare…

Oare nu ar fi momentul să ne trezim și noi?

Igor ANDRONACHI, 

parohul Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Movila, Ținutul Herța

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s